Stima de sine pe înțelesul tuturor
Autor: Elena Iamandi
Stima de sine pe înțelesul tuturor
Să clarificăm de la bun început, problemele stimei de sine, nu reprezintă o boală. Reprezintă un ansamblu format din felul de a fi, de a te proteja, de a te promova, care nu sunt adaptate.
Deseori am fost întrebată: ”Ce înseamnă stima de sine?”. Stima de sine înseamnă:
- Ce părere am despre mine;
- Cum mă simt cu aceaastă părere;
- Ce fac cu viața mea având această părere...
Branden oferă o definiție interesanta despre stima de sine: ”Stima de sine înseamnă asigurarea valorii mele, o atitudine pozitivă față de dreptul meu de a trăi și de a fi fericit; confort în materializarea adecvată a gândurilor mele, a dorințelor și a nevoilor; sentimentul că bucuria și împlinirea sunt drepturile mele dobândite prin naștere.
Stima de sine, este cea care mă ajută să ajută să:
- Să spun ce gândesc;
- Să insist când mă lovesc de o dificultate;
- Să evit a mă lasa păcalit de publicitate sau de modă, care vor să mă facă spun cred că nu sunt o persoană cum trebuie dacă nu port o anumită marcă de haine, sau nu gândesc într-un anumit mod;
- Să știu că pot supraviețui eșecurilor mele;
- Să îndrăznesc să spun ”nu ”, ”stop” sau ”nu știu”;
- Să spun ”mi-e teamă„ sau sunt ”nefericit(ă)” fără să mă simt înjosit(ă);
- Să îi iubesc pe ceilalți fără îi supraveghez sau să îi sufoc;
- Să cer ajutorul fără să mă simt inferior;
- Să nu mă simt invidios (invidioasă) pe succesul sau fericirea celorlalți;
- Să supraviețuiesc eșecurilor mele;
- Să mă arăt în costum de baie chiar dacă corpul meu nu este perfect;
- Să mă accept cum sunt astăzi, fără să renunț totuși să mă schimb mâine;
- Nu în ultimul rând să ajung să mă gândesc și la altcineva decât la mine.
Se întâmplă frecvent ca într-o zi să ne simțim în armonie cu noi înșine și să ne iubim, iar în alta nu.
Este natural să avem urcușuri și coborâșuri în raporturile noastre cu noi înșine. Acestea ne informează despre reușita sau nereușita eforturilor noastre, despre nivelul de acceptare sau de respingere socială. Recăderile sunt normale în toate procesele de învățare.
Obiectivul evoluțiilor stimei de sine nu este acela de a deveni altul, de a vă transforma total, ca prin farmec, de a trece de la cele mai mari îndoileli la cele mai solide certitudini. Nu, scopul este de a fi ”Eu, dar mai bine.”
Cum putem avea o stimă de sine ridicată? Factorii care determină stima de sine sunt:
- aprecierile realiste și precise;
- realizările semnificative în domeniile considerate importante pentru noi, și nu numai;
- depășirea eșecurilor;
- asumarea responsabilității;
- menținerea integrității.
SURSELE ERORILOR ȘI PROBLEMELOR care influențează stima de sine sunt următoarele:
- Judecata de sine: ne judecăm după criterii excesiv de severe, exigente, perfecționiste, încât devenim decepționați de noi înșine. Iar această judecată excesivă atrage după sine de cele mai multe ori deprimarea, acuzarea;
- Compararea: de cele mai multe ori ne comparăm pentru a ne liniști sau a ne devaloriza, în loc să alegem să învățăm observându-i pe ceilalți;
- Focalizarea pe privirea și judecata celorlați: ne întrebăm în permanență ce cred ceilalți despre noi și acțiunile noastre. De multe ori este întâlnită tendința de a ne pune singuri întrebarea și să ne oferim și răspunsul: ”Cum a fost ? - Jalnic !”. Ceea ce produce de cele mai multe ori o blocare a evoulției.
Dezvoltarea stimei de sine include mai multe etape, iar una dintre cele mai importante etape o constituie înțelegerea clară a ceea ce nu depinde de noi ( cum ar fi trecutul nostru, suferințele și carențele lui) și ceea ce depinde de noi (modul cum ne raportăm la acest trecut și conduita vieții noastre de zi cu zi).
Trecutul ne poate lăsă ca moștenire îndoieli și fragilități, însă prezentul le poate repara, uneori chiar vindeca, cu condiția să trăim cu adevărat. A trăi înseamnă a acționa, a te descoperii, a te dezvăluii, a-ți asuma riscuri... A te lăsa în voia întâmplării, a renunța la dorința de a controla totul și a-ți controla imaginea.
Dacă nu vă ocupați de dumneavoastră înșivă, cine credeți că o să o facă în locul dumneavoastră? Cine altcineva știe mai bine ca dumneavoastră care vă sunt nevoile, dorințele, ce anume v-ar ajuta să vă simțiți bine?
De cele mai multe ori alocăm destul timp fugind de reflecțiile despre noi înșine și adesea ne lăsăm conduși de pilotul automat în ceea ce privește viața și personalitatea noastră.
Schimbarea se produce în ritmul fiecăruia, pe etape, uneori minuscule alteori spectaculoase. Dar ceea ce azi pare minuscul de mâine va putea deveni spectaculos. Și să schimbi ceva la tine, cât de puțin este deja mare lucru!
Sursă: Christophe André: Imperfecți, liberi și fericiți
Pentru dezvoltarea durabilă a stimei de sine, puteți stabilii o programare la rubrica Contact.
Elena Iamandi, psiholog Clinician
Să clarificăm de la bun început, problemele stimei de sine, nu reprezintă o boală. Reprezintă un ansamblu format din felul de a fi, de a te proteja, de a te promova, care nu sunt adaptate.
Deseori am fost întrebată: ”Ce înseamnă stima de sine?”. Stima de sine înseamnă:
- Ce părere am despre mine;
- Cum mă simt cu aceaastă părere;
- Ce fac cu viața mea având această părere...
Branden oferă o definiție interesanta despre stima de sine: ”Stima de sine înseamnă asigurarea valorii mele, o atitudine pozitivă față de dreptul meu de a trăi și de a fi fericit; confort în materializarea adecvată a gândurilor mele, a dorințelor și a nevoilor; sentimentul că bucuria și împlinirea sunt drepturile mele dobândite prin naștere.
Stima de sine, este cea care mă ajută să ajută să:
- Să spun ce gândesc;
- Să insist când mă lovesc de o dificultate;
- Să evit a mă lasa păcalit de publicitate sau de modă, care vor să mă facă spun cred că nu sunt o persoană cum trebuie dacă nu port o anumită marcă de haine, sau nu gândesc într-un anumit mod;
- Să știu că pot supraviețui eșecurilor mele;
- Să îndrăznesc să spun ”nu ”, ”stop” sau ”nu știu”;
- Să spun ”mi-e teamă„ sau sunt ”nefericit(ă)” fără să mă simt înjosit(ă);
- Să îi iubesc pe ceilalți fără îi supraveghez sau să îi sufoc;
- Să cer ajutorul fără să mă simt inferior;
- Să nu mă simt invidios (invidioasă) pe succesul sau fericirea celorlalți;
- Să supraviețuiesc eșecurilor mele;
- Să mă arăt în costum de baie chiar dacă corpul meu nu este perfect;
- Să mă accept cum sunt astăzi, fără să renunț totuși să mă schimb mâine;
- Nu în ultimul rând să ajung să mă gândesc și la altcineva decât la mine.
Se întâmplă frecvent ca într-o zi să ne simțim în armonie cu noi înșine și să ne iubim, iar în alta nu.
Este natural să avem urcușuri și coborâșuri în raporturile noastre cu noi înșine. Acestea ne informează despre reușita sau nereușita eforturilor noastre, despre nivelul de acceptare sau de respingere socială. Recăderile sunt normale în toate procesele de învățare.
Obiectivul evoluțiilor stimei de sine nu este acela de a deveni altul, de a vă transforma total, ca prin farmec, de a trece de la cele mai mari îndoileli la cele mai solide certitudini. Nu, scopul este de a fi ”Eu, dar mai bine.”
Cum putem avea o stimă de sine ridicată? Factorii care determină stima de sine sunt:
- aprecierile realiste și precise;
- realizările semnificative în domeniile considerate importante pentru noi, și nu numai;
- depășirea eșecurilor;
- asumarea responsabilității;
- menținerea integrității.
SURSELE ERORILOR ȘI PROBLEMELOR care influențează stima de sine sunt următoarele:
- Judecata de sine: ne judecăm după criterii excesiv de severe, exigente, perfecționiste, încât devenim decepționați de noi înșine. Iar această judecată excesivă atrage după sine de cele mai multe ori deprimarea, acuzarea;
- Compararea: de cele mai multe ori ne comparăm pentru a ne liniști sau a ne devaloriza, în loc să alegem să învățăm observându-i pe ceilalți;
- Focalizarea pe privirea și judecata celorlați: ne întrebăm în permanență ce cred ceilalți despre noi și acțiunile noastre. De multe ori este întâlnită tendința de a ne pune singuri întrebarea și să ne oferim și răspunsul: ”Cum a fost ? - Jalnic !”. Ceea ce produce de cele mai multe ori o blocare a evoulției.
Dezvoltarea stimei de sine include mai multe etape, iar una dintre cele mai importante etape o constituie înțelegerea clară a ceea ce nu depinde de noi ( cum ar fi trecutul nostru, suferințele și carențele lui) și ceea ce depinde de noi (modul cum ne raportăm la acest trecut și conduita vieții noastre de zi cu zi).
Trecutul ne poate lăsă ca moștenire îndoieli și fragilități, însă prezentul le poate repara, uneori chiar vindeca, cu condiția să trăim cu adevărat. A trăi înseamnă a acționa, a te descoperii, a te dezvăluii, a-ți asuma riscuri... A te lăsa în voia întâmplării, a renunța la dorința de a controla totul și a-ți controla imaginea.
Dacă nu vă ocupați de dumneavoastră înșivă, cine credeți că o să o facă în locul dumneavoastră? Cine altcineva știe mai bine ca dumneavoastră care vă sunt nevoile, dorințele, ce anume v-ar ajuta să vă simțiți bine?
De cele mai multe ori alocăm destul timp fugind de reflecțiile despre noi înșine și adesea ne lăsăm conduși de pilotul automat în ceea ce privește viața și personalitatea noastră.
Schimbarea se produce în ritmul fiecăruia, pe etape, uneori minuscule alteori spectaculoase. Dar ceea ce azi pare minuscul de mâine va putea deveni spectaculos. Și să schimbi ceva la tine, cât de puțin este deja mare lucru!
Sursă: Christophe André: Imperfecți, liberi și fericiți
Pentru dezvoltarea durabilă a stimei de sine, puteți stabilii o programare la rubrica Contact.
Elena Iamandi, psiholog Clinician