Frica la nivel molecular

Cercetătorii din cadrul Salk Institute au descoperit noi indicii privind mecanismele fricii și anxietății prin studierea unor viermi de dimensiuni mici.
Au analizat răspunsul lor după expunerera la compuși chimici secretați de un prădător al acestora și au studiat mecanismele moleculare de la baza lor. Au observat un răspuns rudimentar de frică ce are similitudini cu anxietatea umană.

Obiectivul studiului este de a înțelege mai bine mecanismul fricii pentru dezvoltarea de noi medicamente eficiente pentru afecțiuni asociate cu teama și anxietatea, ca atacul de panică și sindromul de stres post-traumatic.

Studiul a fost realizat pe viermi microsocpici, numiți Caenorhabditis elegans. Aceștia au doar 302 neuroni, și au un prădator natural, un alt vierme numit Pristionchus pacificus.
 
S-a observat că prin expunerea C. elegans la compușii chimici excretați de P. pacificus, ei pot manifesta un răspuns de frică. Când ajunge în contact cu acest compus chimic extretat de prădător, C. elegans își schimbă rapid direcția și se deplasează.

Aceste elemente chimice ce induc frica, o nouă clasă de molecule numite sulfolipide, pot activa 4 circuite cerebrale redundante ce duc la acest comportament. În plus, C. elegans continuă să își modifice comportamentul chiar și după ce elementele de inducere a fricii au fost îndepărtate.

În cadrul experimentului, cercetătorii au imersat C elegans în soluție cu sulfolipide timp de 30 minute. Viermii nu au mai putut depune ouă, chiar și după o oră de la îndepărtarea din soluție, semn de indicator de stres acut ca răspuns la expunerea pe termen lung la anxietate. Mecanismul de producere a fricii pare să fie similar cu cel al vietăților de talie mai mare studiate anterior.

După imersarea lor în soluție cu un conținut de Zoloft (medicament anxiolitic uman), acest răspuns de teamă și anxietate s-a redus.

Sursa: Science Daily