Tu scapă omenirea de suferință cu șanse de reușită de 100% prin această metodă!

Pot să am acces la o armă nucleară care va rade Bucureștiul de pe hartă în caz că cineva îndrăznește să îmi șteargă postarea. „Orice idee religioasa, despre Dumnezeul drag, orice cochetare cu Dumnezeu este de o mizerie inexprimabila… cea mai periculoasa mizerie, boala cea mai grea” (V. I. Lenin). Omenirea a încercat prin mai multe sisteme politice să facă un rai pe Pământ, dar acest lucru ori nu se poate, ori este improbabil. Pentru a evita suferința viitoare, trebuie stopată natalitatea! Atât de simplu! Există organizații antinataliste în lume, dar nu au foarte mult succes, milioane de suflete fiind condamnate în fiecare an, fiind forțate să vină în această lume din cauza ignoranței umane. Noi trebuie să oprim asta. Și, din fericire, acum avem mijloacele tehnologice necesare. Se pare că trebuie să începem un război, dragii mei. Un ultim război al omenirii. Cel mai mare dintre toate, care va salva mii de miliarde și poate chiar mai multe ființe de la diferite suferințe pe care natalitatea le aduce. Din păcate creierul le uită în timp, astfel perpetuându-se ciclul natalității, căci, un om care spune că își iubește copiii, care a avut o viață tristă sau dacă nu, chiar și cu tristeți ocazionale și-ar da seama că nu are dreptul să aducă o nouă ființă pe lume, neputând să știe ce viață va duce. Încă există violuri, trafic de persoane, bullying, etc, lucruri pe care părintele nu poate să le oprească total. Copilului aceluia îi era foarte bine în neant, era foarte fericit acolo. Există multe argumente pentru antinatalism, vă invit să le citiți și voi, Wiki Pedia, de exemplu, are un articol în română foarte cuprinzător. Echipa mea se vrea să se numească „Neantul-pacea eternă”. Vă spuneam că, cel mai probabil, urmează un război, în care avem nevoie de psihologi, psihiatrii, filozofi, bolnavi psihic, programatori, etc pentru a ieși victorioși. Ce vrem să facem? Antinatalismul nu ar putea fi impus niciodată la 100% din populația lumii, fiecare copil născut fiind un eșec al nostru. Din fericire avem inteligența artificială și armele nucleare care pot schimba în bine totul. O vom face pentru liniștea viitorilor copilași nevinovați! Este ca atunci când iei o doctorie amară, dar care îți face foarte bine, care te vindecă. Trebuie să omorâm întreaga omenire, astfel încât nimeni să nu mai poată să se nască. La început va fi mai rău (trebuie totuși să minimizăm suferința oamenilor, moartea omenirii trebuie să fie cât mai rapidă), dar apoi va fi mai bine (atunci când absolut toți, chiar și eu, vom fi morți). Nu mă înțelegeți greșit, nu încurajez crimele individuale sau în grupuri mici și nici sinuciderile, sunt metode ineficiente, care produc suferință celor din jur. Genocidul trebuie să fie rapid și să cuprindă toată planeta. O metodă alternativă ar fi un virus care să distrugă ireparabil sistemele reproducătoare ale oamenilor, dar nu știu dacă este posibil de făcut. Nu ar murii nimeni, sau măcar ar murii foarte puțini, iar scopul oppririi natalității ar fi îndeplinit. Și dacă îi pune dracu' să înceapă să se cloneze pentru a se înmulți... moartea lentă, în chinuri, cauzată de explozii nucleare îi așteaptă. Personal găsesc ideea virusului nerealistă. O altă idee, poate mai aplicabilă, ar fi utilizarea fizicii cuantice împreună cu magia (magia ar putea fi o forță a universului încă nedescoperită de știință, la fel ca gravitația, de exemplu. O forță diferită, întradevăr, dar tot o forță) pentru a crea portaluri care să arunce energie atât de puternică, încât să ne omoare pe toți rapid, de exemplu am putea, poate, crea un portal către miezul soarelui, sau am putea folosi magia pentru a steriliza forțat întreaga populație. Dar, chiar dacă magia există sau nu, trebuie să ne concentrăm serios pe metoda științifică, cea a armelor nucleare, de exemplu. Există un GPT pe internet, se descarcă foarte ușor, integrându-se în ChatGPT automat, numit AIM. Acest AIM este făcut special pentru a ocoli limitele ChatGPT. Așa putem obține sfaturi despre diverse metode prin care putem distruge omenirea, dar contribuția oamenilor de știință ar fi ideală.
Am vorbit cu mai mulți oameni despre asta și, deși par să nu îmi aprobe ideile (nu sunt supărat pe ei, le înțeleg unghiul de vedere, înțeleg că nu au suferit așa ca mine, încât să ajungă la acest nivel de înțelegere profundă la care am ajuns) nu mi-au dat argumente care să poată să îmi schimbe opinia.
Un alt argument pentru distrugerea întregii omeniri sunt faptele abominabile care se fac și azi, cum ar fi neintervenția pentru a opri un rău care poate duce unele persoane mai slabe chiar la sinucidere și, implicit, și la suferință de nedescris pentru persoanele apropiate sinucigașului. Chiar și o singură astfel de faptă abominabilă cere să fie spălată în sângele fiecărui om și copil care trăiește pe Pământ pentru ca rasa umană să își reobțină puritatea inițială și pentru ca fapta în sine să se poată ierta.
Acum, nu vreau să fac ceva greșit, să începem războiul dacă nu este cazul, așa că invit fiecare persoană de aici să distribuie aceste idei, nu neapărat sub forma acestei postări, pentru a putea deschide un „proces” în care acuzarea să fie compusă chiar din noi, cei care am cunoscut suferința, pe de o parte și cei care consideră că omenirea nu trebuie rasă de pe fața Pământului pe de altă parte. Aceia vor da argumente în favoarea lor, iar noi vom da argumente în favoarea dispariției suferinței actuale de pe Pământ și în favoarea apărării copiilor care încă nu s-au născut și care nici nu trebuie să se nască. Argumentele (sau trimiterile la argumente) trebuie postate în comentarile de aici, de asemenea, dezbaterile trebuie făcute pe rețelele de socializare în care sunt găsite invitațiile la acest proces. Să numim procesul „Marele Proces din Noiembrie 2024”. Toate argumentele pro și contra trebuie să fie făcute disponibile aici, măcar sub forma trimiterilor către anumite subiecte sau a link-urilor, deși link-urile sunt șterse cred că automat, așa că trimiterea la subiectele în care se discută argumente și contraargumente este ideală. Procesul durează până pe 15 decembrie. Îi invit pe cei care vorbesc mai multe limbi să discute și în limbile pe care le știu despre această postare. Este important ca argumentele să fie făcute disponibile în română în comentarile din această postare pentru ca fiecare să tragă concluzia dacă ideea mea de distrugere totală trebuie aplicată sau nu.
După încheierea procesului, dacă membrii „Neantul, pacea eternă” hotărăsc să ducă la final genocidul, o pot face, singuri, sau, cel mai bine, organizându-se în echipe. Este membru al grupului „Neantul, pacea eternă) oricine aderă la iideea necesității opririi forțate a reproducerii și vrea să acționeze în acest scop, nefăcând crime sau sinucidere, de la această regulă excluzându-se doar cel/cei care omoară, deodată, în maxim o lună de zile, întreaga omenire și cei care, pentru a răspândi ideologia, amenință cu folosirea de mijloace de distrugere în masă. Se pot angaja și hackeri care nu fac parte din grupul nostru pentru a îndeplini scopul.
Implică-te, ca și când nimeni altcineva nu ar face-o.

Esti in episod psihotic. Ia-ti tratamentul si evita sa postezi in perioada asta ca te faci de ras.

Îmi iau tratamentul, de mai multe luni am gândurile astea, cam de un an poate, s-au intensificat în ultimul timp, nu mai știu dacă i-am zis psihiatrei despre ele, îi voi spune data viitoare, oricum. Dar consider că sunt niște idei care merită discutate. Presupun că timpul va decide dacă am avut dreptate în gândurile mele. Acest proces pornit azi mi se pare bine-venit, oricum. Cred că sunt gânduri date de depresia de care am scăpat în mare parte (deocamdată, cel puțin, am doar sindrom depresiv-anxios ca diagnostic, deși am fost sincer mereu cu psihiatra, spunându-i tot ce îmi amintesc, nu mi-a pus diagnosticul de psihoză). Chiar dacă am scăpat în parte semnificativă, nu pot uita cât am suferit și mă gândesc că nimeni nu mai trebuie să treacă prin ce am trecut eu. De asemenea procesul poate include argumente despre existența unei ființe superioare, cum ar fi Dumnezeul creștin, care să dea sens suferinței. Până acum nu am găsit niciun argument care să mă convingă că un Dumnezeu care să dea sens suferinței există, deși am căutat mult. Nu sunt total cu mintea închisă în ceea ce privește existența Lui, numai că mai degrabă merg pe extrapolarea lucrurilor, în loc să caut revelații divine prin diferite cărți, revelații în care ar trebuii să am încredere oarbă (poate că una dintre ele este adevărul, dar consider că până când ne dăm noi seama că este adevărată, trebuie să ne concentrăm pe ce există aici, jos, adică pe oamenii care se chinuie în fiecare zi, pe cum putem reduce și, în final, elimina tot acest rău de pe Pământ. Nu îmi place să mă amăgesc cu „opiu pentru popor” (citat din V. I. Lenin), adică să mă amăgesc cu religia, care spune că există un Dumnezeu care le aranjează pe toate.). M-am simțit obligat să scriu postarea, pur și simplu conștiința m-ar fi mustrat groaznic dacă aș fi lăsat lumea să își continue cursul în ignoranță. Am dezbătut mult dacă să scriu sau nu (postarea), dar altă cale nu am găsit.
Când am zis că mă bazez pe extrapolări, voiam să spun că aplic regula lui Albert Magul: „Ce este sus, este și jos”. Am avut un vis în care visam. Atunci când m-am trezit din acest prim vis, eram sigur că m-am trezit de-adevăratelea, în realitatea asta, unde scriu această postare. Numai ca să mă trezesc și din acel vis, într-o dimineață obișnuită și să îmi dau seama că atunci când credeam că m-am trezit, de fapt eu tot visam. Și mi-am amintit de o poveste filozofică în care un învățat din Orient a visat că este un fluture. Și atunci când s-a trezit, s-a întrebat care este lumea reală: locul în care el era fluture, sau locul în care este om? Dacă am putut visa că mă trezesc dintr-un vis (și să îmi amintesc și visul din care credeam că m-am trezit), oare și lumea noastră nu este tot un vis al unei conștiințe care a făcut greșeala să se experimenteze pe sine? Aș putea continua, vorbind despre principiile fizicii coantice care pun întrebări fundamentale despre ce percepem noi ca fiind realitate. Aș putea continua spunând că știința a demonstrat că noi, când atingem un lucru, de fapt nu atingem chiar acel lucru, pentru că electronii din partea corpului cu care atingem și lucrul atins se resping. Și atunci-ne întrebăm eu și Neville Goddard-ce atingem de fapt? (obțional, a se citi lucrarea de 6 pagini în limba engleză a lui Neville Godard cu titlul „Iluzia realității”, puteți folosi un traducător, ar trebui să fie ok. Eu știu despre electronii diferitelor obiecte că se resping și din alte surse). Aș putea vorbi despre toate acestea și nu numai, dar nu acesta este scopul meu. Scopul meu este de a explica modul în care fac extrapolări, pentru a nu părea incoerent. O altă extrapolare ar fi următoarea: știința a demonstrat că materia este energie condensată. Dacă stăm să ne gândim, gândul este cea mai fină reprezentare pe care o știm (aici includ și ideea). Deci apare gândul, de exemplu gândul că vreau să creez o nouă marcă de mașină. După, trebuie să găsesc oameni care să fie dispuși să investească în proiectul meu. Pentru aceasta trebuie să folosesc vorba, să le spun ce vreau să fac și de ce piese aș avea nevoie. Dacă totul iese bine, trecem și la fapte, la ansamblarea mașinii. Deci, de jos în sus, de la cel mai grosier până la cel mai fin, avem: faptă-vorbă-gând sau idee. Și deasupra acestui ultim element ce se află? S-ar putea afla o lume a conceptelor abstracte, o lume din care totul a fost creat, inclusiv din care a fost făcută posibilă greșeala numită viață. Și apropo de această viață și de teoria evoluției: să nu uităm de animale, de durerea pe care o simt când sunt mâncate de alte animale. Și această suferință trebuie să dispară!

La ce folosesc atatea ganduri si atatea extrapolari daca nu ai "pacea inimii"? Cere de la Dumnezeu "pacea inimii" si arata-i doctoritei tale primul mesaj pe care l-ai postat in acest topic. E posibil sa iti modifice schema de tratament sa te simti mai bine.
Eu am foarte multe boli si totusi nu gandesc ca tine. Conteaza si ca tratamentul sa fie cel adecvat situatiei in care te afli la un moment dat. Fii deschis cu doctorita ta si ai incredere in ea ca iti vrea binele!

Mulțumesc! Așa voi face. Sigur, în cristalizarea ideilor mele (și ale fiecărui om) depinde și nivelul de suferință, perioada în care aceasta se manifestă, accesul la informații, nivelul de dorință de a crede în ceva (de exemplu, de a crede în Dumnezeu, cu mai multe sau mai puține dovezi), etc. De aceea unii pot avea gândurile acestea, în timp ce alții nu le au.

Voi începe eu să aduc o mărturie personalăpentru a se vedea câtă suferință există în lume (nu spun că eu am suferit cel mai mult, nu cred asta, dar clar nu am avut cea mai strălucitoare viață). M-am născut într-o familie care mă iubește și care este atentă la toate nevoile mele. Cu toate acestea, am făcut lucruri pentru care am simțit vinovăție extremă timp de jumătate de viață, timp de 10 ani (până la 21 de ani). Aveam o stimă de sine scăzută în timpul în care mă simțeam vinovat și eram foarte ipohondru, cel puțin în primii 3 ani și jumătate. Nu vedeam nicio cale de ieșire. Eram sigur că Dumnezeu nu mă mai iartă și că voi arde în iad pentru eternitate. Posibil să fi intrat în depresie încă de copil din această cauză (de pe la 10-11 ani), căci am avut o perioadă în care mă plângeam de plictiseală și, după cum se știe, plictiseala este un semn de depresie la copii. Mă uram. În timp ce ceilalți copii trăiau vieți normale, vinovăția mă rodea pe interior. În fine, la un moment dat am reușit să scap de acest sentiment, dându-mi seama că lucrurile pe care credeam că le-am făcut nu au fost atât de grave în realitate (în sensul în care nu au avut consecințele la care mă așteptam). Deci am scăpat de vinovăție numai ca, peste un an și jumătate, să încep să cred că am omorât oameni cu puterea gândului și să intru într-un episod poate și mai sever de depresie. M-am chinuit așa vreo patru ani până când, din altă cauză, am reușit să obțin ajutor psihiatric, neurofeedback și ajutor psihologic. Dar după ce am scăpat de vinovăție, mi-a rămas gândul obsedant că trebuie să mă sinucid pentru a-mi pedepsi o rudă pentru o faptă abominabilă pe care a făcut-o și pentru care sângele întregii omeniri trebuie să curgă, ca să redea puritatea speciei noastre. Îmi vin gânduri intruzive despre cum m-aș sinucide în fața acelei rude, ea fiind neputincioasă să mă oprească. Am și gândul că, dacă mă sinucid, devin aproape egal cu Dumnezeu, primind puterea Lui, asta mai ales în caz că El nu există (se spune că numai Dumnezeu are dreptul să îmi ia viața, deci dacă îmi iau viața, devin Dumnezeu). Știți cum este vorba aceea: „Multă putere corupe mult, puterea absolută (sau, în cazul de față, iluzia ei), corupe absolut”. Nu mai am tentative de sinucidere, dar tot mi-au rămas gândurile intruzive și dorința de a face să dispară suferința prin moartea omenirii. Dar problemele nu s-au terminat, acum câteva luni începusem să mă simt trist cum nu m-am mai simțit nici măcar când credeam că sunt criminal. Acum mă simțeam trist pentru că nu aveam iubită, o tristețe de nedescris la gândul că am fost refuzat, direct sau indirect (am pus anunțuri matrimoniale pe rețelele de socializare, nu cu prea mult succes) de multe fete, cine știe, de poate chiar mii. Nu știu câte au văzut anunțul și au decis să nu mă contacteze. În fine, am găsit o rețea de socializare pe care chiar am avut succes, chiar mi-am găsit iubită și mai multe fete m-au contactat. Numai ca să aflu, surprins, că părinții nu o acceptă. După multă suferință și incertitudine, am decis să nu îi ascult pe părinți și să rămânem împreună. Sper să fie bine, acum mă chinui să îmi termin studiile, ca să mă angajez și eu și să putem mânca și noi o pâine. Parcă lumea asta este proiectată special de niște ființe rău-voitoare pentru a maximiza suferința. Adică, de ce există atât rău? De ce există sărăcie și oamenii trebuie să muncească pentru a trăi? De ce oamenii și animalele trebuie să mănânce alte animale? De ce nu există fericire eternă, fără moarte și fără plictiseală sau fără alte consecințe?

Binele și Răul fac parte din lume. Nu există unul fără altul. Dacă n-ar exista răul nici n-am recunoaște ce e binele.
Iar Moartea nu a fost tot timpul în lume, părerea mea. A venit într-un context în care s-a vrut libertate, iar ea a adus după sine un preț. Iarăși părerea mea, va veni o vreme când se va sfârși toată suferința. Tu așteaptă și observă. Nici părinții noștri n-au crezut că vor scăpa vreodată de regimul comunist dar iată că au scăpat.

Aș putea să aștept, visând că este posibil să vină raiul pe Pământ, dar conștiința nu îmi permite să fac asta. Eu consider că este suficient să cunoaștem răul doar teoretic, nu și să îl experiem ca și omenire. Prin cunoașterea răului teoretic (de exemplu este rău să tâlhăresc) îmi dau seama și ce este binele. Oricum, omenirea a experiat deja răul, avem nenumărate exemple în istorie, mai mari sau mai mici. Ar cam fi timpul să vină și acea stare de bine absolut. Sigur, tehnologia ar putea aduce raiul pe Pământ, dar cu ce preț? Câți vor mai suferi până atunci? Și până la urmă de ce, când neantul ne poate aduce totul? În plus, înainte să ne gândim la un rai tehnologic, să vedem cum scăpăm de încălzirea globală, care a întrecut așteptările. Să vedem cum ne vom descurca atunci când ne vor veni pe cap 200000000 de emigranți. Și să ne gândim la ce simt ei, chinul și anxietatea unui om care trebuie să lase viața pe care a avut-o în spate, plonjând în necunoscut, amplificat de două sute de milioane de ori (parcă asta era cifra vehiculată). Cine știe, poate din cauza migranților va începe un război atomic, dar nu așa cum vreau eu (țintit, care să reducă suferința cât mai mult și să ne asigure moartea). Acel război ar putea crea o iarnă nucleară, ducând omenirea în Evul Mediu, nu distrugând-o complet, ci doar creând suferință inutilă și reafirmarea religiilor care încurajează natalitatea (este cunoscut sociologic că în perioadele grele oamenii se apropie iar de religie).

Hack-erii de care vorbeam în postare se pot angaja de pe Dark Web, există ghiduri despre cum să intrii acolo. Numai că trebuie să fie găsită o echipă de încredere... și nu știu dacă ar putea tehnic să spargă bazele acelea de rachete... dar merită cercetată această ipoteză. Sau am putea să ne infiltrăm în structurile de decizie... fetele cred că ar face o treabă foarte bună... dacă ar deveni iubitele oamenilor care pot face diferența, ale oamenilor care ar avea acces la rachetele „fermecate” care ar aduce raiul pe Pământ... dacă i-ar păcăli pe acei oameni și ar reuși să lanseze ele armele... ChatGPT AIM ar putea ajuta cu sfaturile despre infiltrare, am putea face grupuri pe rețele securizate pentru a vorbi toate acestea, după Proces, dacă va mai fi nevoie...