Tulburare deliranta Schizofrenie

Buna seara. Cumnat care are episoade de delir, crede ca tatăl sau trăiește și ii trimite tot felul de semne, face asocieri aproape la orice cu tatal lui. Intr-o astfel de situație de delir, am chemat ambulantă și la vederea doctorilor sa comportat absolut normal, logic, coerent, nu a recunoscut absolut nimic și foarte calm.
La alt episod am chemat și ambulantă și poliția pt internare non voluntara. Aceeași schimbare de atitudine, calm, coerent, etc. Poliția nu îl poate lua cu forța atâta timp cât nu este recalcitrant, incoerent sau violent.Cei de pe ambulantă, la fel, nu il pot lua cu forța, atâta timp cât se comporta normal.Ce se poate face in aceasta situație ?
Episoadele de delir continua, la servici își face treaba cu brio, nu da nimic de bănuit. De mers de buna voie la doctor, nu vrea. Locuiește singur.

Bun venit in club. Clubul apartinatorilor suferinzilor de tulburare deliranta.
Medicii nu se prea pricep la asta sau pun diagnosticul de schizofrenie. Acum un an, un an si ceva am mers la o consultatie la un doctor de la o policlinica cu plata, doctor ce altfel lucreaza la un spital cu sectie cunoscuta in oras de Psihiatrie. A recunoscut cinstit ca nu are experienta la asta, ca astia nu vin la tratament, la ei se interneaza doar cu schizofrenie. Dar macar stia ce e aia. Ca doctorita la care am mers in ultima vreme -cotata printre cei mai buni psihiatri din oras- parea ca nu stie de unde sa ia tulburarea deliranta -ma refer cumva la parafrenie? m-a intrebat ea.

Referitor la internarea non-voluntara. Legea spune ca se poate aplica si " b) în cazul unei persoane suferind de o tulburare psihică gravă şi a cărei judecată este afectată, neinternarea ar putea antrena o gravă deteriorare a stării sale sau ar împiedica să i se acorde tratamentul adecvat.".
Pe mine restul familiei nu ma aproba s-o internez nonvoluntar si asta ma paralizeaza. Plus ca a avut cateva succese maricele in ultimele luni, chiar ca parca nu e de internat nonvoluntar -desi a avut si zile f. proaste si anxietate cat cuprinde, dar si-a revenit de fiecare data, de una singura. Nu ia niciun fel de tratament, se mai gandeste daca accepta vitamine, eventual.

Stati putin...daca la venirea ambulantei nu mai recunoaste nimic, poate isi da seama si el ca ce i se intampla e pe langa realitate si atunci poate e si mai putin decat o tulburare deliranta. In DSM 5 e specificat un asa-numit Sindrom psihotic atenuat, afectiune care -spun autorii- necesita studii suplimentare. N-o sa vedeti insa un asemenea diagnostic pus la noi de un psihiatru, poate de la anul incolo.

Ce se poate face? Habar n-am, 'Mnezo cu mila. :(. Nu pot intelege cum psihiatrii nu au pus la punct o procedura si pentru nefericitii astia. Trimitem rachete spre unde vrei si nu vrei si nu putem convinge niste suferinzi sa ia niste blestemate de hapuri sa revina la realitate. Adevarul e insa ca ei nu vor sa revina la realitate, s-o infrunte, e un mecanism de aparare refugiul in delir.

Multumesc pentru raspuns.
Suntem blocati cu legea sanatatii mintale si statutul psihiatrilor.
Psihiatri nu dau diagnostic sau recomandare de testare internare decat daca vad pacientul.
Pacient care nu este constient de afectiune si care se comporta normal in societate dar care are aceleasi stari de delir acasa.
Unii recomanda aducerea cu forta la spital de catre cei apropiati, dar daca se comporta normal si este coerent, la fel nu il pot interna(chiar daca le aratam mesajele lui, despre faptul ca tatal sau este viu si ca il ascundem si despre toate asocierile fara logica) traieste in doua lumi paralele.
Oricat am vrea sa il ajutam, nu putem, fara acordul lui.

Cine ia recomandat sa mearga la un psiholog sau ca nu este logic ce crede, a fost indepartat si considerat o persoana care ii vrea raul, nu tine cont ca este frate, sora sau mama.
Toate aceste episoade au inceput acum doua saptamani.

Pt acesti bolnavi care simuleaza foarte bine normalitatea la venirea ambulantei nu exista momentan decat varianta strecurarii in mancare /apa/sucuri a picaturilor de neuroleptice ! Recomandate de medic desigur ! Exista o imensitate de oameni printre noi cu asemenea simptome compensate sau atenuate ! Eu descopar aproape zilnic persoane care manifesta asemenea simptome daca nu la general cel putin pe anumite subiecte ( unul din ele este in mod clar politica, in care "toti sunt hoti", si "vor doar sa se imbogateasca" sau chiar "sa ne faca rau" :)), de aceea nu ma plictisesc niciodata sa interactionez cu noi si noi subiecte de studiu ! :) Sa descoperi simptome de psihoza la prieteni, colegi, cunostinte, rude, personal medical, demnitari, terapeuti (culmea nu ?!:) este un hobby distractiv si folositor la urma urmei !

Vedeti ca in orasele mari sunt si psihiatri de la unele policlinici cu plata care vin acasa si-i puteti cere recomandare de internare.

Da...cunosc. La noi problema e deja de ani de zile, mi-a trebuit si mie un timp sa-mi dau seama ca e delir, din cauza ca e plauzibil tot ce spune ea, nu-s povesti cu morti sau extraterestri, nu-s "bizare" cum spun psihiatrii, sunt cu persoane din anturajul ei, pe care eu nu le cunosc. Dar mi-a dat de gandit ca prea se repeta, prea e ea ghinionista sau "tinta", cum spune ea. Si nu erau dovezi in sprijinul a ceea ce afirma, desi ar fi trebuit sa fie. Pana la urma, cand m-a implicat si pe mine intr-un delir si absolut totul a fost fabulatie, am fost deja sigura. Dar ii prosteste si acum pe cei din familie cu aceleasi povesti de persecutie si probabil pe multi cunoscuti ca e destul de comunicativa si simte nevoia sa se descarce, sa fie inteleasa, compatimita, sprijinita. Cu mine nu prea ii merge, ca mereu ii cer dovada (ar trebui sa fie!) si se enerveaza, devine violenta verbal. Acum iar i-am facut programare la psihiatru, pt. saptamana asta, am prins-o acum cateva saptamani intr-o criza de anxietate cand a acceptat ceva vag, fara termen, e drept. Deja am contramandat anterior doua programari, n-a vrut sa se duca.

N-am cum sa-i pun in mancare sau bauturi, Steve, ca nu locuim impreuna si nici cand ii duc mancarea nu o mananca toata sau nu in ziua cand i-o duc. Supele nu prea le mananca, doar le gusta si se invechesc in frigider. Ar fi un tratament chiar haotic.

Nu-i deloc culmea sa descoperi simptome la terapeuti. Psihiatria si psihologie ii atrage pe cei cu problemute psihice.

Steve.the.great, ce pastile ?
Psihiatrii la care am fost nu elibereaza nimic pana nu vad pacientul.
Am incercat si varianta aducerii unui psihiatru acasa (si fara sa stie ca este psihiatru si nu te primeste in casa)

Daca e vorba de delir, nu trece decat cu neuroleptice sau antipsihotice prescrise de psihiatru. Trebuie sa ai asigurare pentru astea ca sunt scumpe.

E vorba de picaturi nu de pastile, mergeti singur la psihiatru in numele persoanei bolnave (poate la privat) si cereti reteta de PICATURI pe care le dati in doze reduse apoi crescatoare pana la cea recomandata ! Dupa cate cunosc eu exista doar Haloperidol si Rispolept la care s-ar mai putea adauga eventual Depakine picaturi ! Iar strategia asta sa fie doar un timp oarecare pana cand persoana incepe sa devina mai lucida si cooperanta pt un tratament eficient !

Nu m-am referit la dv. d-na Catinca, pt fata dvs. tot ce as mai putea (si indrazni ) sa sugerez ar fi niste pagini descarcate si "uitate" prin casa (a dvs) despre bolile psihotice, cu anumite sublinieri de simptome punctuale pe care ea (suferinda, nu psihotica !! ;) le manifesta !

Multumesc.

Steve hahaha, gand la gand...hai ca nu pot acum nici sa ma gandesc la ceva, tre' sa fug undeva, am atatea pe cap...dar revin, imi place, ma bucur ca inca cineva gandeste ca mine. Doctorita a zis ca nici vorba, ca sa evit orice discutie pe subiect...dar cu vorba ei nu ajung nicaieri. Ce ar strica? Gata, am decolat...revin pe seara, sa nu plecati...

Atunci trebuie mers la alta doctorita care sa accepte. Fara reteta, cum sa faci rost de medicamente?
Iar de la medicamentele astea poate sa cada la pat de somn. Tratamentul ar trebui instaurat in spital. Asa se face de obicei pt dozele de psihoza.

Confirm ca daca incepe tratamentul -chiar si pe nestiute, punandu-i-se fara stire in alimente sau bauturi -devine ulterior mai aderent la tratament sau compliant cum se spune la ei la psihiatri.

Am atacat subiectul programarii la psihiatru...a iesit iar cu scandal mare si acuzatii ca eu vreau s-o scot nebuna, ca de fapt eu sunt cea care am nevoie de psihiatru si-mi proiectez anxietatile asupra ei. Cam 20% estimez eu ca se duce totusi. Chestia e si ca daca se duce face ca de obicei, uita sau isi minimizeaza problemele si discuta despre mine -mi-a zis doctorita. Asa am ajuns ca dupa atata banet bagat in consultatii, doctorita sa nu stie, sa nu vada ca are delir de persecutie. Si sa mai si zica faptul ca fata se retrage, se izoleaza (al doilea criteriu cerut de mine ca sa justifice diagnosticul de schizofrenie), ceea ce nu e adevarat -se indeparteaza de cei (multi) care crede ea ca o barfesc, o ataca sau comploteaza impotriva ei -pai asta e o reactie normala! altfel e cea mai fericita cand iese la o bere cu cativa prieteni -dar nu stiu cat o sa se mai intample, s-or fi saturand si aia de plangerile ei sau poate se prind cum sta treaba cu ea si o vor evita. Chiar am surprins conversatia dintre ea si o prietena, aia i-a retezat-o spunandu-i ca nu-i place sa auda asemenea lucruri si de atunci s-a indepartat de ea.

Clara, dozele pentru astia nu sunt neaparat mari. Fata mea a reactionat f. bine la doze mici. Si nici nu se mai recomanda azi sa-i internezi neaparat pentru asa ceva, ii internezi doar in crize, daca e pericol sa-si faca rau sau sunt agresivi. Sau ai nevoie de internarea aia in vederea pensiei sau incadrarii in handicap. Cred ca, altfel, te cam doboara o internare acolo si nici nu te alegi cu cine stie ce, nu cred ca se ocupa nici dracu de tine dupa ce-ti stabilesc medicatia, poate iti mai fac o analiza-doua la inceput si poate niste teste-grila la psiholog. Evenimentul zilei e vizita aia in care iti adreseaza poate o jumatate de propozitie, de forma. In rest, zaci in pat sau te prelingi pe coridoare. Nu cred sa iasa cu capul sus cineva de acolo.

Daca va hotarati sa ii dati ceva fara sa stie, macar sa stea acasa, sa nu plece pe strazi. Poate sa ii vina somnul. Mie mi s-a intamplat.

Astăzi am primit de la el un mesaj de împăcare, sa fim din nou prieteni, dar ma roagă sa nu mai sun la ambulanta sau poliție și sa l înțeleg ca primește semne și ca face asocieri ciudate pt noi, dar ca știe ca noua ni se par ciudate și nu are cum sa ni le explice. Părea Ok, după care el vorbind cu un prieten la care se destainuie (este singurul prieten care nu îl contrazice in ceea ce spune și așa aflam și noi ce gândește in momentele de criza ) am aflat ca are din nou aceleași simțiri și semne despre tatăl sau care este de fapt viu.
Chiar nu știm încotro sa o apucam.

Sa încerc sa nu îl mai contrazic, sa ii spun ca nu este Ok gândirea și asocierile respective. Iar ma va respinge ?
Face asocieri la modul : B 56 XYZ nr înmatriculare, semnul sau asocierea este 56 vârsta la care a murit tatăl sau și considera ca tatăl lui ia trimis acest semn sa i spună ca trăiește.

Exact la fel se intampla si cu fiica-mea cu asocierile sau asa-zisele aluzii la ea, doar ca nu-s de la un mort ci de la persoane reale, ea fiind in centrul atentiei lor, barfita si atacata de ele! Orice e pasibil de-a fi legat de subiectul care o preocupa. Niste asocieri fortate in cel mai fericit caz, uneori nici macar, doar in inchipuirea ei. Si culmea ca bo ca taica-su o crede...c-o fi exagerand ea, dar ceva-ceva sigur e real... ne-am certat groaznic si seara asta, asa cu sete il injur...macar ma mai racoresc.
Macar sa tinem legatura va rog, daca gasiti un doctor care sa-l ajute, un tratament, o terapie...

Dezamagitor cat de putin s-a cercetat in psihiatrie delirul la noi cat si in lume! ai impresia ca de la Freud si discipolii lui nimeni nu a mai scos nimic remarcabil in domeniul asta. M-am uitat si la cartile scrise si lucrarile de doctorat ale marilor nostri doftori. Pfff... totusi, gasii zilele trecute o lucrare de doctorat care face corelatie intre gradul de ingrijorare a pacientilor cu schizofrenie si ideatia deliranta de persecutie. Si, daca stau sa ma gandesc, fiica-mea delireaza fix atunci cand e ingrijorata de ceva -de ceva demn, e adevarat, de ingrijorare. Ca niciodata nu a delirat in sesiune, in preajma unui examen sau concurs, atunci mereu a fost liniste si pace si nimeni nu a "atacat-o" invatatul find, sa zic asa, punctul ei forte, are si minte si nervi tari cand e sub presiunea timpului. In schimb, in cele vreo 2-3 aspecte ale vietii care acum nu-i merg bine...imediat dupa ce are o mica infrangere, o nerealizare, cand asteptarile nu-i sunt implinite, fix atunci iar o "ataca" toata lumea! Deci, da, la fiica-mea e o legatura directa. Dar atunci, de ce nu am putea scadea nivelul de ingrijorare nu cu antipsihotic -ca are atatea efecte secundare neplacute!- ci cu un dezingrijorator, cum ii spune...? sedativ? tranchilizant? Steeve...vreo sugestie?!

Da, medazepam, fostul Rudotel are aceasta calitate de a te decupla de la preocupari reale sau imaginare ! Dar poate merge orice alt anxiolitic, trebuie testat si vazut la ce reactioneaza creierul ei mai bine !
Puteti incerca unul din aceste sedative diurne impreuna cu ea ca s-o incurajati ! Oamenii sanatosi nu simt mare lucru la administrarea de sedative sau antidepresive pe cand cel care are real nevoie simte foarte profund efectul de echilibrare !

Multumesc de sugestie, chiar as putea s-o fac. Doar ca, deocamdata, ea nu accepta niciun medicament si nici nu le cunoaste, nu stie diferenta dintre un antipsihotic si un sedativ, care ce efecte secundare are sau nu. De asemenea, ar merita incercata orice psihoterapie care te invata sa-ti rezolvi acea problema reala sau sa-ti reduci nivelul de stres creat de ea.

Revin cu explicatii suplimentare, pentru cei care poate n-au inteles rationamentul meu: schizofrenia presupune minimum 2 simptome din care minimum unul pozitiv (delir, halucinatie, limbaj dezorganizat). Daca e doar unul pozitiv, trebuie atunci sa mai existe minimum unul negativ (de ex. avolitie -lipsa motivatiei si vointei, retragerea sociala etc.). Antipsihoticul are efect mai ales asupra simptomelor pozitive (dispar) dar si asupra celor negative (le reduce). De aceea in studiul doctoral amintit, aplicat asupra pacientilor cu schizofrenie, s-au folosit antipsihotice pentru reducerea nivelului de ingrijorare (stresul aparut la o agresiune reala), pemtru ca asta e tratamentul lor, pentru acele mai multe simptome ale bolii. DAR, in cazul unei boli ca tulburarea deliranta nu exista niciun alt simptom pozitiv in afara delirului si nici simptome negative. Si atunci, daca s-a demonstrat existenta unei corelari intre nivelul de ingrijorare si ideatia deliranta de persecutie la pacienti cu schizofrenie, e de asteptat ca aceeasi corelare sa existe si la pacientii cu tulburare deliranta de persecutie (numai ca astia nu se interneaza sau nu se diagnosticheaza astfel, de aceea nu a avut doctoranda asupra cui din astia sa faca studiul asta). Si atunci, ziceam eu, nu ar fi neaparat necesara recurgerea la un antipsihotic, daca poti reduce pe alta cale nivelul de ingrijorare al acestor pacienti.

In cazul pacientului cu tatal mort nu stiu daca s-ar aplica, dar merita studiat cand i se intensifica "mesajele", poate la serviciu nu-i apar, doar acasa, de ce oare?

Tot respectul pentru cumnat ! :)) Primul om care a invins ambulanta si politia. Bravo, frate ! Ii are pe toti la degetul mic si ii invarte cum vrea el ! :)) Omu asta e mai tare decat noi toti la un loc. Ar trebui sa va dea de gandit... Poate ca nu psihiatria e adevarul suprem.

Ce-i, pana la urma, normalitatea? O conventie a majoritatii traitoare intr-un timp anume. Esti normal daca crezi ca cineva a inviat a treia zi si s-a inaltat la ceruri, esti anormal daca crezi ca tatal tau mort traieste totusi si-ti trimite semnale. B.P. Hasdeu, la fel, comunica in sedinte de spiritism cu Iulia, fiica lui moarta, desi altfel parea normal. Eu zic ca daca pe cumnat nu-l deranjeaza ce i se intampla si nu e tare deranjant nici pentru anturaj, trebuie lasat in pace.

Exact ! Cata dreptate ai ! Pe astia care cred ca Iisus a inviat a treia zi de ce nu ii ia nimeni cu salvarea ? :))

Foarte simplu, pt ca este adevarat ! De asta si spunem la Pasti "Adevarat a inviat ! " Eu cred ca si neputinta asta de a percepe niste adevaruri antroposofice simple, de baza, este o boala, spirituala desigur dar tot o boala ! Cred ca unii semeni au o viata foarte trista, asta pe langa boala principala ! In schimb va puneti toate sperantele, asteptati sa va "salveze" un marinar sau un colectionar de imobile obtinute fraudulos !

Ce e adevarat, ca a inviat ? L-ai vazut tu ? Sau crezi ce au povestit unii care se drogau cu marijuana ?

@ Steve

Si ii mai roade si invidia...

Martin, demonstratia este simpla, chiar daca n-am vazut eu evenimentul de acum 2000 de ani, avem marturii contemporane ale aparitiei dupa moarte a numerosi sfinti, dintre care cel mai cunoscut este Sfantul Nectarie ! Iar cea mai frumoasa intamplare este intalnirea dintre un soldat si Sfantul Nectarie, te rog sa o citesti !

Clara nu cred ca ateii invidiaza pe cineva din moment ce se cred cei mai destepti !

Nu stiu daca il pot lasa in aceasta, , lume paralela'', merge la anumite persoane, prieteni si ii roaga sa ii spuna unde este tatal lui, ca a primit el semne ca acel prieten stie unde este tatal lui.Asta o stiu de la acei prieteni, la care a fost sau le a transmis sms.Si daca acei prieteni ii spun ca nu stiu, incearca la alti prieteni.
Mare, mare dilema fiindca nu stim ce sa facem.