Geneticienii asociază consumul de ouă cu riscul de boli cardiovasculare

Boala arterială coronariană (BAC) este o cauză importantă de deces și dizabilitate la nivel global. Există factori genetici, sub forma polimorfismelor de nucleotid singular (SNP), care pot fi cuantificați pentru a ajuta la estimarea riscului de BAC la nivel individual. Pe lângă aceștia, există și factori legați de stilul de viață, cum ar fi dieta, care sunt cunoscuți ca fiind asociați cu riscul de BAC. În ciuda acestui fapt, datele sunt limitate în ceea ce privește influența dietetică asupra riscului de BAC în funcție de background-ul genetic al individului.
Cercetători din China au explorat legătura dintre consumul de ouă și boala arterială coronariană (BAC), ținând cont de diferite predispoziții genetice. Au descoperit o interacțiune sinergică între predispoziția genetică și riscul crescut de BAC asociat cu consumul de ouă.

Studiul a inclus 34.111 persoane fără BAC la începutul studiului și cu date genotipice eligibile. S-au exclus cei cu date incomplete despre consumul de ouă sau cu antecedente de boli cronice. Media de vârstă a participanților a fost de 52,3 ani, iar 41,8% au fost de sex masculin. S-au utilizat chestionare de frecvență alimentară pentru a evalua consumul de ouă la început și în vizitele de urmărire.

Pentru evaluarea susceptibilității genetice, cercetătorii au creat un scor de risc poligenic (PRS) combinat, bazat pe 540 de SNP-uri pentru BAC și trăsături corelate. De asemenea, s-au evaluat alți covariați, cum ar fi factorii de risc tradiționali pentru BAC, utilizând chestionare și modele de regresie Cox proporțională stratificate pe cohortă.

În urma unei urmăriri mediane de 11,7 ani, s-au înregistrat 1.128 de cazuri de BAC. Incidența cumulativă a fost cea mai mare în rândul celor care consumau ≥10 ouă/săptămână (HR=1,42). De asemenea, riscul de BAC a fost linear legat de PRS, cei cu un risc genetic mai mare având o incidență semnificativ mai mare de BAC. Riscul a crescut atât pentru cei cu predispoziție genetică scăzută (HR=1,05), cât și pentru cei cu predispoziție înaltă (HR=1,10), dar efectul a fost mai pronunțat în cazul celor cu un risc genetic mai înalt.

Studiul evidențiază o interacțiune sinergică semnificativă între consumul de ouă și factorii genetici, sugerând că relația dintre acești factori și riscul de BAC nu este omogenă în funcție de predispozițiile genetice. Rezultatele pot fi utilizate pentru a dezvolta recomandări dietetice personalizate pentru indivizii cu un risc genetic mai mare de a dezvolta BAC, contribuind astfel la prevenirea bolii și la îmbunătățirea sănătății publice.

Este important de menționat că studiul nu ia în considerare aportul total de colesterol și energie al participanților, iar cercetări suplimentare sunt necesare pentru a înțelege mecanismele biologice care stau la baza interacțiunilor observate.

Cercetările au fost publicate în jurnalul The American Journal of Clinical Nutrition.

sursa: News Medical
foto: MasAnyanka / Shutterstock