Psihocardiologie - Sindromul Inimii zdrobite

BOALA INIMILOR ZDROBITE

Nu numai tigarile si friptura de porc uzeaza motorul vietii. Treptat, specialistii descopera cu uimire ce legaturi stranse exista intre universul nostru afectiv si sanatatea inimii. O noua disciplina medicala, PSIHOCARDIOLOGIA, cerceteaza cand si in ce fel, FRICA, FURIA, TRISTETEA ne ameninta viata

O "PIATRA" PE INIMA

N-a fumat niciodata. Merge regulat la inot. Valorile colesterolului sunt in ordine, tensiunea putin sub limita normala. Corina Popa (numele e schimbat) e un model de persoana sanatoasa. In pericol sunt altii, credea ea: fumatorii, supraponderalii, hipertensivii sau bolnavii de diabet. Dar in vara anului 2007... Corina se prabuseste la ea in casa, cu dureri puternice in piept, in bratul stang si in maxilar. Vomita. Fiica ei cheama salvarea: se pare ca e vorba de un infarct. La spital, medicii nu-si cred ochilor. Cand examineaza cu cateterul vasele coronariene
cautand portiuni ingustate sau obturari care in mod normal constituie cauza unui infarct, nu gasesc nimic. Largi ca niste tevi abia iesite din fabricatie. Abia dupa o ecografie, care pune in evidenta o deformare neobisnuita a inimii, medicii reusesc sa ajunga la o concluzie: Corina Popa sufera de asa-numitul "sindrom al inimii zdrobite". "Din fericire", explica ei, "boala nu reprezinta un pericol pentru viata pacientului, insa primele simptome sunt identice cu ale infarctului. Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii."
Din discutiile cu pacienta, reiese ca inainte de incident, ea se afla la capatul puterilor. Cu un an si jumatate in urma, sotul ei murise de cancer pulmonar, dupa 25 de ani de casnicie. Corina il ingrijise zi si noapte, fara sa se crute, iar dupa moartea lui, avusese luni intregi atacuri de panica. Pierderea tovarasului de viata o imbolnavise - ii zdrobise inima.
Exista cateva expresii populare foarte plastice, care descriu o asemenea situatie. Se spune: "Am o piatra pe inima" sau "Mi s-a oprit inima de frica" ori, ca in cazul nostru: "Asta mi-a zdrobit inima". Intre timp, medicii au aflat cat adevar ascund aceste zicale.

ATENTIE!

Durerile sufletesti pot omori inima

Organul situat dedesubtul sternului a fost considerat multa vreme un exemplu de mecanism robust: o pompa de marimea unui pumn, care se contracta de aproximativ 100.000 de ori pe zi, lasand sa treaca prin ea cam 7000 litri de sange - volumul unei cazi de baie, inmultit cu 46. O pompa ce functioneaza in general fara necesitati de intretinere, timp de mai multe decenii, cu conditia ca tevile ei de alimentare sa nu se infunde, datorita unor influente genetice sau unui mod de viata nesanatos - intelegand prin asta fumatul, alimentatia bogata in grasimi animale, sedentarismul. Acum cativa ani, cand primii medici si psihologi si-au pus intrebarea daca nu cumva suferintele psihice "ataca inima" literalmente, ei au fost intampinati cu zambete ingaduitoare. Insa de atunci si pana astazi, psihocardiologia, disciplina medicala specializata in efectele patologice produse de stresul psiho-social asupra inimii, a prins contur si a castigat teren. Au iesit de sub tipar manuale voluminoase. Iar in tot mai multe spitale din Occident, lucreaza mana in mana cardiologi, specialisti in psihosomatica si psihologi.
Aceasta noua orientare medicala are la baza constatarea ca durerile sufletului au suficienta putere pentru a provoca o paralizie a unor portiuni din miocard.

Cauza sunt hormonii stresului, ce paralizeaza pentru un scurt interval de timp muschiul inimii.

Boala a fost numita "SINDROMUL INIMII ZDROBITE" si, din nefericire, ea duce adesea la posibile urmari fatale. Iar lista sentimentelor nocive este lunga: FRICA, FURIA, TRISTETEA, INGRIJORARILE presupun riscuri de care nu suntem constienti, la fel ca si EPUIZAREA, DESCURAJAREA si DEPRESIA.
Unii sunt afectati indata dupa un eveniment traumatizant: dupa o catastrofa naturala cum ar fi un cutremur, dupa un atac terorist, dupa ce au primit vestea mortii unei persoane apropiate, dupa un accident declansarea unui infarct. Altii, cum este Corina Popa, sufera de o perioada indelungata, pentru ca la un moment dat sa se prabuseasca, fara sa poata fi identificata o cauza imediata. Insa cel mai adesea se constata o suprapunere a ambelor variante. "Tipica este combinatia celor doua forme de solicitare - cronica si acuta", afirma specialistii. "Deja cu luni de zile inainte de infarctul propriu-zis, pacientii se simt extrem de obositi, extenuati si lipsiti de energie. Ingrijorati de starea lor, multi se prezinta la medic. Daca apoi se adauga si o suparare brusca, infarctul se produce instantaneu."
Ce se petrece acolo, sub piele, muschi si coaste?

Cum se ajunge de la stari de spirit la obturari ale vaselor de sange?

Cum paralizeaza sufletul inima?

Pana in prezent, cercetatorii n-au elucidat toate detaliile acestor procese primejdioase, insa esenta lor este mai presus de orice dubiu: cand tristetea, starile conflictuale, frustrarea sau melancolia dureaza saptamani si luni, ele nu mai inseamna pentru organism decat un singur lucru - stres si anume in varianta sa nesanatoasa, cronica: sindromul inimilor zdrobite.

Unii dintre cei loviti isi revin. In schimb, altii au mai mult ghinion: la ei stresul forteaza indesirea batailor inimii si totodata deteriorarea vaselor. Acestea devin mai rigide si se ingusteaza, acoperindu-se cu depuneri ce pot impiedica circulatia normala a sangelui. Ori se fisureaza si formeaza cheaguri - un risc cu atat mai crescut, cu cat sangele pacientului respectiv tinde sa se coaguleze mai rapid. In punctul acesta, pericolul de infarct e major.


LIPSA APRECIERII

Oamenii dau ce au mai bun in ei si nu se simt recompensati pentru aceasta. Recompensarea insuficienta poate imbraca forme diferite: salariu modest, statut inferior, lipsa unor sanse de promovare, nesiguranta locului de munca, un sef coleric sau colegi agresivi. Printre exemplele tipice se numara, de pilda, medicii secundari, care presteaza o munca de raspundere, sunt prost platiti si nici n-au vreun cuvant de spus in cadrul ierarhiilor rigide din spitale. Sau mamele active profesional, care se istovesc pe doua fronturi, fiind nemilos criticate pretutindeni.
Sau cei cu vocatia daruirii, care isi cheltuiesc energia pentru altii, fara nici un fel de recunostinta.

"Sindromul inimii zdrobite" aduce adesea la declansarea unui infarct

Dar si cine nu lucreaza poate trai in conditii de stres cronic. Sa fii somer si sa primesti zilnic cate un nou refuz la o cerere de angajare, sa porti un razboi conjugal ori sa-ti ingrijesti mama bolnava de Alzheimer - asemenea lucruri macina sufletul, la fel ca suprasolicitarea si subaprecierea de la serviciu. E o schema care se repeta la infinit: munca peste puteri, pentru a plati ratele la casa si datoriile. La un moment dat, cand randamentul scade, visul se spulbera, statutul social e compromis, relatia cu partenerul se uzeaza din pricina problemelor. Apoi, pe neasteptate, catastrofa: infarct.
Nu oricine munceste din greu sau are de depasit o serie de probleme personale se confrunta cu acelasi grad de risc. Vulnerabilitatea la stres depinde pe de-o parte de factorii genetici, iar pe de alta, de experienta acumulata si atitudinile dobandite. Ce exigenta avem fata de noi insine? In ce masura suntem obsedati de performanta? Ce importanta acordam situatiilor critice? Le putem gestiona? Pentru unii, o cearta cu nevasta ori toanele sefului reprezinta doar o solicitare nervoasa in plus, pe cand altii se distrug din cauza lor.

DESCHIDETI-VA SUFLETUL! Emotiile negative pot fi fatale

Este un fapt dovedit ca oamenii care suporta un stres emotional cronic percep altfel lumea inconjuratoare, iar acesta e inceputul unui cerc vicios: la ei pragul de "alarma" a coborat sub limita normala, creierul lor este mai atent si mai receptiv la stimulii exteriori. Au deseori reactii de spaima ori emotie, organismul lor se comporta in fata unor situatii banale, cotidiene, ca si cum ar fi unele de extrema urgenta. E vorba de oameni care n-au posibilitatea sa discute cu cineva despre starea lor. Ei nu se elibereaza de aceste sentimente, ci le retin si le refuleaza. Cu consecinte fatale pentru sanatatea inimii.

VISATI cu ochii deschisi

FOARTE APROAPE de marginea prapastiei se afla persoanele cu DEPRESIE. Ele au un risc de infarct de doua ori mai mare. Depresia constituie un stres permanent pentru organism.
Din perspectiva unui posibil infarct, depresia nu este cu nimic mai prejos decat factorii fizici de risc cunoscuti, ca fumatul ori hipertensiunea arteriala.
"Depresivii trebuie sa invete treptat ca pot avea din nou incredere in propriul lor corp", spun medicii. De pilda, prin psihoterapie, tehnici de relaxare sau programe echilibrate de sport.

Relaxarea -este un prim pas pentru inlaturarea depresiei. Pentru aceasta, cei mai multi necesita ajutorul unui profesionist. Dar multe victime ale stresului merg pe aceasta cale numai dupa ce pompa sistemului lor circulator a cedat. Desi ar putea lua masuri cu mult inainte de colaps: cine nu-si poate depasi tristetea, cine se teme ca va deveni depresiv ar trebui neaparat sa aiba o discutie de familie sau cu medicul, si de ce nu, cu ROMEDIC!

DRAGI VIZITATORI,

DE ACEEA SUNTEM AICI: VA ASCULTAM.

Cu drag,

"Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita..." - Psalmul 51.17

Bun gasit!

Nu odata auzim printre cei de langa noi: "am o stare proasta", "ma doare inima, nu pot sa beau cafea", "nu ma simt bine"...si exemplele ar putea continua. De multe ori, aceste cuvinte ascund realitati dintre cele mai neasteptate. Multe din problemele noastre nerezolvate la timp se inchid in interiorul nostru, actionand in sens distructiv.

Pentru ca mi s-a intamplat, in urma cu cativa ani, sa ajung la urgenta din cauza unor dureri cumplite in zona pieptului si sa nu fiu inteleasa de cei de la care ma asteptam cel mai putin, m-am bucurat cand in urma cu cateva saptamani am gasit acest articol, care vorbeste de o noua orientare a cercetarii medicale: psihocardiologia.

Sperand ca noile metode de ingrijire medicala impreuna cu o eficientizare personala managementului stresului ar putea fi solutii viabile pentru un inceput de mileniu III.

Pace, calm si relaxare!

Pe curand!

Bleuciel,
exista o disciplina medicala sau psihologica, mai degraba ambele, numita psihosomatica, iar cel care a explicat-o cel mai bine in Romania este prof.dr.Ion Bradu Iamandescu, are foarte multe carti scrise pe aceasta tema.Cred ca ar trebui citite cu atentie, atata cat ne permite cultura noastra medicala.Cu bine!

Multumesc, pulberedestele.

.
Legat de ultimul text :

corect: "de la cei de la care ma asteptam cel mai mult" in loc de "cel mai putin";
"o eficientizare personala a managementului stresului":

...O, Doamne,
...
mi-e rănită inima de această zbatere-ndelungă!
Vino şi sparge colivia sufletului meu!
Atinge aripile păsării rănite şi fă o minune!
...

Inima zdrobita care sta langa tine in biserica poate fi femeia care se lupta cu cancerul de san. Sau barbatul de varsta mijlocie, de la celalalt capat al randului, care se lupta cu alcoolismul ce i-a distrus familia. Sau poate ca inima zdrobita este chiar inima ta. Un lucru este cert: Fiecare om isi are propria poveste de viata, iar acea poveste nu este intotdeauna placuta. Dar Dumnezeu stie cum sa scrie povestile noastre de viata cu o cerneala rascumparatoare si El poate vindeca inimile noastre zdrobite. Ruth Graham a descoperit printr-o experienta amara ca Dumnezeu Isi face lucrarea mareata in mijlocul ruinelor din vietile noastre.
Jurnalul unei inimi zdrobite este o analiza personala profunda si onesta a modului in care adevarurile Bibliei se transpun in realitatile circumstantelor noastre. Cartea este si o descoperire a modului in care un Dumnezeu iubitor si credincios ne imbratiseaza in durerea noastra, transformand chiar si esecurile noastre in surse de binecuvantari neasteptate.
Cu simplitate si onestitate, Ruth isi impartaseste viata marcata de divort, depresie si rusine; experientele sfasietoare ca parinte si incercarile sovaielnice de a face alegeri intelepte in urma unor alegeri gresite. Ea ofera o intelegere noua si profunda a Cuvantului lui Dumnezeu tuturor celor care se tem ca faptele lor nu pot fi iertate sau ca zdrobirea lor i-a facut nefolositori pentru Dumnezeu.
Inspirandu-se din Scriptura, Ruth ne arata cum sa iesim din izolare, cum sa invatam sa iertam, cum sa cultivam o stare de calm si cum sa renuntam la mastile noastre pentru a deveni autentici. Ea sugereaza si multe idei folositoare celor care doresc sa ofere ajutor si speranta persoanelor care sufera. Cartea furnizeaza aplicatii practice prin intermediul unor rubrici ca "Lucruri de care sa-ti amintesti in momentele dificile", "Sfaturi pentru cei carora le pasa" si "Principii la care sa reflectezi".

"Daca in aceste pagini va veti recunoaste propria experienta de viata oglindita in cea a fiicei noastre, fie ca si voi sa descoperiti o relatie personala cu acelasi Tata ceresc care continua sa fie taria, mangaierea si bucuria ei".
- Din Cuvantul inainte al lui Billy Graham

"ATENTIE: Aceasta carte ar trebui citita doar de oameni imperfecti, cu defecte si esecuri, care au neaparat nevoie de harul uimitor al lui Dumnezeu. Iti multumim, Ruth Graham, ca ai avut curajul sa-ti dezgolesti sufletul si apoi sa-i calauzesti pe altii inapoi spre bratele deschise ale lui Dumnezeu".

Tineti in mana un instrument care va va ajuta, fie ca suferiti, fie ca incercati sa ajutati pe cineva care sufera. Impartasindu-ne deschis din propriile experiente traumatizante si oferindu-ne idei practice bazate pe adevarul biblic, Ruth Graham ne pune la dispozitie o resursa care ne echipeaza sa cautam deplinatatea si ne conduce in bratele Singurului care ne poate face deplini".

ALTE CARTI:
- Dr. Gary Smalley, autorul cartii ADN-ul relatiilor

"Aceasta carte trebuie neaparat citita de catre cei care sufera sau care doresc sa contribuie la vindecarea cuiva".
- Dr. Charles Stanley, autorul cartii The Blessings of Brokenness

- Philip Yancey, autorul cartii Unde este Dumnezeu cand sufar?

"Pentru orice persoana care a cunoscut tragedia infidelitatii si a deciziilor gresite, Ruth isi dezvaluie viata, aratand ca harul lui Dumnezeu ne este de ajuns."
- Elisabeth Elliot Gren, autoarea cartii Prin portile splendorii.

Doamne ajuta.

Elena,

Care este de fapt problema principala a vietii tale ?

Te rog sa iti analizezi viata cu atentie si sa ne spui concret.
Poate te putem ajuta cu ceva.

Love. Lots of Love, Elena !

povestea mea ? / repetabila poveste / cu fruntea plecata pe un capat de mare./ "A fost odata ca niciodata" - mitul tacerii eterne.in care sperante si lacrimi respecta simetriile necunoscutului din fiecare sfarsit si inceput

zilele acestea m-am trezit repetand cuvintele : " Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El... " ( Isaia 53). si m-am mai mangaiat.

Clara iti multumesc daca e asa. De multe ori ma gandeam ca ar fi normal - as merita omeneste vorbind - ca cineva sa ma iubeasca cu adevarat... sau macar sa ma poata asculta/ intelege cand am nevoie de asta.

Puterea mea de concentrare s-a diminuat zilele astea din mai multe motive... daca cineva poate pomeni numele meu intr-o rugaciune - ii multumesc.
Doamne ajuta.

Nu ma indoiesc de remediile prescrise aici, insa imi permit sa adaug si eu mica mea contributie:
In primul rand, refuzati sa cititi literatura toxica, chiar daca aceasta este literatura buna, de referinta. Este de notorietate romanul lui Goethe "Suferinţele tanarului Werther", care a fost interzis în Germania, in anul 1774, după ce a declanşat "moda sinuciderilor" in masa. Psihiatrii au botezat acest fenomen "sindromul Werther". Fara indoiala, te poti imbolnavi prin contagiune. Lasati aceasta literatura pe seama criticilor literari. Mai ales daca romanul este mai bine scris, daca apartine unui scriitor mare. E adevarat ca un roman de duzina ar reusi sa te aduca la depresie, dar din cu totul alte motive.
In schimb cititi "literatura de leac". V-ati intrebat vreodata de ce in timpul recesiunii din anii 1929-1933, cand numarul somerilor crestea alarmant, cand spitalele erau pline de bolnavi depresivi, cand sinuciderile se tineau lant, tocmai atunci America este invadata de un tsunami de literatura motivationala? Va spune ceva aceste nume: Napoleon Hill, Dale Carnegie? Hollywood-ul lansa cu duzina filme de un optimism contagios. Era epoca de glorie a lui Fred Astaire, Ginger Rogers, Stan si Bran. Ziceai ca America e un taram a fericirii, al oamenilor fara probleme, unde cei saraci, cei tristi, cei ratati nu-si aveau loc. Iar Hollywood-ul devenise intruchiparea "visului american". Reteta a fost copiata cu succes de cineastii sovietici, care trag comedia: "Baietii veseli"(In Romania a fost rebotezat cu titlul: "Toata lumea rade canta si danseaza"). Inchipuiti-va, intr-o Europa macinata de criza si convulsii, in URSS toata lumea "rade canta si danseaza"!?
Nu mai cititi poezii alcoolizate, cum ar fi poeziile lui Bacovia, caci ele prabusesc sufletul in cavoul iadului fara de iesire. Si nu ascultati manele, daca nu aveti o cultura muzicala si literara, care sa va protejeze sufiecient. Nu ascultati nici romante prea sentimentaliste, daca sunteti prea emotiv/a, cum ar fi aceasta:

"Călugărul din vechiul schit/
O zi la el m-a găzduit/
Şi de-ale lumii mi-a vorbit/
Şi de amor, şi de iubit.//

Şi când să plec, l-am întrebat/
Ce dor ascuns l-a îndemnat/
Să-şi ducă viaţă-ntre sihaştri./
El mi-a răspuns: "Doi ochi albaştri".//

Călugărul din vechiul schit/
De-acelaşi dor a-nnebunit, /
Şi dintre-ai lui prieteni buni/
L-au dus la casa de nebuni.//

L-am revăzut, l-am întrebat/
Printre nebuni ce-a căutat, /
Eu îl ştiam printre sihaştri,
El mi-a răspuns: "Doi ochi albaştri"//

Călugărul din vechiul schit/
De-acelaşi dor a şi murit, /
Iar la mormânt, printre sihaştri, /
Plângeau amar doi ochi albaştri.//"


Ascultati, mai bine, slagarul care era en vogue prin anii ' 30, si care suna cam asa:

"Cind ajungi sa crezi ca viata-i o povara/
Si dureri de-neinteles te-apasa greu, /
Cind afara-i ciripit de primavara, /
Iar in sufletul tau toamna e mereu, /
Infrateste-te cu fumul din tigara/
Si te-avinta pe aripa-i de mister, /
In regatul fara nume si hotare/
Si colinda prin oceanul de pareri.//

Aprinde o tigara!/
Si-n fumul care zboara-n nori albastrii ca un vis, /
Cu funda de-n-uitare/
Si lasa gindului carare de abis,
In fumul de tigara, durerilor gaseste tainicul liman, /
Gaseste-o noua zare si dorului alean;/
In fumul de tigara/
Ce se pierde in van..."

Numai ca pe atunci, putina lume stia ca "tutunul poate ucide" (- Tutulul e otrava! - Dar tu de ce tragi?). Asa ca slagarul are un mic "defect" si in niciun caz acesta nu poate fi trecut cu vederea. In comentariul urmator vom cauta sa gasim poemul perfect (daca exista) pentru tratarea inimilor zdobite. Rabdare... era sa adaug: "si tutun".
(Va urma)

Multumesc Cuvant_Bun.

Ai fost inspirat cand ai scris. Dar cand nu esti ?!

Eu azi nu am sarbatorit deloc. Dar multumesc lui Dumnezeu ca pot sa fac ceva util. El sa ne tina macar cu puterea pe care o avem, sa nu ne fie mai rau.

Fiti binecuvantati, dragi prieteni !

Multumesc. Anecdotele Zen ma inspira. Data trecuta am promis ca vom cauta sa gasim poemul perfect (daca exista) pentru tratarea inimilor zdobite. Intre timp am gasit o anecdota Zen.

Doi tineri proaspat căsătoriti isi cumpara o casa la tara si merg sa locuiasca in ea.
A doua zi dimineaţa, femeia privi pe fereastră la cearceafurile vecinei puse la uscat.
- Cat sunt de murdare cearşafurile vecinei noastre! zise ea. Cu siguranta ca nu stie ce-i aia un detergent !
Soţul ei nu raspunse.
Astfel, de cate ori vecina isi intindea cearceafurile la uscat, femeia spunea aceleasi cuvinte.
Intr-o dimineata, rămase surprinsă văzând ca toate cearceafurile erau albe ca zapada.
- Priveşte dragul meu, vecina noastra a inceput sa spele cearceafurile ca lumea.
Soţul ei îi răspunse:
- Nu draga mea, aseara am spălat geamul !

Umbla vorba ca inima ranita din dragoste poate fi vindecata de poeme terapeutice. Poemele ar actiona la nivelul subconstientului bolnavilor de iubire, alinandu-le suferintele, prin conexiunile benefice subtile pe care mesajul lor il realizeaza, controland emotiile negative. Iata cateva:

DACĂ...
de Joseph Rudyard Kipling

'Dacă poţi în vijelie să-ţi păstrezi întreaga minte
Când îşi pierd cu toţii capul şi te fac răspunzător,
Dacă poţi să crezi în tine când ceilalţi au doar cuvinte
De-ndoială, dar să ţii seama de-ndoiala tuturor.

Dacă poţi s-aştepţi şi nu eşti obosit de aşteptare
Şi minţit de toată lumea, tu să nu spui o minciună
Şi să nu urăşti pe nimeni, chiar urât de fiecare
Fără a te feri cu mintea sau cu inima ta bună.

Dacă poţi visa şi nu eşti robul visurilor tale,
Dacă poţi gândi, dar fără a-ţi croi din gând un ţel
Biruinţa sau dezastrul întâlnindu-le în cale
Dacă poţi cu-aceşti făţarnici să te porţi mereu la fel.

Dacă poţi răbda în tihnă, când din vorbele-ţi rostite
Ticaloşii fac capcane ca să prindă proştii-n joc,
Să vezi lucruri pentru care ţi-ai da viaţa, năruite,
Şi cu-aceleaşi vechi unelte să le-nalţi din nou la loc.

Dacă poţi juca la rişcă munca ta de-o viaţă-ntreagă
Şi s-o pierzi pe-o lovitură ca s-o iei de la-nceput
Cu aceeaşi hotărâre şi neistovită vlagă
Fără să suspini o vorbă, oricât ai fi de pierdut.

Dacă inima şi muşchii îi sileşti să se-ncleşteze
Şi să-şi facă datoria când de mult s-au istovit
Să stai dârz când nu-i în tine nici un muşchi să mai vibreze
Doar voinţa care-ţi strigă: "stai şi luptă neclintit!"

Dacă poţi păstra virtutea când vorbeşti cu biata gloată
Şi plimbându-te cu regii să ramâi cu mintea clară,
Dacă duşmani sau prieteni nu te pot jigni vreodată
Şi pui preţ pe fiecare, nu de tot din cale-afară.

Dacă poţi lupta cu timpul care fără milă zboară
Şi smulgi şaizeci de clipe din minutul lung şi greu,
Al tău va fi pământul, cu întreaga lui comoară
Dar mai presus de toate, vei fi un Om, copilul meu!'


POEM ANONIM
de Autor Necunoscut

'In greseala niciodata iertata
Se afla un loc unde te astept -
Intorc veacul, pasare de prada,
Sa-ti reporneasca ornicul din piept.

Acolo irump ganduri razvratite
Cand iasca din opait s-a stins de mult:
Din lumea ta - doar cioburi de cuvinte
Maturate seara de un vant tăcut.

Spre tine nu razbat decat vechi zvonuri,
Cand iarna a-mpietrit orice izvor,
O haina iti ocroteşte somnul -
Sub alb vesmant semintele nu mor.

Si, ratacit intr-un colt de lume,
Oul umil incalzit de spaime
Cheama lumina zilei de maine'.


A XI-a PORUNCĂ
de Ion Minulescu

"Ascultă, priveşte şi taci!...
Asculta, să-nveţi să vorbeşti,
Priveşte, să-nveţi să cladeşti,
Şi taci, să-nţelegi ce să faci...
Ascultă, priveşte şi taci!

Când simţi că păctul te paşte
Şi glasul sirenei te fură,
Tu pune-ţi lacăt la gură
Şi-mploră doar Sfintele moaşte -
Când simţi că păctul te paşte!

Când simţi că duşmanul te-nvinge,
Smulgându-ţi din suflet credinţa,
Aşteaptă-ţi tăcut biruinţa
Şi candela minţii nu-ţi stinge -
Când simţi că duşmanul te-nvinge!

Cand braţele-ncep să te doară,
De teamă să nu-mbătrâneşti,
Rămâi tot cel care eşti -
Aceeaşi piatră de moară -
Când braţele încep să te doară!...

Iar când, cu ochii spre cer,
Te-ntrebi ce-ai putea să mai faci,
Ascultă, priveşte şi taci!...
Din braţe fă-ţi aripi de fier
Şi zboară cu ele spre cer!... "

Groaznice poeme, bleuciel. :) (Nu ma lua prea in serios.)

ÎNDEMN LA LUPTĂ

de Radu Gyr

Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Cât inima în piept iţi cântă
ce-nseamnă-n luptă-un brat răpus ?
Ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frantă
când te ridici cu-n steag, mai sus ?

Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevaratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis.

O, v-ati intrecut pe voi insiva, dragi prieteni !

Pe mine demult m-a parasit inspiratia - din cauza lipsei de timp sau a realitatilor dure prin care inotam, inotam. Mai exact, nu dorm cat trebuie - asa cat ar trebui atomilor mei - totusi, ceva mi-i leaga - ceva care exista, o materie pe care o putem numi: viata.

Asa cum si cat se poate, mai ridic cate un catarg sau... zic, eu, sau mi se pare ?

Foarte frumoase poeziile. Imi plac. Multumiri.

Atentie, insa, la inima ranita din dragoste ! Poate fi f grav. "Paziti inima mai mult decat orice "( Proverbe).

Iubiti rational, iubiti cu minte, iubiti/ iubim incat sa castigam nu sa pierdem.

Am invatat sa scriu inimioare: 333

Iubim incat sa castigam nu sa pierdem.
A iubi e o dorinta de a iubi;cand iti doresti ceva, putem spune ca ai sa cunosti mai mult suferinta;ori multe din dorinte nu pot fi implinite, ori multe din dorinte nu pot fi duse pana la capat, ori o despartire de persoana iubita, ori moare cainele drag.Cu cat ai intentia sa-ti faci mai multe dorinte cu atat ai ocazia sa suferi mai mult psihic;suferinta psihica se manifesta prin deprimare, caderi psihice(anxietate, depresii), tulburari psihice.

iubim incat sa castigam nu sa pierdem. -- iertare, trebuie sa fii bolnav sa dai asa o interpretare iubirii !

Nu ma refeream deloc la iubirea legata de dorinte. O, ho, din acest motiv am dat eu la o parte - ce-i drept prea tare ! - tot ce e legat de aventura tipic omeneasca ( indragostitul, iubitul, ...) In fine, stie Domnul scopul fiecaruia in viata, de aceea El si iubeste selectiv. sabrina, poza de la avatar ma deprima rau, iarta-ma draga mea.

poza de la avatar ma deprima rau;da stiu, este o lucrare in carbune, este contrastata, si normal ca lucrarea e deprimate si da si stare de deprimare.Lucrarea a avut un succes mare, era nevoie sa o repet.

A iubi si adori ar fi tot acelasii cuvant;dar cum crestini au vrut sa faca modificari de cuvinte, le-au diferentiat putin una de alta, dar foarte putin.

Daca va uitati cu placere
la treaba cu care un om se indeletniceste
daca-l pretuiti si-l iubiti
Trebuie sa i-o spuneti acum
Nu amanati incuviintarea
pana cand preotul rosteste rugaciuni
peste cosciugul acoperit cu flori.
Atunci degeaba-i veti mai striga
El nu va sti cu adevarat
Nici lacrimile multe ce varsati
Nu le va numara
DE credeti ca i se cuvine lauda
Acum e momentul sa i-o spuneti.
Caci cel ce zace in groapa nu-si mai potae citi epitaful.

:(

♥

cateva zile am avut blocata partea stanga ( cord, mana, piept) - cu dureri, incat eram gata sa nu fac un infarct; matusa mea a evoluat in rau, problema ei este ca nici nu vrea sa comunice ! eu aici, ea acolo...ce pot sa fac ? - si asa am intarziat o saptamana la serviciu, intr-o scoala noua unde am atatea de facut pt inceput ! - dar si cl I - pe deasupra !.ce presupune asta, stim doar noi, care iesim ametite la terminarea programului...Ajungem acasa si incepem alta tura.
Domnul sa ne ajute pe toti.

daca nu o iau mai incet.s-ar putea sa se produca un scurt circuit pe undeva..? am de terminat planificarile - cat o carte de tabele cu multe rubricatii !! progrma de optional..datele copiilor si ale parintilor puse in tabele...Procesul de la B mare pe 26, matusa...inmormantarea ?!..de gasit om sa ma inlocuiasca -- care e greu de gasit. sper sa nu o iau si eu razna, mai bine ma culc. n buna.

am printat acum a 102 paginaaaaaaaaaa

astazi am spus cuiva care este bolnav : " mi-e mila de tine " ( cu sensul ca imi pasa si doresc sa ajut..) si mi-a raspuns " lasa, sa nu ti mai fie " -- si nu am inteles. Ce e mai important orgoliul sau iubirea ?
.cand ma gandesc ca eu nu-mi doresc altceva decat sa-i fie mila cuiva de mine in fiecare zi...:(
voi ce parere aveti ? mie mi se pare ca mila e cel mai important sentiment uman - si toti fara exceptie avem nevoie de multa compasiune...

Nu incurca mila cu compasiunea ca sint diferite. In mila unul e mai puternic iar celalalt mai slab, iar sa fii slab nu e un lucru de dorit. De aici vine si respingerea fata de mila. Compasiunea e atunci cand amandoi sint pe pozitii de egalitate.

James H,

Nu mi-am pus problema asa. Nu e nevoie sa despicam firul. E un mare neajuns. Cel mai tare e intotdeauna cel care iubeste mai mult - chiar daca fizic poate fi mai slab. ( intelegem ca unde e mila exista si iubire, si bunatate, etc) Compasiunea sau mila sunt la fel, au aceeasi radacina. Eu le simt in inima - poti sa te exprimi intr-un fel sau altul - important e ce simti in raport cu ceilalti. Vezi ca un om e bolnav si totsui e silit sa munceasca... faptul ca esti alaturi de el cu sufletul, e un lucru frumos. Nu e vb de o disputa aici. DE aceea m-a durut intotdeauna cand am intalnit ziduri. dar ca intotdeauna natura barbateasca pune inainte mandria..si flutura cat poate steagul asta...:(

Insasi natura muritoare a omului si suferinta la care suntem sortiti, natura imperfecta, conflictele ce decurg de aici.si pe care singuri niciodata nu avem cum sa le rezolvam - ne duce in acelasi punct: suntem vrednici nu de altceva decat de mila - daca suntem cinstiti sa recunoastem. Ajunsi in acest punct - am putea atrage atentia Indurarii. (" Mila voiesc..."). Dar unde e mandrie ( orgoliu) mai puntem vorbi de iubire ? De compasiune nici atat. Trebuie sa ne ferim de astfel de oameni, de pacatul acesta ca sa ne putem mantui.

MÍLĂ1, mile, s. f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie.
COMPASIÚNE s. f. (Livr.) Milă, compătimire. [Pr.: -si-u-] - Din fr. compassion.