Sunt depresiv, cine mai e ca mine? Hai să ne cunoaștem!

Salut,

Mă numesc Flavius și sunt depresiv. Cred că a început ori la pubertate ori în urmă cu aproape 4 ani. Am băut mulți ani destul să pot acoperi o parte din simptome, de aceea nu sunt sigur, deși tot felul de trucuri dubioase mi-a jucat creierașul de-a lungul timpului...semneee.
În prezent nu am nici un sentiment plăcut, dacă mă valorific nu trec de subdiviziuni...și ce rău și pedepsitor sunt cu mine. Spectrul simptomelor este demn de carte de telefon, dar am să le rezum printr-o întâmplare, teoretic reală. O doamnă suferindă de cancer și de depresie este întrebată care afecțiune este mai rea, iar ia răspunde că la cancer tot ce vrea e să trăiască, la depresie tot ce vrea e să nu.

O mare problemă e că nu am cu cine să vorbesc despre asta, fără:
- să încerce instantaneu să mă rezolve
- să-mi spună că știe cum e că o despărțire/concediere/pierdere i-a făcut să fie triști tare mult timp
- să-mi spună să trec peste sau să fiu și eu mai vesel
- să se simtă responsabili pentru starea mea
- să fie brusc experți în depresie
- să creadă că și creierul ca și oricare alt organ se poate îmbolnăvi (toată linia ar fi fost cu majuscule dacă nu era indicat să nu)
- să etc.


Este estimat că 1 din 4 oameni este depresiv și mi se pare ciudat că am impresia că sunt singurul. Dacă mai văd și alți depresivi acest mesaj haideți să vorbim despre asta, să spunem fiecare cât de mizerabilă e propria viață, cât greu e să te ridici dimineața din pat și apoi să treci peste zi. Suntem la fel de bolnavi ca oricare alt bolnav și existăm, deși n-am vrea. Haideți să avem și noi o voce!

Daca sunteti din Bucuresti exista o asociatie, Equilibrium care se ocupa de persoane cu depresie. Va inregistrati si veti fi contactat..

Flavius as vrea sa vorbim undeva in privat, nu prea stiu cum functioneaza forumul asta. Cum putem face sa vb altfel? Asta e nr meu de tel: 0742291248

Dragă Doamnă Niculina Ciupercă,

Sunt perfect de acord cu și încurajez psihoterapia și medicația, chair consider că absolut oricine poate beneficia de psihoterapie.

Atât din studiul depresiei clinice cât și din experiență personală pot să vă spun că un depresiv trăiește pe cât posibil izolat și indiferent că le spune sau nu, emoțiile întunecate tot se manifestă iar gândurile tulburătoare tot neobosit se învârt în mintea depresivului.
Trăim într-o societate, poate chiar într-o lume pentru care un bolnav psihic este ori bătrân ori o glumă. Într-o astfel de societate nu e ușor nu-ți fie rușine de posibilitate de a fi bolnav psihic. Cred că să ții în tine tot veninul te face mai ușor să crezi că ceea ce simți nu e simptom ci trăsătură de caracter și să crezi că ești singurul ciudat într-o lume veselă și normală din care tu nu mai faci parte.

Eu consider că este necesar să vorbești despre tine și afecțiunea ta cu oameni ce fără voia lor solidarizează, să te regăsească printre ei. Poate că așa sentimentul de singurul ciudat se disipează și ne reamintim că ceea ce simțim și gândim sunt doar simptome; groaznice, oribile, cumplite dar nu definitorii. Poate cineva știe un 'truc' să ameliorezi anumite crize, spre exemplu tehnica Mindfulness (merită google-uită, promit și garantez pentru ea), le poate împărtăși cu alți suferinzi.

În plus e timpul să ridicăm stigma ce îmbracă afecțiunile psihice, e timpul să realizeze lumea că un depresiv nu suferă de supărare. și "nebunii" sunt tot oameni care suferă, chiar dacă se cred Napoleon.

Cunosc implicațiile plânsului (vb: a se plânge) excesiv și a capcanelor pseudoplăcute ce le implică, dar când încă te poți bucura de confortul de a te plânge oriunde și oricui ești doar trist.

Dragă Doamnă Niculina Ciupercă,

Sunteți prima persoană vorbitoare de limbă română de la care am auzit de ruminare fără a se referi la rumegătoare. Să citesc acest cuvânt a fost un răsfăț. Când ruminez și-mi dau seama, folosesc Mindfulness-ul pe care l-am specificat în mesajul trecut.

Am o listă întreagă de probleme pe care știu că doar prin psihoterapie le pot rezolva, de la părinți până la viața intimă, în toate am blocaje emoționale și sunt sigur că pe lângă lista mea sunt și alte răni ascunse.
Nu sunt din București însă mi-ar face plăcere să stăm de vorbă. Personal mi-am propus să încep terapia din ianuarie

Revin la ruminare, cunosc efectele negative ale ei și formei preferate de cerc vicios, însă intenția mea este de a ajuta suferinzi să iasă din ruminare, să-și aducă aminte că doar bat câmpii în timp ce-și face rău și cred că dacă cineva care înțelege prin ce trece pentru că trece la rândul lui prin asta, spune "Hei e ok, sentimentul urât o să treacă, e doar depresia care vorbește." e la fel de terapeutic ca și când ar veni de la un psihoterapeut. Psihoterapia însă rămâne prima și cea mai importantă recomandare a mea.

Atunci când sunt singur și singur este și gândul că nu am nici o valoare, sunt 100% insignifiant etc, mi-ar plăcea să fie cineva să-mi zică "băh, nu e așa, știu cum e, dar nu e așa, crede-mă, și eu mă simt exact la fel, dar îl cred pe cel ce mi-a spus mie că nu e așa".

Îmi imaginez un fel de Support Group, un fel de Depresivi Anonimi.

Mulțumesc pentru invitația oferită și apreciez implicarea dumneavoastră în această conversație.

Nici nu am pretins că sunteți prima persoană care-l folosește, ci doar prima pe care am auzit-o eu.

Depresia ta va dura toată viața dacă tu continui sa bei.
Medicatia te ajuta sa ai puterea de a invata sa te iubesti, cam asta ar trebui să învețe orice "depresiv" doar ca fara antidepresive unii nu pot conștientiza asta. Ai nevoie de psihoterapie sau macar sa lucrezi tu cu tine, pe cont propriu, lucru pe care nu cred că l faci.

Dragă Cristi199,

Apreciez că presupui că știi ce obiceiuri am și apreciez tonul superior cu care te-ai adresat. Mă bucur că ai putut să te simți mai bine "sfătuindu-mă".
Cel mai important este sentimentul de siguranță în informațiile tale pe care le-ai deslușit despre mine, mai ales că în majoritatea mesajelor de la mine specific clar importanța psihoterapiei, cât de bine cunosc rezultatele ei atât prin informare cât și prin experiență proprie. Nu ți-a scăpat din ochi nici faptul că folosesc tot felul de tehnici de reducere a cortizonului din creier, și de a recunoaște și opri ruminarea. Acestea fac parte din trusa de scule necesară să lucrezi cu tine. Ai observat și că am menționat descoperirea a numeroase puncte sensibile survenite în urma traumelor din copilărie, iarăși; o altă sculă de lucru cu tine.
Eu am o tehnică de a lucra cu mine, tu ai sau ai putea recomanda una sau doar ți-ai dorit să te simți superior.

Cu drag,
Flavius

FFlavius daca tu cauti un grup de suport pt depresivi este un grup depresia e buna unde sint si eu membra si consider eu ca e un grup placut.Poate chiar l ai vizitat din intimplare poate nu e ceea ce cauti dar incearca.Eu zic sa incerci.

Mulțumesc!
Am să-l încerc. Caut de ceva timp un astfel de grup.

Dragă Doamnă Artemisia,

Am încercat grupul de suport recomandat iar acum vă mai mulțumesc odată. Citind informațiile despre exercițiul primei zile am fost plăcut uimit să văd recomandarea TED Talk-ului lui Amy Cuddy, Din acest TED Talk am învățat eu primele metode de combatere a episoadelor depresive. Aceste detalii mărunte mă fac pe mine să am încredere în ceva.

Și cu riscul de a mă repeta, vă mulțumesc!

Vlabi, Eu stiu foarte bine cum este, am depresie de mult si simptomele sunt asa:
- tonus cam jos, anxietate, trist mereu mai mult sau mai putin, durere sufleteasca ca nu am nu stiu ce ce vroiam sa am, lipsa chef de una si alta, somnolenta mai mult sau mai putin cam continuu, iritabilitate uneori, lipsa dorinta de a merge mai departe ca sa ma trezesc zilnic in aceiasi stare, nu are sens.
Dar eu am luat-o prea tarziu si nu se mai poate trata orice as lua, ca am tot luat tratamente.

De ce nu te duci la medic ? Du-te la medic si spune problema sa iti dea un tratament.

La mine se innegresc sau albastresc randurile in timp ce scriu, la voi e la fel ?!

Salut Costy,

De cele mai multe ori, dacă depresia nu răspunde la tratament antidepresiv atunci are cauze emoționale pe care doar psihoterapia le poate trata.

M-am gândit, mi-am făcut și planuri să consult specialiști în legătură cu depresia mea dar încă nu reușesc să mă conving să fac asta. De cel puțin trei ori pe săptămână mă gândesc la asta iar concluzia la care ajung este că și să mă vindec ar fi degeaba, viața mea ar rămâne tot un focar de depresie sau mai rău aș fi eu însumi, ceea ce nu doresc nimănui.

Cu drag,
Flavius

De cele mai multe ori cand depresia nu raspunde la tratament, rezulta ca tratamentul nu e cel potrivit, nu mai pierde timpul stand nefiind tratat ca se va agrava ! Pune mana si trateaza-te, viata ta nu va mai fi la fel daca te tratezi, ce dracu, vreau sa cred ca esti baiat destept, simti acuma asta ca ai chimie defecta, cand se remediaza, vei vedea treaba pozitiv, nu vei mai avea focarul de depresie.
De multe ori se incearca si 7-8 tratamente si nu merg, merge urmatorul !

Stii cum zici tu asa ca, comparatie ? "Sunt prost...nu are sens sa ma duc sa-mi puna cipuri in creier...ca dupa aia tot prost o sa fiu si deci..", pai dupa ce ti le pune vei deveni destept ! Asa si la depresie, dupa tratament te vei simti bine, vezi cu totul altfel totul cum era inainte de depresie, sau daca nu stii cum era adica ca ai fost mereu depresiv, ai sa afli acuma ce bine e sa nu mai fi, dar fara tratament nu merge.
La psihoterapie ce faci ? DIscuti, si ? Cu ce te ajuta cand ai chimia defecta ? Pierzi timp pretios si risti sa se agraveze treaba.
Cel mult psihologul prin discutii ajungi la concluzia ca ai erori de gandire, dar asta ti-o zic si eu gratis, ca aia e eroare de gandire, adica trebe sa realizezi ca e o prostie cum gandesti ca si daca te tratezi va fi la fel, nu va fi deloc, si ti-am si explicat de ce.

În afara faptului că subestimezi și subapreciezi psihoterapia nu am cu ce să te contrazic, pe lângă asta, mi-am spus de zeci de ori aceleași lucruri, dar nici eu nu reușesc să mă conving.

Pai normal ca nu reusesti sa te convingi ca nu asa se face, te tratezi si automat te vei simti bine ca se regleaza chimia, e simplu si demonstrabil oricand.
Ti-am zis si mai sus ce sa faci, fa asta ptr viata ta, ca trece si nu beneficiezi de ea din pacate.
Chimia defecta schimba convingeri, ganduri, trairi, sentimente, scenarii, e nenorocire.
Un om sanatos de la sine e f bine, asa vei fi si tu cand gasesti trat bun !
Nu gandi acuma cu gandirea defecta data de depresie cum va fi dupa ce te-ai vindeca, ca nu e deloc corect asta.
Ca si eu am dar zic asa "stiu ca ce simt acum si ce gandesc e fals dat de depresie, daca ma vindec, voi gandi pozitiv si se va schimba totul", sunt constient de asta !
Fi si tu, e pe demonstrate, nu vorbe, lupta, du-te la medic, colaboreaza, ia trat ca la carte, persevereaza daca nu iese si de 10 ori, incerci a 11-a oara ! Tratamente sunt, solutii sunt, nu renunta si e posibil sa iti ie viata inapoi, nu te invat de rau.
Este o eroare de gandire care mai rau te afunda, ca degeaba te vindeci.

Cu psihoterapia in astfel de cazuri se rezolva ? Ia du-te si vezi, sa vedem care are dreptate ?!
Acolo se rez multe erori de gandire, de comportament dar cand NU ai boli psihice, cand depinde de constientizare ce anume gandesti si faci.
Deci ajuta mult, dar in acele cazuri.
Cand ai boli psihice esti condus de acele dereglari, nu mai ai control oricat ai vrea, si daca e mai rau, nici nu mai vrei..., si acolo te sparge cand iti umbla la motivatie si vointa. De aia trebe tratat din vreme, sa mai vrei inca sa lupti.

Poate o sa se supere unii psihologi dar sunt un om sincer care spune ce simte, nu pe la spate si sa zic ceva de complezenta, nu am facut niciodata asa. Am zis cand ajuta, deci nu subestimez deloc.

o alta abordare a depresiei gaseti pe ------*

(*modificat de admin)