Doliul psihologic, răspuns universal uman
Autor: Elena Iamandi
Doliul psihologic, răspuns universal uman
Moartea unei persoane apropiate reprezintă un eveniment traumatic la nivel psihologic. Durerea resimțită este un răspuns universal uman la pierdere ṣi nu reprezintă nimic psihopatologic.
Fazele procesului de doliu:
Prima etapă: NEGAREA. În această etapă este posibil să apară blocajul emoțional, manifestat prin incapacitatea persoanei de a înțelege și de a realiza ce se întâmplă.
„Nu, n-a murit, nu e cu putinţă !" Persoana nu poate privi realitatea în față și încearcă să se protejeze de fluxul emoțional prea puternic. Persoana refuză starea prin care trece, nu vrea să vadă, să audă, să înțeleagă.
În această perioadă se poate manifesta uitarea selectivă, deziluzia, negarea semnificației pierderii.
A doua etapă: FURIA: Persoana poate protesta în fața realității, „E nedrept, nu voiam să moară, de ce a plecat ?” Poate da vina pe ceilalți ”Medicii nu sunt în stare de nimic, n-a fost îngrijit cum trebuie !” sau se poate înfuria pe sine însuși. Pot apărea sentimente de vinovăție „Ar fi trebuit, dacă aş fi ştiut..."
A treia etapă: DEPRESIA. În funcție de istoria personală, situațiile prin care a trecut persoana se pot întâlni și situații depresive. Mai ales când este vorba de o persoană importantă care părăsește această lume. În acest caz este foarte important pentru înțelegerea și depășirea stării de doliu, participarea activă la ritualurile înmormântării, la ritualurile de după îmormântare și suportul emoțional din partea familiei și celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte abătută. Nu mai are energia pe care până de curând o investea în furie.
Depresia este într-o anumită măsură, expresia unei emoții umane normale care periodic este trăită ca ”tristețe”, ”dezamăgire”, ”durere”, ”suferință”. Este natural ca oamenii să trăiască astfel de stări periodic mai ales în urma unui eveniment de viață traumatic sau când condițiile de viață sunt stresante sau aversive.
A patra etapă se referă la STĂRILE CONFUZIONALE, acum persoana încearcă să găsească niște explicații raționale sau spirituale pentru cele întâmplate.
A cincea fază: RE-CADRAREA EMOȚIONALĂ A DECEDATULUI ȘI CONTINUAREA VIEȚII. În această etapă persoana caută căi de a-l ține pe cel drag aproape și în același timp să își vadă de viață. Sau cum spune Worden (2002), “Retragerea energiei emoṭionale de la decedat ṣi reinvestirea ei în altă relaṭie”.
Fazele pot avea o intensitate și o durată diferită în funcție de persoană și de particularitățile pierderii ( Se aștepta să moară sau nu? Ce a însemnat persoana respectivă pentru el/ea?).
Este natural și normal trecerea prin fiecare etapă, iar blocajul la una dintre ele face trecerea la doliul complicat. Doliul complicat implică: reacṭii de doliu cronice (se întind pe o perioadă foarte lungă de timp 1 an), întârzierea reacṭiilor la doliu (după o lungă perioadă de timp de la deces, persoana are reacṭii excesive de pierdere la evenimente care aparent nu au nici o legatură cu evenimentul traumatic iniṭial).
Cum putem susține o persoană îndoliată?
- Acordaţi prioritate sentimentelor şi nevoilor persoanei îndoliate;
- Vorbiţi mai puțin și ascultați persoana îndoliată mai mult;
- Este suficient să vă exprimați compasiunea și condoleanțele în mod sincer și cât mai simplu. Nu puteți dumneavoastră să faceți să dispară durerea;
- Oferiți-vă să ajutați. Luati-vă angajamentul doar pentru lucrurile pe care știți că o să le duceți la bun sfârșit. Este momentul nepotrivit pentru promisiuni false;
- Evitați să repetați cât de trist și îndurerat sunteți în urma acestei pierderi. Comparativ cu durerea persoanei îndoliată, a dumneavoastră este ca o picătură într-un ocean;
- Acordați o atenție deosebită gesturilor și indiciilor non-verbale (limbajul corpului), de exemplu, datul ochilor peste cap și agitație. La cel mai mic semnal, schimbați subiectul sau încetați să mai vorbiți;
- Evitați expresiile cum ar fi: ”Măcar acum nu mai suferă” sau ”Dumnezeu ne dă doar atât cât putem duce”. Cu siguranță nu este ceea ce are nevoie să audă acum;
- Nu vă așteptați să depășească această situație în câteva luni, pentru că este foarte puțin probabil. Procesul de doliu poate dura chiar și 2-3 ani.
Când este indicat să cereți sprijinul specialistului?
- Persoana care a trecut printr-un doliu nu poate să se desprindă de lucrurile persoanei decedate;
- Persoana nu poate vorbi despre decedat fară a manifesta un doliu intens, de exemplu plâns în crize;
- Apare tendinţa de a se izola şi luarea de decizii drastice – negative – de a-şi schimba radical viaţa;
- Culpabilitate persistentă și o stimă de sine scăzută; impulsuri auto-distructive, imitarea compulsivă a persoanei decedate, tristeţe intensă care apare în aceeaşi perioadă a anului, fobie legata de moarte sau de îmbolnăvire.
Susținerea și înțelegerea familiei și prietenilor, în astfel de situații reprezintă un suport benefic. Dacă acestea nu dau rezultate, nu așteptați mult timp până să apelați la sfaturile unui specialist.
Elena Iamandi, Psiholog Clinician
Moartea unei persoane apropiate reprezintă un eveniment traumatic la nivel psihologic. Durerea resimțită este un răspuns universal uman la pierdere ṣi nu reprezintă nimic psihopatologic.
Fazele procesului de doliu:
Prima etapă: NEGAREA. În această etapă este posibil să apară blocajul emoțional, manifestat prin incapacitatea persoanei de a înțelege și de a realiza ce se întâmplă.
„Nu, n-a murit, nu e cu putinţă !" Persoana nu poate privi realitatea în față și încearcă să se protejeze de fluxul emoțional prea puternic. Persoana refuză starea prin care trece, nu vrea să vadă, să audă, să înțeleagă.
În această perioadă se poate manifesta uitarea selectivă, deziluzia, negarea semnificației pierderii.
A doua etapă: FURIA: Persoana poate protesta în fața realității, „E nedrept, nu voiam să moară, de ce a plecat ?” Poate da vina pe ceilalți ”Medicii nu sunt în stare de nimic, n-a fost îngrijit cum trebuie !” sau se poate înfuria pe sine însuși. Pot apărea sentimente de vinovăție „Ar fi trebuit, dacă aş fi ştiut..."
A treia etapă: DEPRESIA. În funcție de istoria personală, situațiile prin care a trecut persoana se pot întâlni și situații depresive. Mai ales când este vorba de o persoană importantă care părăsește această lume. În acest caz este foarte important pentru înțelegerea și depășirea stării de doliu, participarea activă la ritualurile înmormântării, la ritualurile de după îmormântare și suportul emoțional din partea familiei și celor apropiaţi. În această fază persoana poate să nu fie interesată de nimic, se simte abătută. Nu mai are energia pe care până de curând o investea în furie.
Depresia este într-o anumită măsură, expresia unei emoții umane normale care periodic este trăită ca ”tristețe”, ”dezamăgire”, ”durere”, ”suferință”. Este natural ca oamenii să trăiască astfel de stări periodic mai ales în urma unui eveniment de viață traumatic sau când condițiile de viață sunt stresante sau aversive.
A patra etapă se referă la STĂRILE CONFUZIONALE, acum persoana încearcă să găsească niște explicații raționale sau spirituale pentru cele întâmplate.
A cincea fază: RE-CADRAREA EMOȚIONALĂ A DECEDATULUI ȘI CONTINUAREA VIEȚII. În această etapă persoana caută căi de a-l ține pe cel drag aproape și în același timp să își vadă de viață. Sau cum spune Worden (2002), “Retragerea energiei emoṭionale de la decedat ṣi reinvestirea ei în altă relaṭie”.
Fazele pot avea o intensitate și o durată diferită în funcție de persoană și de particularitățile pierderii ( Se aștepta să moară sau nu? Ce a însemnat persoana respectivă pentru el/ea?).
Este natural și normal trecerea prin fiecare etapă, iar blocajul la una dintre ele face trecerea la doliul complicat. Doliul complicat implică: reacṭii de doliu cronice (se întind pe o perioadă foarte lungă de timp 1 an), întârzierea reacṭiilor la doliu (după o lungă perioadă de timp de la deces, persoana are reacṭii excesive de pierdere la evenimente care aparent nu au nici o legatură cu evenimentul traumatic iniṭial).
Cum putem susține o persoană îndoliată?
- Acordaţi prioritate sentimentelor şi nevoilor persoanei îndoliate;
- Vorbiţi mai puțin și ascultați persoana îndoliată mai mult;
- Este suficient să vă exprimați compasiunea și condoleanțele în mod sincer și cât mai simplu. Nu puteți dumneavoastră să faceți să dispară durerea;
- Oferiți-vă să ajutați. Luati-vă angajamentul doar pentru lucrurile pe care știți că o să le duceți la bun sfârșit. Este momentul nepotrivit pentru promisiuni false;
- Evitați să repetați cât de trist și îndurerat sunteți în urma acestei pierderi. Comparativ cu durerea persoanei îndoliată, a dumneavoastră este ca o picătură într-un ocean;
- Acordați o atenție deosebită gesturilor și indiciilor non-verbale (limbajul corpului), de exemplu, datul ochilor peste cap și agitație. La cel mai mic semnal, schimbați subiectul sau încetați să mai vorbiți;
- Evitați expresiile cum ar fi: ”Măcar acum nu mai suferă” sau ”Dumnezeu ne dă doar atât cât putem duce”. Cu siguranță nu este ceea ce are nevoie să audă acum;
- Nu vă așteptați să depășească această situație în câteva luni, pentru că este foarte puțin probabil. Procesul de doliu poate dura chiar și 2-3 ani.
Când este indicat să cereți sprijinul specialistului?
- Persoana care a trecut printr-un doliu nu poate să se desprindă de lucrurile persoanei decedate;
- Persoana nu poate vorbi despre decedat fară a manifesta un doliu intens, de exemplu plâns în crize;
- Apare tendinţa de a se izola şi luarea de decizii drastice – negative – de a-şi schimba radical viaţa;
- Culpabilitate persistentă și o stimă de sine scăzută; impulsuri auto-distructive, imitarea compulsivă a persoanei decedate, tristeţe intensă care apare în aceeaşi perioadă a anului, fobie legata de moarte sau de îmbolnăvire.
Susținerea și înțelegerea familiei și prietenilor, în astfel de situații reprezintă un suport benefic. Dacă acestea nu dau rezultate, nu așteptați mult timp până să apelați la sfaturile unui specialist.
Elena Iamandi, Psiholog Clinician