Stări ciudate pe care, iniţial, le-am catalogat ca posedare

Un caz real - pentru dl dr Mihnea şi Mr Nick

Am citit câteva păreri de- ale dvs şi v-aş ruga tare mult să mă ajutaţi cu un sfat, chiar dacă problema a mai fost dezbătută. Ceea ce vă relatez este un caz concret:

Am o fiică de 34 de ani care, de 14 ani, se confruntă cu nişte stări ciudate pe care, iniţial, le-am catalogat ca posedare. Primul impuls a fost să căutăm sfatul unor preoţi - pentru care avem tot respectul şi toată dragostea creştinească- preoţi care ne-au spus că sunt duhuri necurate care ' tare chinuie omul' şi care ne-au învăţat să-i facem Sfântul Maslu, cu doi preoţi. După această slujbă, de cele mai multe ori, se liniştea imediat şi, chiar de a doua zi, intra în normal. Este ciudat că puterea rugăciunilor nu se făcea vădită decât în locuinţa noastră, nu şi în incinta bisericii, unde am participat la numeroase slujbe făcute pentru mulţime, cu un număr mai mare de preoţi.. (Nu mai îndrăznim să apelăm la preoţii noştri, pentru că se feresc de Moliftele Sf. Vasile cel Mare, care sunt obligatorii...Nu ne-au refuzat, dar cei doi au avut nişte probleme şi au trecut la biserici diferite.)
Într-o altă criză, un alt preot ne-a sfătuit (prin telefon) să citim Psaltirea- câte două catisme pe zi- şi manifestările s-au atenuat treptat, până la intrarea în normalitate. Numai că, după o perioadă de câteva luni/ un an, un an şi jumătate, manifestările revin. Ele corespund schizofreniei, cu insomnie, delir religios, până la violenţă verbală şi fizică.
În faza de debut am apelat, timid, şi la sfatul unor psihiatri care cam ridicau din umeri auzind de felul în care intra fata mea în normal şi care voiau, totuşi, să o vadă personal. Numai că ea nu acceptă că poate fi vorba de o boală psihică, pentru a merge la un doctor în vederea unui tratament. Nu avem un diagnostic, deşi au trecut 14 ani, pentru că ne-am bazat pe puterea rugăciunii şi am tot aşteptat un miracol, adică o vindecare totală. Din păcate, când credeam că s-a rezolvat şi că trebuia să ne preocupăm să-i facem o situaţie în viaţă- a terminat Dreptul, dar nu lucrează din pricina stărilor prin care trece- atunci reveneau crizele cu şi mai mare virulenţă. Privind în urmă, regret amarnic că nu am apelat şi la un tratament. Deja speranţa că Dumnezeu ne va ajuta vreodată a pălit. Mă simt singură, uitată de toţi sfinţii la care m-am rugat cu lacrimi şi cu durere atâta amar de timp!
Acum este în plină criză şi nu mai ştim ce să facem. Încotro să o luăm? Ne puteţi ajuta cu un sfat? ( Îmi este greu să spun, dar am mai avut un băiat care s-a înecat la vârsta de 12 ani şi care era mai mic cu un an decât ea. Ştiu că decesul unei fiinţe dragi poate fi declanşator în schizofrenie.)
Mii de mulţumiri!

Primul sfat si cel mai important este : NU O MAI INTOCSICATI CU CHESTII RELIGIOASE !
Unele persoane pur si simplu nu suporta religia, lasti-o in pace altfel ajungeti sa o distrugeti de tot.
Fata dvs. nu este posedata ! Nu exista asa ceva !
Sa va explic ce se intampla. Fata dvs. traieste cu o mare frica de Dumnezeu. Ii este frica probail ca nu poate sa respecte toate poruncile date si ca va ajunge in iad unde se va chinui vesnic. Cand teama ei devine prea mare, mintea incepe sa clacheze si nu mai suporta toate aceste rani cu otrava care o chinuie. Cartile de psihologie numesc acest proces boala psihica, scizofrenie, paranoia, psihoza, dat toate aceste boli sintdoar atunci cand mintea rationala a omului ajunge sa fie atat de inspaimantata de toate aberatiile religioase, si ranile ei devin atat de dureroase incat mintii i se pare mai usor sa rupa contactul cu lumea exterioara. Si asa face toate acele crize de nebunie.

In al doile rand va rog sa-mi spuneti daca fata dvs a are un iubit sau daca a avut vreodata.
E foarte importan. Lipsa vietii sexuale poate face pe unii oameni sa innebuneasca.

Vreau sa va ajut. Eu insumi am trecut prin asa ceva, prin delir mistic si schizofrenie.
Sint vreo 15 ani de cand n-am mai avut crize mistice.

Fata dvs. nu este nici posedata nici bolnava psihic.
Totusi, daca spuneti ca e in plina criza, pana se mai linistesc apele, puteti merge la un psihiatru si sa-l rugati sa va dea Olanzapina, este foarte buna pentru liniste. Luati in prima saptamana Olanzapina de 5mg, apoi de 10mg.
Spuneti-i ca nu doar bolnavii psihic merg la psihiatru. Iar tratamentul nu il va lua la infinit ci doar pana isi rezolva problemele (cu religia).

Alta chestie. Ati spus ca este violenta. Fata de cine este ?

@ cautare

Tratamentul episodului psihotic se face in spital, sub supraveghere medicala.
Spuneti-i ca o duceti la plimbare, o puneti intr-o masina si o duceti la sectia de garda a unui spital de psihiatrie care sa v-o primeasca. Mai departe se ocupa ei.
Va interesati inainte la spital daca o puteti interna involuntar acolo. Nu toate spitalele fac astfel de internari.
Ne-a mai povestit dr. T pe forum despre familii care si-au pierdut jumatate din avere cu preotii iar copiii li s-au imbolnavit de cele mai grave boli, precum: tulburarea afectiva bipolara si schizofrenia. Feriti-va de astfel de oameni. Sunt ori hoti ori inculti iar din cauza lor si a sfaturilor lor, fata dv. a dezvoltat poate cea mai grava boala psihica ce exista.

Dupa ce va face minim o luna tratament si va iesi din episod, fata dv. o sa isi revina, o sa scape de toate vocile pe care cu siguranta le aude si care sunt foarte suparatoare si va va multumi ca ati internat-o.

1. Eu nu am intoxicat-o cu nimic pe fata mea. 'Boala' a debutat cu impresia ei că i s-au făcut vrăji, deşi acest subiect nu exista în familia mea, nici în preocupările ei, habar nu aveam ce înseamnă asta. Debutul este aproximativ acelaşi: mâncărimi în tălpi, senzaţia că ceva pune stăpânire treptat pe corpul ei, în interior, că urcă până i se pune un văl pe creier, după care nu mai este stăpână pe ea. Simt că duce o luptă pentru a se controla, dar fără succes. Aleargă la biserică, probabil în speranţa de a găsi ajutor- ceea ce nu prea face când este bine. Acum nu mai vorbeşte de vrăji, dar crede că i se fură uşor energia, pentru că are stări de rău. Nu mai vorbeşte mult despre acest lucru.
2. În mod normal, este un copil deosebit de atent şi respectuos cu noi, părinţii ei. Îşi schimbă însă atitudinea faţă de noi, ne jigneşte şi ţipă fără a se controla, spunând că nu o interesează ce spune lumea. O irită tot ceea ce nu concordă cu gândirea ei etc... Sunt multe de spus...
3. Nu a avut şi nu are niciun prieten.
4. Refuză orice medicament.
5. Deşi m-am certat cu Dumnezeu, nu-mi voi întoarce niciodată faţa de la el, indiferent dacă mă va ierta sau nu. Atâta timp cât până acum doar rugăciunea ne-a ajutat, în chip miraculos, nu pot să-l reneg pe Dumnezeu.
6. Nu aude voci.
Mii de mulţumiri pentru omenia de a mă ajuta cu sfaturi.

Impresia ca i s-au facut vraji, mancarimile, senzatia ca ceva pune treptat stapinire pe corpul ei, senzatia ca i se fura energia sunt simptome de episod psihotic care cedeaza in primele zile de tratament cu antipsihotic.

Orice bolnav aflat in aceasta situatie refuza tratament deoarece pacientii cu astfel de boli nu sunt constienti ca ar avea vreo afectiune. Asa este boala. Nu realizezi ca ai avea ceva si refuzi sa iei tratament. Din acest motiv cred ca 99 % dintre internari sunt involuntare.

Nu e vorba sa va intoarceti fata de la Dumnezeu, ci sa nu mai plecat urechea la spusele preotilor. Daca ea facea tratament in primele 6 luni de boala, astazi probabil diagnosticul nu ar fi fost atat de grav si ar fi avut o alta viata. Ar fi fost un episod psihotic pasager care dupa un tratament corespunzator s-ar fi vindecat.

Sa stiti ca nimeni nu va vrea sau nu ii vrea raul. Medicamentele sunt singura cale de iesire din aceasta stare si acestea se administreaza sub control medical la inceput, dupa ce i se fac analizele de sange. Alta cale nu exista.

Nu am afirmat nicăieri că cineva îmi vrea răul.
În urmă cu 14 ani, la primul episod, am ajuns la Bucureşti - noi locuim în provincie. Medicul psihiatru mi-a spus clar că nu există medicament care să elimine cauza, deoarece ştiinţa încă nu o cunoaşte, ci doar temporar efectul. Am impresia că şi acum situaţia este aceeaşi, din câte am citit pe forum. Am văzut numeroase apeluri disperate ale unor tineri la care medicaţia nu răspunde. De aceea am hotărât calea religioasă care ne aducea o ameliorare, ca şi medicamentele, fără intoxicarea organismului. A propos, preoţii la care am apelat nu ne-au cerut niciun ban, iar averile chiar nu mai au nicio importanţă în faţa sănătăţii unui om, ţinând cont de faptul că nu avem decât un copil.
Nu vreau să supăr pe nimeni, dar acesta a fost raţionamentul nostru.

@cautare

Pot sa va scriu in privat o sugestie cu o posibila solutie, dar numai daca doriti, desigur.

Bineînţeles că accept orice sugestie de bun simţ, rămânând la decizia mea ce hotărîre să iau. Dar nu ştiu cum se procedează cu răspunsul privat.

Cind intrati pe contul dvs.de pe Romedic, va apare optiunea, , Modificati profilul dvs, , accesati-l si o sa vedeti optiunea, , Mesaje, ,

1a.
Nu ati intocsicat-o dvs. intentionat, dar ea va iubeste si vede in dvs. un model demn de urmat, adica sa urmeze si ea calea religiei. Dar religia face rau unor oameni, in special la cei sensibili, buni, cuminti, respectosi...

1b.
Vrajile NU EXISTA. Asta e doar o superstitie ca si cu pisica neagra. Ea e fata inteligenta, ar trebui sa stie asta. Daca nu stie, spuneti-i dvs.
Dar desi nu exista vrajile afecteaza pe cei care cred in ele. Daca cineva iti spune ca ti-a facut rau si tu il crezi inseamna ca iei ca fiind real spusele lui si atunci raul va deveni o realitate si te va afecta. Nu exista nici un rau, totul se petrece doar in mintea ta. Acel om te "bate" cu propria ta minte.
Ei cred ca i-ar prinde bine sa vorbeasca si cu un psihoterapeut, dar unul care sa nu le aiba cu religia.

3. Ati vazut ! Eram sigur ca nu a avut nici un prieten, d-asta am si intrebat. Stiti ce inseamna pt. un om de 34 de ani sa nu fi avut pana la varsta asta nici un prieten ? Va mai mirati ca face crize ?

Deci recomandarea mea ar fi : Indepartarea de religie + Olanzapina 10mg + Prieten

Nu o internati cu forta ca o leaga si o baga la izolare si o traumatizati mai rau.
Daca doriti as fi dispus sa vorbesc cu ea, poate o conving sa mearga de buna voie si sa-si ia medicamentele.

@ k.v.

Daca baiatul a fost diagnosticat cu schizofrenie si afirmi ca nu mai aude voci, de ce il duci la sedinte de shamanism ?

Mulţumesc tuturor pentru sfaturi. Doamnă k.v., aş vrea să vă răspund tot în privat, dar nu ştiu cum se procedează.

Accesati profilul meu pe nick name (k.v)si apare spatiul unde sa scrieti mesajul.Am avut respectul de a nu stirni nici-un val, dar deja si asta e prea mult pt unii.

Vreau sa preintimpin orice posibilitate a vreunui episod psihotic, sau daca se va intimpla vreodata sa fie unul usor si pt el si pt noi.E ceva rau in asta?Nu vreau raspuns, il stiu.

Bineintele ca nu e nimic rau in asta!

Daca unii aleg doar o cale si o urmeaza cu sfintenie, fara sa ia in seama ce ii va astepta in viitor SI din cauza unor efecte secundare, si mai ales fara sa elimine CAUZA bolii lor, atunci e numai problema lor!

Dar daca altii sunt deschisi la orice fel de tratament, nu trebuie sa fie descurajati de nimeni!

D-na Clara, fara suparare, dar mi se pare putin deplasat modul in care sfatuiti multe persoane sa-si interneze rudele involuntar, stiind faptul ca dumneavoastra ati trecut prin cateva experiente dramatice in acest sens, unele considerandu-le chiar nedrepte (si alte persoane au considerat asta, chiar si eu)! Si mai ales prin minciuna: "spuneti-i ca mergeti la plimbare??!!etc"

Poate sunt unele situatii limita, care bat spre un asemenea "tratament", DAR d-na Clara, dumneavoastra stiti bine cum este acolo, la sectia "supravegheata" (conform multor marturii, unele expuse si pe acest forum si pe un altul a carui adresa a dat-o deunazi d-na K.v lui socialworker, dincolo de probabil unele exagerari, este foarte rau; poate nu pretutindeni, dar...). Pentru un om bolnav, DAR LUCID SAU PARTIAL LUCID poate sa fie o experienta soc si-i poate provoca traume! Pentru un astfel de om ar fi "n" alte solutii demne, desigur daca tii la omul respectiv: tratament ambulatoriu, psihoterapie, tratamente alternative, sanatorii de recuperare decente si care pun accent pe demnitatea individului, etc si etc.

Doamna "cautare" poate ati asteptat cam mult sa decideti spre o alta varianta de vindecare! Totusi, faza cu "violenta fizica " pare a fi grava, si totusi discursul dumneavoastra nu este asa grav si prapastios. Cum se manifesta aceasta violenta a fiicei si cum ii faceti fata?( pentru ca daca atacurile sunt mari, acesta e un caz limita, dar avand in vedere ca ati asteptat o vindecare din alte surse timp de 14 ani, poate mai aveti un pic de rabdare sa vada, fata dumneavoastra un medic, pe picioarele ei si nu altfel). Dar pentru a vedea un astfel de medic, ea trebuie convinsa, si avand in vedere ca ati reusit sa colaborati foarte bine pe plan religios, poate reusiti sa o convingeti!

Mult succes orice veti decide si sanatate!

@ Laura85

Gandindu-ma retrospectiv, acum sunt recunoscatoare parintilor mei ca m-au internat. Am facut foarte multe lucruri pe care nu as fi dorit sa le fac in timpul episoadelor prin care am trecut si am avut mult de pierdut.
Dupa primele zile de tratament cu antipsihotice in spital, in sectia cu supraveghere, cum ii spuneti dv., incepeam sa constientizez ca traisem intr-o lume imaginara si imi reveneam putin cate putin. Sa stiti ca dupa ce imi reveneam complet din psihoza, nu imi condandam parintii. Dimpotriva. Le multumeam ca m-au internat.

Asist neputincioasa la starea prietenei mele care a facut schizofrenie de 12 ani si care nu ia tratament deoarece preotii i-au zis ca nu exista boala psihica ci are demoni. Sa se roage si sa citeasca Psaltirea.
Conditia ei s-a inrautatit de-a lungul timpului. Si-a golit casa. A dat aproape tot. Covoare, canapele, paturi, perdele, tacamuri, vesela, carti, televizor, radio, masina de spalat, cearsafuri etc. A dormit pe o scandura timp de doi ani. In loc sa isi cumpere ce ii trebuia a facut contract cu o asociatie tip Caritas unde a pierdut zeci de milioane in timp ce dormea pe scandura... Era sa isi piarda chiar si casa in care locuieste daca nu tipa cineva la ea sa isi ia actele de unde le instrainase.
Acum se cearta cu toata lumea, aduce acuzatii care fac parte din delir multor persoane, isi condamna rudele care au ajutat-o de-a lungul timpului si nu mai are nici o relatie cu nimeni.
Nu va suparati dar daca parintii ei ar fi dus-o la doctor sa faca tratament la debutul bolii, fata nu ar fi facut schizofrenie.

Eu m-am imprumutat la banca in episoadele mele cu peste 200 de milioane si le-am dat la biserici si la saraci pentru ca se spune la biserica ca trebuie sa tinzi catre sfintenie. Mi-am dat toate bijuteriile de aur si argint mostenire de familie tot la biserica sau le-am ingropat sau cine stie ce prostii am mai facut cu ele. Nu este asta lipsa de discernamant care trebuie stopata ? Unde as fi ajuns daca as fi continuat sa procedez asa ?

Consider ca parintii mei au facut foarte bine ca m-au internat si au pus capat la toate aceste accidente.

Nu cred ca se poate administra tratamentul pentru inlaturarea episodului psihotic acasa. In primul rand pacientului i se face un set de analize de sange in functie de care doctorul va hotari ce medicamente ii administreaza. Apoi, fiecare om reactioneaza in felul lui la acele substante. Un domn care a fost spitalizat era sa faca sindrom neuroleptic malign de la un anumit medicament. Nu trebuie dus pacientul sub supraveghere medicala ?
Sa stiti ca singura sectie unde am fost internata involuntar si asistentii si infirmierii se purtau urat cu pacientii a fost sectia VIII a Spitalului Obregia unde este sefa doamna Marian Gabriela. In rest nu am avut probleme. De cele mai multe ori ma simteam ca si cum as fi fost in vacanta. Sa stiti ca o persoana care este internata involuntar si ii acuza pe cei dragi ca au procedat asa, inseamna ca nu a iesit complet din episod si nu constientizeaza greselile majore pe care le-a facut in timpul lui.
Oricum in cazul episodului psihotic ti se administreaza medicamente in doze mari ca sa iesi din el. Dormi mai tot timpul. Asta e procedura.
Daca fata doamnei nu doreste sa mearga la psihiatru sa plateasca doamna un psihiatru care sa ii faca o vizita acasa si sa discute cu ea. Am cunoscut si persoane care au apelat la acest procedeu.
In nici un caz, nici un medic psihiatru nici de pe forum, nici de niciunde nu o sa recomande fetei altceva decat tratament.

Si da, aceste boli sunt in general cronice. N-ai ce sa le faci. Te tratezi, duci o viata linistita dar nu mai prezinti simptomatologia.
Ne vom vindeca doar in momentul in care se va inventa ceva revolutionar care sa ne ajute in sensul asta.
Daca nu acceptam boala si ne impotrivim, sa stiti ca mai rau suferim si noi si familia care ne ajuta si ne este alaturi.

Recomand doamnei sa citeasca marturiile de pe topicul Episod psihotic acut. Rog sfatul unui psihiatru unde au postat si medici psihiatri.

"Nu va suparati dar daca parintii ei ar fi dus-o la doctor sa faca tratament la debutul bolii, fata nu ar fi facut schizofrenie."

Nu ne suparam.

Dar daca ne gandim mai bine, tocmai parintii ei au imbolnavit-o de schizofrenie.

Pffff!!!!!

Sa ajungi sa multumesti tocmai celor care te-au adus in starea asta!

De ce pledez atat pentru tratament ?
Pentru ca exista persoane cu boli psihice majore care fac tratament si au norocul sa aiba energia sa mearga si la serviciu. Cunosc sau am auzit de astfel de persoane care lucreaza in televiziune, medicina, administratie publica, justitie, etc.
Poate daca fata doamnei are noroc si face tratament, isi revine, incepe sa isi practice profesia pentru care a studiat atat si duce o viata normala.
Nu e neaparat necesar sa inghita pastile. Exista si injectii tip depozit (ex injectia cu Rispolept) pe care le face o data la doua saptamani sau cand indica medicul si merge asa bine mersi ani si ani.
Daca acum a terminat facultatea, si nu actioneaza, vor trece anii si chiar daca isi revine, un eventual angajator o sa o intrebe: Ce ai facut in toti acesti ani ? Unde e cartea de munca ? De ce nu a lucrat ? Etc. Poti sa ii spui unui angajator ca ai o boala psihica ? Nu te mai angajeaza nimeni.
Luati in calcul toate aceste probleme cand va decideti la o hotarare. Este vorba de viitorul fetei si de viata ei, nu de o saptamana sau doua la sectia de supraveghere.

Bolile astea sunt in general genetice, Ciorapel.
Nu putem noi sa judecam pe nimeni ca nu e de competenta noastra.

E foarte rau ca persoanele care se stiu in familie cu astfel de probleme mai concep copii care se chinuiesc o viata intrega. De multe ori astfel de afectiuni apar in adolescenta si din cauza dezamagirilor sentimentale, moartea unor persoane apropiate etc.

@cautare

Daca fata dumneavoastra prezinta delir religios, de ce apelati tot la biserica si la preoti ca sa o vindecati? Dupa principiul 'cui pe cui se scoate'? Nu va dati seama ca o afundati si mai rau in 'noroi' si ii agravati delirul, in timp?

Nu este nici o experienta traumatizanta sa fie internata intr-un spital de psihiatrie si va zic asta ca persoana care a trecut prin asa ceva. Este chiar relaxant la spital. Numai acolo i se poate administra un tratament adecvat cu antipsihotice, care sunt singurele ce ii vor face sa dispara delirul (si, poate, si halucinatiile, in caz ca le are. Chiar daca nu v-a spus d-voastra ca are halucinatii auditive, asta nu inseamna ca nu le are, neaparat). La mine si-au facut efectul complet (antipsihoticul, timostabilizatorul si anxioliticul) intr-o luna si ceva.

In plus, trebuie sa va ganditi si la viitorul fiicei dvs. Daca va urma tratament si va fi luata in evidenta de un medic psihiatru, va avea dreptul si la o pensie de invaliditate si la indemnizatie de handicap, care sunt ele mici, dar cu siguranta ii vor fi de folos. Altfel cum va putea sa supravietuiasca dupa ce nu veti mai fi dvs si sotul dvs? Este putin probabil ca va putea sa isi practice vreodata profesia si sa se intretina singura, tinand cont ca a terminat facultatea de minimum 10 ani si nu a profesat niciodata.

Ganditi-va bine! Toate cele bune!

De ce pledezi atat NUMAI pentru tratament?

De ce iei in deradere atatea cai de vindecare si mai ales ELIMINAREA CAUZEI care a declansat boala?

Cum crezi ca se poate vindeca un om de schizofrenie atata vreme cat el continua sa traiasca sub acelasi acoperis cu cei care l-au imbolnavit??!?

Te iei mereu de unii care vor sa puna pe tapet gravele probleme din spitalele de psihiatrie si ii descurajezi in demersurile lor (de ex, i-ai scris lui Socialworker "la ce ii foloseste sa stie ce se intampla in spitale"), desi stii foarte bine ce conditii sunt, mai ales in sectiile inchise, si ce dezumanizare exista...Pai cei afectati de tulburari psihice au nevoie tocmai de factorul asta, sa se simta parte din societate, nu respinsi si facuti paria, asa cum se intampla de cele mai multe ori acolo!

Pledezi ca un om cu creierul spalat pentru un sistem care pe tine te tine pe o linie de plutire, dar nu-ti ofera mai mult, cand de fapt cei cu boli psihice au infinit mai multe sanse de vindecare daca se uita si la mai mult de un metru in fata lor!

Tu acum vorbesti dintr-o perspectiva, dar ce se va intampla cu organele tale peste cativa ani? Cum crezi ca vor actiona efectele secundare ale medicamentelor in corpul tau? Eu nu spun sa nu le iei, dar atata vreme cat locuiesti in casa cu cei care ti-au facut rau, nu crezi ca tratamentul tau e cam...incomplet?

De ce ii influentezi tu pe cei care cauta si alte sanse?!..si care nu mai continua cautarea tocmai pentru ca sunt firavi, sunt influentabili, nu au acces la informatie, nu au putere, nu au forta...

Nici acum nu ai aflat ca orice problema are o rezolvare, DAR SA O ALEGI PE CEA CORECTA?

Clara, bolile astea NU sunt genetice!

Cu putine exceptii cauzate genetic, tulburarile si bolile psihice exista din cauza relatiilor inumane, groaznice, urate, seci, reci intre oameni, intre copii si parinti, intre parteneri.

Cel mai apropiat te nenoroceste, pentru ca in el ai incredere si in consecinta daca spune de mai multe ori ca esti zero barat, ajungi sa crezi asta. E doar un mic exemplu.

Se imbolnaveste cel care e mai sensibil si e veriga slaba a unei familii, dar daca acesta ar fi crescut intr-una normala, si el ar fi fost normal!

Clara, esti prea setata pe un singur lucru, nu am cum si nu doresc sa te conving de ceva.
Dar macar nu mai influenta oamenii prost si nu-i mai conduce pe un singur drum, drumul TAU, lasa-i sa caute si alternative care chiar exista!

Cu atat mai mult cu cat exista sanse de recuperare si chiar vindecare!

Mai Ciorapel, eu cred ca tu ai trecut printr-o drama personala, posibil cu iubitul, partenerul sau sotul tau, care era cat pe ce sa te faca sa intri intr-o depresie, dar tu ti-ai revenit singura, fara ajutorul medicamentelor. Ei bine, tu NU ai avut o depresie serioasa, care sa se fi cronicizat, NICIODATA, tocmai de aceea ti-ai revenit! Si asta nu iti da nici un drept sa vii aici sa dai sfaturi complet aiurea unor persoane bolnave, sa renunte la medicatie si sa isi paraseasca familiile!

Toti, dar absolut toti oamenii, trecem prin perioade stresante sau intamplari nefericite in viata. Unii dintre noi, mai sensibili, facem adevarate socuri si trecem prin traume mai mult sau mai putin severe, din care fie ne recuperam, dupa mai mult sau mai putin timp, fie nu ne mai revenim cu adevarat niciodata. Totul depinde de mintile, personalitatea si spiritul nostru cum percepem lucrurile care ni se intampla, si ne imbolnavim psihic sau nu. Fiecare persoana reactioneaza in mod diferit la socuri si stress.

In alta ordine de idei, cum iti permiti sa o acuzi pe doamna aceasta care a venit pe Romedic sa ceara ajutorul, ca dansa si-a imbolnavit fiica de schizofrenie? O cunosti personal, stii macar o iota despre aceasta boala, sau pur si simplu te crezi mai desteapta decat specialistii si decat toti ceilalti oameni? Iti repet, nu ai NICI O experienta in tratarea vreunei afectiuni psihice, cu atat mai mult a schizofreniei! In plus, care ar fi solutia ta? Ca fiica doamnei 'cautare' sa plece din casa unde traieste, casa parintilor ei, si sa se duca unde? Din ce sa traiasca? Tu nu realizezi ca are nevoie de ajutor din partea celor din jurul ei? Si de tratament? Sau crezi ca se vindeca cu cateva sedinte de samanism la hopeforbipolars si cu suc de noni, eventual si o dieta? Tu HABAR NU ai ce inseamna aceasta boala si cu ce se mananca ea!

Cautare,

Daca fata ta a ajuns sa se comporte asa, ti-ai pus intrebarea ca poate tu sau tatal ei (sau poate amandoi parintii) ati adus-o in starea asta?


E incompleta informatia pe care o dai tu si e doar varful aisbergului. Tu nu spui nimic despre copilaria ei, de relatia dintre voi, de educatia pe care i-ati dat-o, de toata viata ei de pana acum. Corect ar fi sa mergeti la un psihoterapeut competent si sa ii descrieti problema IN ANSAMBLUL EI, cu parinti, bunici, copil, evenimente, relatiile din familie etc. Si mai corect ar fi ca toti trei, fata si parintii, sa faca psihoterapie, nu doar ea!

Cred ca ai avea o surpriza imensa sa constati ca un specialist s-ar putea sa gaseasca buba chiar in casa voastra, in voi, parintii, si nu in ea.

Faptul ca nu a avut nici un prieten mie imi spune multe. Nu cred ca fata nu ar fi vrut, ci mai degraba a avut nesansa unor parinti conservatori si poate duri care i-au controlat fiecare miscare si gand al vietii ei, nelasand-o sa se dezvolte dupa dorintele si personalitatea ei, ci dupa cerintele parintilor.

Alex 80 a scris niste lucruri foarte interesante.

@Ciorapel

Daca un copil este foarte vioi la 2 ani, cat este foarte mic, sau, din contra, mai timid este tot vina parintilor lui? Tu nu realizezi ca exista trasaturi de personalitate innascute? Sau daca un copil se naste paraplegic sau autist sau cu un defect la inima este tot vina parintilor lui? Nu iti dai seama ca este un defect genetic, care poate fi sau nu mostenit? Si educatia are un rol covarsitor in formarea unui om, dar multe trasaturi de personalitate sunt innascute.

@cautare
Nu va irositi banii la un psihoterapeut, nu va va fi de nici un folos cat timp fiica d-voastra este in episod psihotic si nu va fi complet lucida. In plus, este foarte scumpa psihoterapia. Daca o veti interna, la Spitalul Obregia, de exemplu, daca o puteti aduce in capitala, la externare puteti sa ii cereti medicului psihiatru care se va ocupa de ea sa va faca legatura cu un psiholog al spitalului. Sunt gratuite sedintele.

Ciorapel, incearca sa fii si tu mai rezonabila in pareri si lasa oamenii sa-si trateze cu medicamente crizele de boala ! Nu vezi ce ravagii face in societate un psihotic care trece (pt majoritatea oamenilor) drept un om sanatos, si il numesc aici pe nen-tu basescu ?! Omul prezinta delir de grandoare mai tot timpul iar cand este criticat sau in campanii electorale folosete delirul de persecutie, veti (re)vedea in zilele urmatoare ! Incercarea de tratare cu psihoterapie e sortita esecului din start ! Nu esti de parere ?! :)

Deci ii recomand d-nei care a deschis topicul sa contacteze un medic cu experienta si sa ceara un tratament care la inceput este bine sa fie luat la jumatate din recomandare si se mai ajusteaza pe parcurs daca se simte nevoia ! Nu va lasati indusa in eroare, chiar si fiul d-nei k.v. a beneficiat de tratamentul medicamentos, problema a fost cu dozajul neadaptat si/sau medicamentul nepotrivit, de aceea pt inceput e bine sa va feriti de formele injectabile !

In paralel sau dupa ce apar primele semne de ameliorare puteti incepe orice fel de terapie complementara - dieta, sacroterapie, psihoterapie, care oricum actioneaza foarte lent (dieta) sau doar pe anumite perioade propice, celelalte doua ! Daca sunteti credincioasa va recomand totusi sa cititi despre Sfantul Vasile al Ostrogului - tamaduitorul celor cu mintile bolnave, care este un sfant 'specializat' pe acest gen de boli, exista si o carte cu numele acesta !

Multa sanatate !

Mulţumesc tuturor: şi celor care m-au atacat virulent, şi celor care m-au sfătuit cu îngăduinţă, pentru că am simţit că toţi aţi dorit să oferiţi necondiţionat o mână de ajutor fiinţei care dă un sens vieţii mele. Evident că nu-mi pot transforma familia în subiect de telenovelă şi că am selectat cele mai concludente date pentru o imagine de ansamblu a situaţiei.
Nu sunt o bigotă, dar mă străduiesc să fiu o bună creştină ortodoxă, care, fiţi siguri, este departe de perfecţiune. L-am descoperit pe Dumnezeu într-un moment dramatic în care aveam mare nevoie de el, dar nu fac mare caz în această privinţă.
Aş fi dorit să dezbateţi fenomenul revenirii la normalitate a fetei mele după slujbele amintite mai sus, fără altă medicaţie şi nu condamnarea preoţilor care nu m-au obligat în niciun fel să apelez la ajutorul lor- a fost liberul meu arbitru. Din păcate, nu s-a făcut nicio referire la acest lucru.
Oricum, toţi sunteţi minunaţi şi vă doresc tot binele din lume! Aveţi grijă de voi şi cred că sunt tare adevărate vorbele dl dr Adrian Ionescu care spunea: " Schizofrenia nu este o boală, este un destin".
Vă iubesc, dragii mei.

@ cautare

Sa stiti ca am 18 ani de boala si am fost la nenumarate slujbe in decursul acestei perioade.
Au venit preoti acasa. Mi s-au facut slujbe, mi s-au citit rugaciuni. Am fost la biserica la Maslu, am participat la Sfanta Liturghie.
Boala mea nu a trecut. Dimpotriva, in perioadele in care am intrerupt tratamentul, crezand ca m-am vindecat prin Biserica, starea mea s-a inrautatit si parintii mei s-au vazut nevoiti sa ma interneze.
Mai mult decat atat, am cunonoscut de-a lungul timpului calugari care sufera de schizofrenie si care se trateaza ca orice alt pacient. Cu medicamente. Desigur ca avem cu totii o energie mai scazuta si suntem mai lenti dar nu deliram. Ne comportam abslut normal in societate si cu cei din apropiere.
Daca cititi cu atentie articolele domnului dr. Adrian Ionescu, veti vedea ca undeva a scris ca in toata cariera lui de zeci de ani nu a intalnit nici un singur caz de boala psihica vindecata nici prin religie si nici prin nimic.
Cand spunea ca schizofrenia este un destin se referea la faptul ca ea este o afectiune cronica si ca trebuie sa o porti toata viata. Atat tu ca pacient, dar sa stiti ca si familia din care face parte pacientul. Este exact acelasi lucru pe care vi l-a subliniat si medicul la care ati fost initial dar pus intr-o alta forma mai plastica.
Schizofrenia este deocamdata ca si diabetul. O boala pe care trebuie sa o porti intreaga viata. Daca nu se vindeca inseamna ca nu trebuie tratata ?
Nu este vorba ca va transformati familia intr-un subiect de telenovela. Cred ca o mare parte a persoanelor care v-au citit randurile s-au confruntat in cadrul episoadelor psihotice fix cu simptomele fiicei dv. Eu cel putin, m-am regasit in fiecare dintre ele si le-am avut si pe acestea Dar multumesc lui Dumnezeu ca acum iau tratament si ca am scapat.
Un om din afara poate judeca pripit si incorect aceste fapte de viata cu care v-ati confruntat dar noua nu ne spuneti lucruri noi. Episoadele psihotice se manifesta in general cam la fel, au foarte multe puncte comune. Dar asta nu inseamna ca sunt o rusine. Nimeni nu este vinovat ca fiica dv. s-a imbolnavit, nimeni nu este vinovat ca noi ne-am imbolnavit. Nu am cerut nici unii, nici altii treaba asta.
Boala psihica, ca orice alta boala, nu este o rusine decat pentru cei care dau dovada de ingustimea mintii.
Traim totusi in secolul XXI. Daca vreodata ati privit asa lucrurile si poate ca din acest motiv ati refuzat tratamentul fiicei dv., cred ca este momentul sa priviti ceea ce vi se intampla intr-un mod detasat, corect si logic. Nicidecum sa va luati dupa prejudecatile societatii si sa ii implementati si fetei o astfel de viziune. Cine nu intelege ca fata dv. se confrunta cu o boala, sa fie sanatos ! Nu este problema dv., ci este problema lui !
Pe mine m-a ajutat foarte mult sa cunosc in spital alte persoane care au suferit ca si mine. Sa intalnesc pe forum alti oameni care au trecut si trec in continuare prin afectiuni asemanatoare. Discutiile cu ei imi fac bine. S-au legat prietenii care si-au dovedit durabilitatea in timp.
Sa stiti ca un om sanatos nu poate intelege la fel de bine un om cu o astfel de afectiune ca un om care a trecut prin asa ceva.
Din nefericire nu s-a inventat alt tratament pentru afectiunile psihiatrice in afara celui medicamentos. Nimic nu le vindeca. In cele mai fericite cazuri, ele au remiteri pe anumite perioade limitate. Dar niciodata nu poti sa afirmi ca te-ai vindecat complet.
Daca ar fi existat un alt tratament in afara de medicamente, fiti convinsa ca s-ar fi folosit acela si ar fi vuit mass-media cu articole si reportaje pe aceasta tema.
Nu e bine sa ne amagim singuri nici cu religia si nici cu nimic.
Doctorul Adrian Ionescu a afirmat de asemenea ca cea mai buna ameliorare a afectiunilor psihice a intalnit atunci cand pacientii au imbinat medicatia cu credinta in Dumnezeu. Dar niciodata nu a sfatuit persoane bolnave cronic sa renunte la tratament si sa mearga doar la biserica. Niciodata nu a dat sperante false.
Daca aveti posibilitatea, incercati sa mergeti la Buzau si sa discutati cu domnia sa. Ar putea sa va deschida viziunea asupra perceperii acestui tip de boli si v-ar invata cum sa o ingrijiti mai bine pe fiica dv.

@cautare

Daca dvs considerati ca numai slujbele si preotii ii pot veni in ajutor fiicei dvs, atunci nu mai vad rostul acestui topic si ajutorului pe care il cereti pe acest forum (care este un forum medical, inainte de toate, nu crestin ortodox). Observ ca sunteti deja setata intr-o anumita directie si orice v-ar sfatui altii, care au trecut si ei la randul lor prin ce trece fiica dvs si care s-au vindecat de mult timp de delir si halucinatii, este inutil.

Sa stiti ca nu este de gluma cu psihozele, acestea pot deveni foarte periculoase, la un moment dat, si nimeni nu poate anticipa acest lucru. Nu inseamna ca se va intampla neaparat, Doamne fereste!, dar se poate ca, din cauza bolii, sa incerci sa le faci rau altora sau chiar tie insuti. Eu de exemplu am incercat sa ma sinucid si, daca nu locuiam in acelasi apartament cu tatal meu, as fi si reusit. Ba mai mult, aveam de gand sa le fac rau celor din familia mea. Nu este de gluma cu aceste boli, trebuie gasita o solutie eficienta si permanenta impotriva delirului si aceasta il reprezinta un antipsihotic. Un medicament psihotrop nu este un capat de lume sau cel mai rau lucru care i se poate intampla fiicei dvs. Nu, nici pe departe, ci boala este nenorocirea. In plus, trebuie sa va ganditi si la faptul ca fiica dvs va trebui ca, pe viitor, sa traiasca independent. Cum credeti ca va fi vreodata posibil acest lucru daca ea nu va fi lucida?

Este alegerea dvs cum doriti sa o ajutati pe fiica dvs, dar suntem totusi in secolul 21. Nu mi se pare nici logic, nici normal, nici drept fata de ea ca, atata timp cat ea prezinta delir religios de atatia ani de zile, dvs sa o intoxicati cu ritualuri religioase in continuare. Nu va ganditi ca, pana la urma, ii faceti rau si ii cronicizati boala? Aceste afirmatii ale mele nu inseamna ca am ceva cu credinta, ci ca doar insistenta in aceasta directia la un om bolnav, cu delir religios, este complet nerecomandata!

Nu aţi citit cu atenţie rândul 24 din deschiderea topicului ( prezentarea situaţiei ): "Privind în urmă, regret amarnic că nu am apelat şi la un tratament. "
Totuşi, nu aţi dat un răspuns întrebării mele: dacă cineva a ieşit din criză fără tratament, aşa cum s-a întâmplat cu fata mea. Ar fi relevant pentru mine.
Mulţumesc.

@ cautare

Dv. at scris foarte putine elemente despre simptomele bolii fiicei dv. Stateam si ma gandeam ca daca intr-adevar nu minte si chiar nu aude voci, poate diagnosticul corect nu este schizofrenie. Poate are tulburare afectiva bipolara.
Delirul mistic este permanent si liniar sau apare in episoade ?
Daca are perioade de depresie care alterneaza cu perioade de energie in care are delir mistic de exemplu, poate fi vorba de tulburare afectiva bipolara.
Prietena mea cu schizofrenie care nu se 'trateaza' nici ea de 12 ani decat prin biserica prezinta delir si halucinatii zilnic dar ele difera ca intensitate. In episoade problemele i se agraveaza. Tipa la cei din jur, trimite zeci de sms-uri acuzatoare, se cearta cu toata lumea, isi acuza rudele ca ii dau mancare cu vraji si ca preotii fac vraji, arunca mancarea etc.
Nu prea imi vine sa cred ca dupa 14 ani de experienta in care nu ati gasit leacul mai credeti ca exista.
The eye are dreptate foarte mare in sfaturile sale. Dupa moartea parintilor sai, prietena mea care nu accepta si nu este constienta ca are o boala (aceasta este o trasatura a bolii) si-a golit casa lasata de parinti in proportie de 90 % pentru ca i s-a parut ca toate lucrurile au vraji si si-a dat bijuteriile de familie ramase de la mama ei si actele casei intr-o custodie dubioasa. Cui credeti ? Unui reprezentant al bisericii care ii dorea casa. Aceasta fata ramasa fara parinti si fara tratament era pur si simplu sa ramana pe strazi.
Parerea mea este ca ea trebuie obisnuita treptat cu ideea ca are o boala si cu tratamentul.

Singurul caz despre care am auzit in viata mea ca a iesit din criza fara tratament este cel al fiului doamnei k.v.. In conditiile in care doamna k.v. spune adevarul si fiul ei nu mai prezinta delir si nu mai aude voci, eu sunt convinsa ca acesta a fost diagnosticat gresit, nu are nicidecum schizofrenie si nici nu a avut.