Boala psihica si comunicarea

Pentru o viata sanatoasa, echilibrata si armonioasa, pe langa hrana, sport si alte activitati, omul are nevoie de comunicare, ca element esential.

Din pacate, acordam adeseori prioritate urgentelor - mai ales mamele sau sotiile care au si job - iar partea frumoasa ramane cam intotdeauna a doua sau ultima prioritate. De aceea nu ar trebui sa ne miram daca in jur vom vedea tot mai multe chipuri stresate, obosite, ingandurate...sau triste.

Daca mai avem in vedere si faptul o mare parte a populatiei "a migrat"peste hotare lasand in urma copii fara parinti, soti fara sotii sau invers, vom intelege de ce Romania, in ansamblu, e-un spatiu propice dezvoltarii depresiei si in general, a bolilor psihice.

Lumea de astazi e o lume aglomerata a insinguratilor.

Peste tot acolo unde traiesc oameni e nevoie de comunicare...de o bună comunicare, ceea ce presupune deschiderea inimii...

ÎNTREBARE:

Imi deschid suficient inima? Suficient de mult? Suficient de puţin? Unde e limita? Ce mă face să mă deschid? Ce mă face să mă închid?

Ceea ce ştiu eu despre mine, e că mult timp a trebuit sa raman inchisa in interior...Desi felul meu de-a fi era exact unul opus. Simteam ca pierd teren dar n aveam cum sa schimb acea situatie. Treptat am inceput sa ma instrainey de mine insami...Era un lucru grav. Si a devenit si mai grav cu cat lucrurile nu au luat intorsatura necesara normalitatii. Ce ar fi putut urma...daca nu un declin...

Apoi, în diverse situaţii de comunicare, alţii au fost aceia care s-au deschis mai întâi...şi abia după aceia şi eu, dar parcă nu in intregime...Nu din lipsă de sinceritate, ci din teama de a nu fi înţeleasă, acceptată...

Pe cei ce s-au deschis, i-am preţuit enorm şi îi preţuiesc şi acum...Ei mi-au acordat încredere şi m-au învăţat lecţia sincerităţii şi a comunicării adânci...

= Sunt unele persoane cărora poţi să le pui sufletul în palme, ştiind că nu ţi-l vor strivi, dimpotrivă, vor şti să lipească cioburile, dacă e cazul. Astfel de persoane ştiu să te asculte, ştiu să te încurajeze, ştiu să te îndrepte cu blândeţe fiincă îţi cunosc tainele sufletului, sensibilitatea şi dorul lui, punctele vulnerabile, visele...

Ceea ce am simţit mereu e că sinceritatea leagă prietenii pe vecie...si ca intr-o prietenie curata exista o gingasie la care nu pot ajunge dacat foarte putini...

Limita deschideri noastre se poate vedea în ochii celuilalt...el ( ea) te poate încuraja să mergi mai departe sau să te opreşti... Iar limita superioară e când se ajunge la o legătură directă a sufletului...când poţi vorbi cu aceleaşi cuvinte sau chiar fără cuvinte...

Din pacate, astazi, ne pretuim tot mai putin...

Scuze pentru greseli:
Daca mai avem in vedere ca o mare parte.
instrainez; fiindca;

Am învăţat că prietenia
e o virtute, e un har...
E cea mai înaltă culme a unei relaţii...

Prietenia nu se cerşeşte,
nu se oferă,
nu se visează...
se trăieşte pur şi simplu
dacă am înţeles că Prietenia,
e Însuşi Hristos.


Am învăţat că în prietenie
iubirea lasă spaţii,
lasă distanţe,
pentru ca cel iubit să poată înflori,
să poată să întindă aripile,
să poată să măsoare curcubeul cu privirea,
să poată străbate cerul cu inima...
Iar tu, prietenul ce ai harul prieteniei,
să te poţi bucura privindu-l...
să poţi înflori simţindu-i mireasma...
să poţi zbura simţind adierea aripilor lui...
să poţi desena curcubee
pe care prietenul tău să le măsoare cu privirea...
să poţi să poposeşti cu inima în Cer,
de dragul lui, de bucuria lui...
Toate acestea pentru că
Tu, prietene, ai harul Prieteniei.

Eu cind am intrat prima data aici, am crezut ca e un forum unde pun oamenii intrebari si le raspund doctorii. Dar nu e deloc asa, nu-ti raspunde nici un doctor, n-au ei timp de asa ceva... si plus ca pe gratis nu iti face nimeni nici un servici. Pe urma mi-am dat seama ca aici sintem cu toti prieteni care incercam sa ne ajutam reciproc, atit cit stim si noi. Vine unu cu o idee... mai vine altul cu alta... si uite asa poate gasim rezolvari la problemele noastre.

Bleuciel, cum zicea si Filip, tu pina acum ai vorbit mai mult cu dumnezeu pe aici pe forum, ai postat citate din biblie inloc sa-ti deschizi sufletul si sa vorbesti cu noi, sa ne spui ce te doare cu adevarat. E drept nici noi n-am fost prea sinceri cu problemele noastre. Unii poate nici nu-si cunosc problema. Dar chiar si asa e bine sa comunicam, sa actionam oricum, ca daca nu faci nimic atunci sigur nu se va schimba nimic. Tu ai intuit bine, comunicarea este cheia. Daca comunicam cream conexiuni intre noi, iar impreuna sintem mai puternici decit singuri.

Cit sa-ti deschizi inima ? Pai e adevarat ca nu iti vine sa o deschizi prea mult, ca traim intr-o lumea rea care abia asteapta sa te calce in picioare, si orice informatie despre tine e tocmai bine venita. Dar aici pe forum nu avem identitate, nu te cunoaste nimeni, deci nu te poate rani. Si mai ma gindesc ca pe forum, ca sa poti sa intri trebuie sa te duca un pic capu, iar cine da dovada de un pic de inteligenta nu poate fi un om rau. Mai ales ca aici la sectiunea asta de boli psihice sintem doar noi, victimele societatii... :) Ar trebui sa ne simtim ca in famile, sa zic asa...