nevroza anxioasa
Am 20 de ani si sunt studenta in drept. Am fost dintotdeauna o fire mai suparacioasa, in sensul ca ma supar tare repede, uneori enervandu-ma foarte tare. De asemenea, sunt o fire melancolica si cu tendinte spre depresie cateodata. Cumva, aceste trasaturi de caracter au fost tinute din frau. Insa, de cateva saptamani incoace, ma chinuie niste stari tare urate, care ma consuma foarte tare si efectiv dupa ce aceste stari trec, ma simt obosita fizic. Sa explic simptomele acestor stari: ma consum foarte repede, imi fac tot felul de ganduri si am tot felul de temeri, in general teama de a fi parasita, teama care, pe parcursul acestor "crize" efectiv ma innebuneste. Pe urma aceasta anxietate trece si in general trece relativ repede si se instaureaza o depresie, o lipsa totala de chef si apar iarasi aceleasi temeri. Imi simt sufletul greu, de parca as fi trecut prin cine stie ce incercare. De mentionat este ca aceste stari apar o data-de doua ori pe zi si dureaza cam o ora. Temerile ma consuma in special in timpul acestor stari, cu toate ca, de felul meu, mi-e frica ingrozitor de orice misca si nu misca: cainii si intunericul fiind oroarea mea.
Ar mai trebui mentionat faptul ca m-am despartit, din dorinta proprie de un iubit, care de-alungul relatiei de un an jumatate, mi-a inteles toate "crizele" si nu s-a certat niciodata cu mine cand eram nervoasa. Acum, insa, m-am indragostit de un baiat care, desi ma iubeste, nu poate lasa de la el prea mult, nu pentru ca nu ar vrea, ci pentru ca e putin mai imatur decat celalalt. Prin urmare, starile acestea au aparut, de fapt, s-au intensificat de cand sunt cu acest baiat. Si pana de curand, credeam ca el greseste, dar, recent, mi-a aparut in minte faptul ca in realitate problema mea nu e de ordin sentimental, ci mai degraba de ordin medical, mai ales ca respectivul baiat se poarta foarte frumos cu mine, atata tot ca nu face mereu cum poftesc eu. Iar eu, de la orice nimic, gen daca nu imi raspunde la un mesaj, intru intr-o stare dintr-asta, in care mi-e teama sa nu fiu parasita, in care sunt nervoasa, ma cert cu baiatul respectiv si spun lucruri pe care in mod normal nu le-as spune si efectiv aceste stari ma consuma si desi sunt constienta ca nu e ceva grav, in momentele alea cand ma rod pe interior toate gandurile si fricile, as da orice sa trec peste ele. Totusi, in timpul crizelor, sunt constienta de faptul ca supararea mea nu e deloc intemeiat, de aceea ma si feresc sa povestesc vreunei prietene, pentru nu a parea ridicola, desi stiu ca m-ar ajuta enorm sa vorbesc cu cineva despre asta.
Mai trebuie mentionat faptul ca dupa ce o criza dintr-asta dispare, ma simt obosita, sleita de puteri, dar vesela si cu vesnica intrebare:"ce am avut de m-am enervat asa ca, in realitate, nimic nu s-a intamplat".
Ceea ce as dori sa stiu este daca sufar de vreo boala, daca as avea nevoie sa vad un psiholog sau un psihiatru si daca as putea folosi ceva calmante, caci in timpul starilor acelea as da orice ca sa ma calmez. Rog raspuns si multumesc anticipat pentru el.
Ar mai trebui mentionat faptul ca m-am despartit, din dorinta proprie de un iubit, care de-alungul relatiei de un an jumatate, mi-a inteles toate "crizele" si nu s-a certat niciodata cu mine cand eram nervoasa. Acum, insa, m-am indragostit de un baiat care, desi ma iubeste, nu poate lasa de la el prea mult, nu pentru ca nu ar vrea, ci pentru ca e putin mai imatur decat celalalt. Prin urmare, starile acestea au aparut, de fapt, s-au intensificat de cand sunt cu acest baiat. Si pana de curand, credeam ca el greseste, dar, recent, mi-a aparut in minte faptul ca in realitate problema mea nu e de ordin sentimental, ci mai degraba de ordin medical, mai ales ca respectivul baiat se poarta foarte frumos cu mine, atata tot ca nu face mereu cum poftesc eu. Iar eu, de la orice nimic, gen daca nu imi raspunde la un mesaj, intru intr-o stare dintr-asta, in care mi-e teama sa nu fiu parasita, in care sunt nervoasa, ma cert cu baiatul respectiv si spun lucruri pe care in mod normal nu le-as spune si efectiv aceste stari ma consuma si desi sunt constienta ca nu e ceva grav, in momentele alea cand ma rod pe interior toate gandurile si fricile, as da orice sa trec peste ele. Totusi, in timpul crizelor, sunt constienta de faptul ca supararea mea nu e deloc intemeiat, de aceea ma si feresc sa povestesc vreunei prietene, pentru nu a parea ridicola, desi stiu ca m-ar ajuta enorm sa vorbesc cu cineva despre asta.
Mai trebuie mentionat faptul ca dupa ce o criza dintr-asta dispare, ma simt obosita, sleita de puteri, dar vesela si cu vesnica intrebare:"ce am avut de m-am enervat asa ca, in realitate, nimic nu s-a intamplat".
Ceea ce as dori sa stiu este daca sufar de vreo boala, daca as avea nevoie sa vad un psiholog sau un psihiatru si daca as putea folosi ceva calmante, caci in timpul starilor acelea as da orice ca sa ma calmez. Rog raspuns si multumesc anticipat pentru el.
11 comentarii
Puteti merge la un psiholog pentru psihoterapie; din cate se pare, la prima vedere, e o tulburare de personalitate de tip borderline.
multumesc pentru raspuns. dar ati putea detalia ce inseamna aceasta?
Este o tulburare a personalitatii care consta in labilitate emotionala si teama puternica de abandon.
Simptome:
- comportament impulsiv
- teama de abandon / de a ramane singura
- dificultate in controlarea emotiilor si impulsurilor
- relatii instabile
- imagine de sine instabila
- episoade de depresie si anxietate de intensitate usoara/moderata ce alterneaza cu mânie si nervozitate - schimbari de dispozitie
- sentiment de gol/vid interior
- tendinte / ganduri de autovatamare (idiatie suicidara si/sau tendinte de automutilare)
Este nevoie de 5 dintre simptomele de mai sus pentru a se pune diagnosticul tulburarii; totusi aceasta e posibil sa treaca la maturitate de aceea nu se prea pune la copii si adolescenti.
Simptome:
- comportament impulsiv
- teama de abandon / de a ramane singura
- dificultate in controlarea emotiilor si impulsurilor
- relatii instabile
- imagine de sine instabila
- episoade de depresie si anxietate de intensitate usoara/moderata ce alterneaza cu mânie si nervozitate - schimbari de dispozitie
- sentiment de gol/vid interior
- tendinte / ganduri de autovatamare (idiatie suicidara si/sau tendinte de automutilare)
Este nevoie de 5 dintre simptomele de mai sus pentru a se pune diagnosticul tulburarii; totusi aceasta e posibil sa treaca la maturitate de aceea nu se prea pune la copii si adolescenti.
Buna ziua,
Dvs sunteti probabil intr-un moment de trecere de la adolescenta spre maturitate. In adolescenta putem fi (inca) sau ne puteam comporta uneori ca niste copii rasfatati; e dreptul varstei. Pe masura ce luam contact cu viata, asa cum este ea, si vedem ca nu e suficient ca altii sa se adapteze mereu la noi, ci trebuie sa ne pliem si noi, sa fim mai flexibili, sa ne ajustam anumite trasaturi de caracter, apar problemele. Egoul se poate razvrati, vrea sa ramana mereu in centru atentiei. Exista mai multe variante: experientele prin care trecem ne maturizeaza si ne modeleaza caracterul sau ne modelam singuri caracterul pentru ca ne dam seama ca are nevoie de ajustari (cu ajutorul prietenilor, citind carti de dezvoltare persoanala, la nevoie cu ajutorul unui psiholog) sau nu facem nimic, personalitatea se definitiveaza, putem ajunge la o tulburare de personalitate care cu greu va mai fi modelata si la tot felul de probleme in viata.
Dvs sunteti probabil intr-un moment de trecere de la adolescenta spre maturitate. In adolescenta putem fi (inca) sau ne puteam comporta uneori ca niste copii rasfatati; e dreptul varstei. Pe masura ce luam contact cu viata, asa cum este ea, si vedem ca nu e suficient ca altii sa se adapteze mereu la noi, ci trebuie sa ne pliem si noi, sa fim mai flexibili, sa ne ajustam anumite trasaturi de caracter, apar problemele. Egoul se poate razvrati, vrea sa ramana mereu in centru atentiei. Exista mai multe variante: experientele prin care trecem ne maturizeaza si ne modeleaza caracterul sau ne modelam singuri caracterul pentru ca ne dam seama ca are nevoie de ajustari (cu ajutorul prietenilor, citind carti de dezvoltare persoanala, la nevoie cu ajutorul unui psiholog) sau nu facem nimic, personalitatea se definitiveaza, putem ajunge la o tulburare de personalitate care cu greu va mai fi modelata si la tot felul de probleme in viata.
Am 23 de ani si de cateva luni nu ma simt prea bine.Sunt mereu obosita, nu ma simt in stare sa fac nimic, oricat de mult as dormi nu ma simt niciodata odihnita, noaptea abia ma ia somnu.In afara de asta, mereu am stari de lesin, mi-e frica mereu sa nu fiu bolnava, am fost la doctor, am facut toate analizele posibile si nu am nimic.Aseara m-am speriat si mainile si picioarele au devenit reci si am avut intr-una senzatia k as putea muri sau ca ceva rau mi se poate intampla.Sunt mereu speriata.Imi puteti spune ce inseamna asta?Multumesc.
Pot sa va recomand un consult psihiatric. E imposiil de pus un diagnostic la simptomele dvs fara sa va vada un medic.
Buna Ziua.As avea si eu o intrebare si sper din tot sufletul sa imi dati un sfat in legatura cu ce analize ar trebui sa fac (daca mai este cazul). Totul a inceput cu niste dureri in piept si oboseam.Am ajuns intr-o seara la urgente pentru ca am simtit dureri in piept, mainile si picioarele imi erau reci, iar cand am ajuns acolo in urma unui consult EKG au spus ca se poate sa fie un atac de panica si m-au sfatuit sa fac niste analize.Am ajuns la medicul de familie, mi-am facut analizele, totul a iesit bine, dar a ramas cu dureri in piept.Am facut toate analizele posibile:urocultura, pentru glanda, scaun.Nu am avut nimic.Intre timp mi-au aparut niste stari de frica, panica, nu ma simteam in stare sa fac nimic, nu aveam forta.In acelasi timp am fost la gastroenterologie si mi-au gasit un sindrom dispeptic ulceros pentru care am luat tratament.Pentru faptul ca nu mi-au trecut starile de anxietate si durerile in piept, am mers la un psihiatru si mi-a spus ca am atacuri de panica si mi-a dat tratament.De cand am incepu tratamentul nu mai am probleme cu starile de frica, acestea au disparut. Numai ca dimineata cand ma trezesc am tensiunea 105/60 si aproximativ 100 batai pe minut.Si durerile in piept inca persista, cand in partea dreapta cand in partea stanga, cand in centru..Nu stiu ce la ce poate si mi-ai dori sa-mi puteti da o informatie.Mentionez ca am facut si o radiografie la plamani si nu am nimic.
@MinodoraIonut
Daca aveti ulcer la stomac, arsurile de la nivelul stomacului se pot resimti ca niste dureri in piept, din cauza acidului care urca pe esofag. Ar fi recomandat sa faceti niste investigatii si la vezica bilara si la pancreas, daca nu le-ati facut deja.
Multa sanatate!
Daca aveti ulcer la stomac, arsurile de la nivelul stomacului se pot resimti ca niste dureri in piept, din cauza acidului care urca pe esofag. Ar fi recomandat sa faceti niste investigatii si la vezica bilara si la pancreas, daca nu le-ati facut deja.
Multa sanatate!
Ce analize trebuie facute pentru aceastea 2 ? Un ecograf este de ajuns ?:) multumesc frumos :)
Da, faceti intai de toate o ecografie abdominala si, daca va mai fi cazul, o tomografie abdominala sau un RMN, in functie de indicatiile medicului specialist in boli interne sau gastroenterolog.
Numai bine!
Numai bine!
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 3E depresie? Daca da, ce sa fac?
- 2depresia endogena
- 11Episod maniacal indus
- 4disperat.. cum fac ceva stau jos ca obosesc si ma maninca tot corpul
- 3135Medicamente antidepresive?
- 12cred ca si parintii mei au probleme pshihice grele,
- 6Cum sa scap de atacuri de panica?
- 0depresie sau schizofrenie
- 4Lipsa poftei de mancare, greata, oboseala.
- 9oboseala psihica
- 278Singuratatea depresivului
- 5Haloterapia si Depresia in BPOC, un semnal important pentru psihiatrie
- 40Disparitia totala a sexualitatii - Benzodiazepine - Depresie - Anhedonie
- 6anxietate si depresie de 22 ani
- 8in cautarea sufletului pierdut
- 5Sunt bolnav psihic? Sau ce am?
- 5Depresie și anxietate-tratamente clasice și naturiste
- 4Stare de oboseala
- 1Stari de oboseala si alte probleme
- 0Aspectul pieli, problema testiculara, oboseala excesiva !
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: