TAB, Bordeline sau Psihopatie?!?

Buna ziua,

Am nevoie de ajutorul si sfatul dumneavoastra in aceasta chestiune presanta pentru mine. Numele meu este Cristina, 30 de ani, studii superioare, mama a unui copilas de 6 luni. Si acum incep...

In luna Ian 2013 l-am cunoscut pe tatal copilului, la vremea ceea avand 29 de ani, (fara loc de munca, dependent de ruleta) ne-am indragostit nevoie mare la prima vedere, dupa o luna am ramas insarcinata. Si de aici potopul. In perioada de 8 luni si jumatate (Ian2013 Oct 2013) cat am stat la el eu am muncit, el nemuncind, in luna Sept tatal lui spunandu-mi de ce nu platesc ai mei datoriile la intretinere, banii mei, integral, ducandu-se pe mancare si toate celelalte. In secunda aceea nu am plecat desi in forul meu interior am simtit sa fac asta, pentru ca eram in perioada in care hotarasem in capul meu sa ii mai acord o sansa vreme de 3 sapt sa vad daca se trezeste la realitatea curenta, sarcina avansa, el nu muncea, eu il presam sa faca ceva pentru noi, el nimic, dupa care mi-am luat talpasita. Pana sa nasc a castigat la ruleta 2000 dolari care... evident ca s-au reintors acolo, in contextul in care ar fi putut contribui la cheltuielile de nastere si ce mai era de platit, dar nu a facut o.

Mentionez ca in perioada aceea analizele mi-au iesit prost, eram suspecta de hepatita, desi pana la urma s-a dovedit a nu fi nimic, totul de la stress si griji, analize pentru care ai mei au platit. Am nascut in Noiembrie cu ajutorul integral al parintilor mei, el sau ai lui neparticipand cu absolut nimic la nasterea copilului sau cheltuielile de dinainte.

Iarasi pe toata perioada sarcinii numai liniste nu am avut, eram presata sa fac avort de ai mei si ai lui, evident ca nu l-am facut, tatal lui ma sicana, cireasa de pe tort fiind faza cu cerutul bamilor pentru intretinere, in loc sa l determine pe fiul sau sa faca ceva cu viata lui, sa ne casatorim, sa ne pregatim ca familie, sa adune bani. Nu. Nu a fost asa.

Bun... Acum urmeaza partea si mai 'frumoasa'. Cu o zi inaintea externarii am decis sa ma intorc acasa pentru ca nu aveam nici un suport din partea lui, nu muncea, cu ruleta tot juca, si m am gandit la binele suprem al copilului desi in sufletul meu mi a fost tare greu sa accept acest esec si poate nici acum nu l-am acceptat, acela de a nu avea o familie, a fi maritata, si copilul sa nu aiba tata. In certificatul de nastere nu am vrut sa l trec, poate din orgoliu ca nu ne am casatorit, el in continuare sicanandu ma ca ce 'el este un strain?' In momentul de fata munceste, e drept, de o luna, in strainatate.

Ai mei nu il sufera nicicum, din tigan nu il scot, este un pic mai inchis la piele, dar nici el si nici ai lui nu recunosc cum ca ar apartine etniei, eu nu ii sufar pe ai lui si mai nicicum ca urmare a comportamentului din timpul sarcinii. El doreste sa fie tata si in acte si sa ne casatorim, cel putin la nivel verbal, cum au fost de altfel si celelalte vorbe ale lui ca... Verba volant si anume.

Eu una nu mai stiu ce vreau de la el. Toata perioada asta m-a transformat, m a facut sa vad viata altfel, sa nu mai fiu naiva de dinainte. Problema cea mare este ca intr-o zi gandesc intr un fel, in alta in alt fel... Adica intr o zi m-as intoarce la el, in alta nici sa nu aud de el sau ai lui. Parintii mei mi au comunicat ca daca imi da prin cap sa ma impac cu el pot sa uit ca am parinti, vor considera ca am plecat in Alaska definitiv. In fiecare zi maica mea imi spune ca ma distrug daca il aleg pe el, si asta din luna Aug, ca totul va fi negru pentru mine si copil, ca imi va lua copilul, ca asta e de fapt un teatru pt a obinte copilul, ca el azi munceste maine cine stie, ca o sa mi l educe tatal lui, si multe. Stand in casa lor trebuie sa respect ceea ce spun ei, nu vor sa l lase sa si vada copilul, pana acum am facut o pe ascuns, de 4 ori in sase luni de zile. Si... Ii cred in stare pe ai mei sa considere ca daca am plecat ei au murit pt mine. Bunicul meu din partea mamei nu a mai vorbit cu tatal lui vreme de 25 de ani. Tatal meu s-a casatorit cu mama impotriva vointei mamei lui.

Si stau si ma intreb... Ce am de facut acum pentru copilul meu astfel incat sa nu-l traumatizez, sa nu-l privez de un tata, sa nu ma tarasca prin tribunale, caci se pare ca ar putea-o face, sa am o viata implinita, sa ma marit, sa fie bine pentru toata lumea, dar in primul rand pentru copil, apoi pentru mine, si restul pe locul trei.

Ma gandesc... Cum pot afla cu certitudine daca sufera de vreo boala psihica, i am spus sa mearga la un spiholog si refuza ideea. Altfel in restul timpului nu vrea sa isi asume iresponsabilitatile personale, traieste in lumea lui, intr o alta realitate, isi face planuri si idei marete, desi nici pana acum nu si a platit datoriile, el vrea sa isi faca casa printr un credit ipotecar luat prin alte metode nu tocmai ortodocse... Ce sa ma fac cu el? Tot timpul da vina pe mine, pe ai mei, are momente cand il apuca tipetele, eu incerc sa ii vorbesc calm... Si nu inteleg inca ceva, de ce anume am atras in viata mea un asemenea exemplar de om. Posibil sa l fi afectat intr o asemenea masura moartea mamei lui intamplata acum doi ani de zile, si acum sa se retraga intr o alta realitate? Sincer... ma sperie si nu stiu ce sa fac. Cumva si eu prin faptul ca m am retras din relatie cu tot cu copil ii fac rau? Motivul principal a fost ca nu facea NIMIC dar abosult NIMIC decat vorbe cat de bine va fi, vorbe fara fapte si munca consecventa, ci doar planuri.



Va multumesc mult.

Buna ziua,

Cand l am cunoscut... ne am indragostit la prima vedere, din ambele parti, dupa trei zile ne am mutat impreuna, el a fost cel care a inceput cu planurile de viitor, si asta din prima luna.

Copilul nu a fost o intamplare, ci a venit din ideea lui, eu fiind de acord. Stim si unul si altul ca ne am miscat foarte repede. Si poate ca nu a fost cel mai bine...

Altfel, in urma cu doua spatamani inainte sa l cunosc, tatal meu mi a luat cheile de la casa, eu in acel moment zicandu mi ca trebuie sa fac ceva sa schimb situatia asta. Planuri de viitor au existat, in sensul ca cel putin la nivel de vorba el isi doreste familie, casnicie si toate celelalte... Problema este ca faptele nu prea s au pus de acord...

Ca s o spun pe cea dreapta el in urma cu doi ani si a pierdut mama, a urmat o perioada de depresie, in sensul ca nu mai iesea din casa, nu facea nimic, apoi s-a aruncat in ruleta, el pana atunci nemaijucand ba chiar fiind impotriva ei. Eu inainte sa l cunosc am suferit si eu o pierdere, a murit un prieten foarte bun, ce mi a fost ca un frate, fiind prima inmormantare la care am fost. Si de aici...

Si apoi eu ma mai intreb asa... Daca acest copil ar fi fost altfel... adica mai inchis la culoare si nu atat de dragalas, ai mei ar mai fi tinut la el??? Pe de alta parte cu ai mei nu sunt de acord ca acest om sa fie atat de pedepsit, adica sa nu isi vada copilul, si asta in ideea ca stand in casa lor, trebuie sa le dau lor ascultare. Plus ca mi s-a spus ca daca il aleg pe el pot sa uit de ei, sa consider ca au murit... Pai atunci iubirea lor vis a vis de mine si copil unde mai este??? Gata? Iubirea vine si pleaca atunci cand o persoana nu face ce vrei tu?

Si ma mai gandesc asa... Daca ma gandesc sa ma reimpac cu el, cum sa procedez cu ai mei? Adica sa ii pregatesc cumva... Mentionez faptul ca mama este o fire vulcanica si prefer sa ii ascund adevarul decat sa se supere si enerveze, chestiune ce dateaza inca de cand eram mica, plus ca nu am o forma de comunicare prea buna cu ea. Am mai avut o tentaiva de a pleca, in luna Decembrie, dar s-a soldat cu un scandal din partea lor, eu cautand sa fiu linistita. Pe de alta parte incepand cu luna Aprilie anul trecut, maica mea mi a picurat zi de zi vorbe, scenraii, evident negative, eu fiind si o fire cumva influentabila, am luat ca reale scenariile ei, si am inceput sa am un comportament negativ la adresa lui, tatal copilului.

Mentionez faptul ca mama provine dintr o familie divortata, ai ei fiind divortati inca de cand avea 8-10 ani. Cumva prin mine si copil cauta sa refaca pattern ul familiei din care provine si sa isi pedepseasca la un nivel subtil atat mama cat si tatal?!?

Concret, ceea ce face el acum... munceste, a mai muncit o luna in afara, dar s a terminat contractul pentru ca i s a facut foarte rau, a lesinat, din cauza programului prelungit, dar... nu mai am incredere in el si nu stiu cum sa fac sa imi recapat increderea in el. Plus ca ma simt intre ciocan si nicovala cu aceasta deczie, care probabil deja am luat o inca din luna Decembrie, de a pleca, doar ca nu am avut taria de a mi o asuma pe de a intregul.

Va multumesc mult pentru ca v-ati rapit din timpul dumneavoastra sa imi raspundeti!

Buna ziua!
Va felicit pentru curajul si puterea de care a-ti dat dovada sa faceti un copil, chiar daca situatia dumneavoastra era una mai dificila.

A-ti insusi scrierea corecta este o obligatie de la nivelul a 10 clase in sus ! Pe de alta parte ma bucur ca psihologii inscrisi pe forum ati dat si dati in continuare dovada de generozitate si altruism !

Cu stima decat ! :)

Telefoanele si ipad-urile au anumite texte predefinite.
:)
Iti multumesc!

A-m inteles ! :)

Hermosa, pare ca aveti o relatie de "codependenta", asta ar putea fi explicatia pt ceea ce vi se intampla ! Cititi despre subiect si vedeti daca va regasiti in acel tipar !

Stevens, am dat si eu de un personaj asemanator, isi spunea chiar doctorita, care era la infinit distanta de gramatica limbii romane.
Ce vrei, nu toti care termina o facultate au si facut-o :)).
Iar gramatica este desigur, foarte, foarte grea :)).

Hermosa, in momentul de fata, indiferent daca iti place sau nu, singurii sustinatori financiari ai tai si ai copilului sunt parintii tai.
Iubitul nu a avut suficient discernamant incat sa puna pe primul loc asigurarea unui viitor copilului lui.
Jocurile de noroc sunt un viciu care desigur produce dependenta (viciul), si o data instalata dependenta, cu greu se mai scapa de ea.
Intr-adevar cu ajutorul unui psiholog si cu multa vointa (ceea ce lui ii lipseste), se poate rezolva insa..

Iar viata merge inainte cu sau fara tatal copilului, parerea mea este ca ai face bine sa mergi pe drumul tau, iar intr-o zi vei cunoaste un barbat adevarat care sa aiba simtul responsabilitatii fata de familie.

Curaj, se poate!
Numai bine!