Trec printr-o perioada dificila
Buna seara !Nici nu știu cum sa încep deoarece totul sa întâmplat foarte rapid.Sunt împreuna cu un băiat de 1 an de zile.La început totul a fost frumos, ma respecta, ma simțeam foarte apreciata și ma făcea sa ma simt specială cum sunt toate relațiile la început.Eu am 29 de ani, el e mai mic decât mine cu 2 ani dar nu asta e important.Totul a fost foarte bine între noii cam jumătate de an pana sa întâmplat 1 deces in familia lui.L-am înțeles e durerea foarte mare a fost foarte retras, închis am încercat sa ii fiu alături.După 2 săptămâni am aflat ca sunt însărcinată (nu a fost planificat )pentru mine una e o bucurie și bănuiesc ca și pentru el (el așa spune) au trecut cateva luni iar a avut parte de 2 decese de aceasta data …durere foarte mare nu mi as dorii sa fiu in pielea lui și îmi pare atât de rău sa văd suferința in ochii lui și am încercat și încerc sa îl sprijin numai ca in ultima perioada este foarte recalcitrant, critic, ma jignește, îmi vorbește foarte urat …tipa începe sa devină foarte violent …noi nu putem sa avem o discuție ca începe sa se exteriorizare foarte vulcanic …este foarte critic la adresa mea …a început sa bea cam in fiecare seara …plânge se auto distruge …numai ca pe mine ma afectează foarte mult deoarece sunt însărcinată și trec prin foarte multe emotii și stări, dureri, rău etc Nu știu cum sa fac …încerc sa îl
Iau cu frumosul dar orice as face ajunge sa ma critice la orice mișcare banala …tipa și tipa intr una la mine devenind foarte nervos …Mai nou îmi spune ca eu sunt cea vinovata din cauza sarcinii …înțeleg poate am și eu momente din cauza sarcina dar am nevoie de un om sa ma sprijine, sa ma simt apreciata și iubita …nu știu ce sa fac dar sunt pe punctul sa clasez …încerc sa fiu lângă el, nu vreau sa cresc copilul fără tata..dar nici nu pot sa nu am liniște in casa și un om pe care nu știu dacă ma pot baza, știu ca totul a fost foarte repede, nu am avut timp sa ne cunoaștem …eu încerc sa avem o familie, îl iubesc foarte mult (eu sunt genul de persoana care ma îndepărteze ușor ușor nu suport sa ma umilească partenerul de viața, nu îmi doresc așa ceva in familia mea …mai bine singura și liniștita decât cu bărbat și nefericita … nu vreau sa fiu nici egoista fata de bebele meu.I am spus de vreo 2-3 oricum ca eu o sa ma despart de el dacă mai continua așa ca numai suport tensiunea dintre noi (înțelege și după 2 zile de la capăt).Sunt foarte confuza …Un sfat dacă se poate Multumesc și sa ma scuzați dacă am mai mâncat o litera.Seara frumoasa
Iau cu frumosul dar orice as face ajunge sa ma critice la orice mișcare banala …tipa și tipa intr una la mine devenind foarte nervos …Mai nou îmi spune ca eu sunt cea vinovata din cauza sarcinii …înțeleg poate am și eu momente din cauza sarcina dar am nevoie de un om sa ma sprijine, sa ma simt apreciata și iubita …nu știu ce sa fac dar sunt pe punctul sa clasez …încerc sa fiu lângă el, nu vreau sa cresc copilul fără tata..dar nici nu pot sa nu am liniște in casa și un om pe care nu știu dacă ma pot baza, știu ca totul a fost foarte repede, nu am avut timp sa ne cunoaștem …eu încerc sa avem o familie, îl iubesc foarte mult (eu sunt genul de persoana care ma îndepărteze ușor ușor nu suport sa ma umilească partenerul de viața, nu îmi doresc așa ceva in familia mea …mai bine singura și liniștita decât cu bărbat și nefericita … nu vreau sa fiu nici egoista fata de bebele meu.I am spus de vreo 2-3 oricum ca eu o sa ma despart de el dacă mai continua așa ca numai suport tensiunea dintre noi (înțelege și după 2 zile de la capăt).Sunt foarte confuza …Un sfat dacă se poate Multumesc și sa ma scuzați dacă am mai mâncat o litera.Seara frumoasa
3 comentarii
Traiti si treceti printr-o situatie dificila si se intelege confuzia dvs. Ati discutat cu partenerul legat de ceea ce il deranjeaza, il supara, ce anume il face aa va crtitice si sa devina irascibil? Pare ca a trecut prin 3 dolii la o distanta scurta de timp si a venit si anuntul sarcinii, sarcina care anunta o responsabilitate, un angajament, o iesire din cuplu si o intrare intr-o familie. De ce anume va face vinovata cu sarcina? Ati stat de vorba cu dansul si s-a facut inteles faptul ca nu doar dvs ati facut ceva pentru a aparea aceaata sarcina? Adica este si contributia dansului? Eu va recomand terapie de cuplu, data fiind situatia actuala de cuplu si situatia apropiata de a aparea si bebe. Totodată, data fiind sarcina, dvs resimtiti niste emotii foarte intense, preconizati deja un posibil viitor cu acest barbat (pe care il numiti baiat), iar confuzia pe care o traiti pare a fi data de nesiguranta afectiva si emotionala, dar si de instabilitate in relatie. Ati incercat sa ii recomandati terapie de cuplu? Daca nu vrea, ati incercat sa urmati dvs sedinte de terapie sau partenerul sa urmeze sedinte de terapie individuala? In contextul in care situatia va fi de asa natura incat nu mai vreti sa continuați relatia cu acest barbat, v-ati gandit unde veti locui si cu cine? Odata ce apare copilul, veti avea nevoie de sprijin. Va recomand sa stati de vorba cu si cineva apropiat dvs care sa aiba functie de linistitor. Gasiti ceva care sa va linisteasca. Pare ca dvs sunteti terapeutul partenerului si veniti sa il liniștiți sau sa il sprijiniti si el raspunde apoi cu agresivitate si cu reprosuri. Poate ca este dat peste cap de situatie, cu cat se apropie nasterea, cu atat starile sunt mai intense, insa nu justifica comportamentul si atitudinile avute. Sarcina usoara si cele bune!
Multumesc pentru răspuns …Eu sunt o persoana foarte independenta nu asta e o problema am totul pregătit pentru bebe și unde sa locuiesc dacă as fii singura numai ca încerc sa fim o familie și sa lupt sa depășim aceasta perioada dificila numai ca nu știu cum și de terapie nu cred ca ar fii de acord niciodată.Ma face vinovata ca sunt eu foarte sensibilă și ma emoționez foarte repede și plâng din cauza sarcinii dar el nu isi vede comportamentul și reacțiile pe care le are (spune ca numai are răbdare și de accea izbucnește vulcanic)măcar de ar fii ceva wow dar numai din cacaturi începe sa devină nervos nu ii convine mai nimic la mine parca s ar răzbuna pe mine gen dacă sunt puțin mai lenta începe sa ma critice sa spună ca nu gandesc, , nu procedez rapid, sunt proasta etc Înțeleg acum e foarte afectat și încărcat deoarce s au schimbat așa brusc multe.Eu sunt o persoana calma și liniștita ador liniștea nu îmi place cearta, incerc sa o evit dar numai rezist da am și eu momentele mele poate ma supăr mai repede da recunosc dar eu am nevoie de sprijin, afecțiune dar de la cine sa le primesc ??Am observat ca are momente de bipolaritate dacă ma indepartez de el și încep sa il evit cred ca conștientizează și încerca sa se apropie și când începe totul sa se așeze si începe sa bea ceva gata începe din nou critic, analitic, nervos, tipa -tipa când vb devine foarte vulcanic.., jignește …tot ce ii vine la gura îmi spune numai tine cont de respect si pe mine ma doare atât de tare încerc sa fiu puternica pentru bebe dar și el e neliniștit e foarte agitat in burtica uneori.Dacă discut cu ai mei și aude ca ma jignește ma încurajează sa ma despart deoarce noi nu toleram așa ceva in familie …Nu am spus..in ultima perioada unde lucrează el numai sunt veniturile care erau înainte și financiar tot eu întrețin casa …Sunt atât de multe la mijloc și nu stiu cum sa fac sa găsesc o soluție.i am zis sa își ia o vacanța sa se ducă in România (noi locuim in străinătate, nu pot nici eu sa plec deocamdată ca mai umpic și vine bebele )dar spune ca nu poate sa ma lasă singura dar mai rău ma afectează prezenta lui …Mie doar de bărbatul de care m am îndrăgostit, am adus in discuție despărțirea l am văzut foarte afectat dar tot nu schimba nimic (uneori și el vrea sa ne despărțim ca numai rezista psihic sunt prea multe ) dar a doua zi uita sa ne mai despartim…O sa încerc sa îmi calc pe orgoliu și o sa accept și nu o sa mai socializez cu el doar chestii de baza poate se schimba dupa ce vine bebele nu vreau nici sa ii răpesc cele mai frumoase momente din viața lui..nici nu vreau ca bebele meu sa crească fata tata și mama împreuna dar dacă nu se schimba o sa pun punct (nu am o problema cu singurătatea )simteam nevoia sa ma descarc …multumesc de răspuns.O zi buna
Ati putea incepe cu terapia de cuplu insa e posibil sa fie vorba si de o stare depresiva ce intretine reactiile lui si are nevoie si de un tratament individual specializat.
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Dr Rares Ignat
Terapeut de cuplu – Psihosexolog
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 6Teama de batai
- 4Am nevoie de ajutor... o iubesc mult si nu pot sta fara ea!
- 6Este oare nevoie sa merg la un psihiatru?
- 11traumatism la ochiul stang si nu poate ajunge la medic
- 9Sotul meu este agresiv, posesiv, ma înjura
- 9Certuri zilnice!
- 6Care ar fi decizia corecta?
- 3Violenta in cuplu
- 3De ce iubitul meu cu care deja am discutat căsătoria ma lovește când e nervos
- 7Sotul ma pune sa aleg inte el și mama mea
Mai multe informații despre: violenta in cuplu
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: