Nehotarirea

Salutare...

Am o problema care ma chinuie de ceva vreme, shi nu shtiu daca e intradevar e o problema, dar ash vrea parerea cuiva...

Sunt foarte nehotarit... Foarte shi foarte mult...

In copilarie parca ma puteam decide, dar acum nu...

De exemplu, chiar un lucru ca cariera... Vroiam sa devin programist... Am studiat mult. Apoi simteam ca nu e ceea ce trebuie, shi am inceput sa caut altceva, nu ma mai atragea programarea deloc, nu o mai puteam suporta... A trecut ceva timp, shi cand sa imi aleg facultatea m-am intors iar spre programare, shi sunt acum in ultimul an la facultatea de informatica... In toti aceshti an de facultate, au mai fost asha perioade... Acum, fiind in ultimul an chiar nu ma mai atrage nimic in programare, shi ma ocup cu desenul ( am facut shi scoala de arte ).

Ideea ar fi ca din toate puntele de vedere sunt asha nehotarit... Shi nu ma pot tine de un lucru, deoarece acesta intr-un moment ajunge sa imi displaca foarte mult, imi devine respingator...

Shi uite asha, se intampla deseori, ca ma invartesc deseori pe un loc, pana ajung intr-o stare de anxietate, de acedie, cand nu imi dau seama ce se intampla, ca apoi peste o bucata de timp sa ma apuc de una din idei, dupa care iar apare gandurile de mai inainte...

Am 23 de ani, dar inca nu shtiu ce e cu viata mea shi incotro merg, nu pot ca majoritatea sa am un drum pe care sa-l urmez...

Buna Silencer, in problema pe care o ai tu exista un tratament foarte simplu care te poate ajuta sa iesi din starea asta confuza cu care te lupti de multa vreme. Trebuie doar sa gasesti un homeopat bun, caci despre homeopatie este vorba. Homeopatia este singura medicina care trateaza omul ca un intreg, trup, suflet si minte. Daca nu cunosti nici un homeopat iti pot recomanda eu unul.
Mult succes pe mai departe !

daca esti in ultimul an posibil ca la toata starea ta de stress sa se adauge si toate celelalte ganduri legate de nehotarare- pe multi ii apuca in ultimul an stressul si tot pentru ca atunci vin intrebarile ce fac mai departe, pe ce drum o apuc, ce loc de munca si asa mai departe.
daca stressul te face sa te simti rau ai putea consulta un psiholog sa stai de vorba

Mersi mult de mesaje, dar problema nu e numai in facultate, shi nu e legat de anumite griji, cum ar fi un post de lucru, stresul sau alt ceva... Ea e prezenta de mult timp, nu a aparut in ultimii ani...

In programare ma descurc destul de bine cred eu, de lucru sa imi gasesc nu e o problema... Imi dau seama ca ar trebui sa lucrez in acest domeniu, da parca mintea mea nu mai vrea sa accepte aceasta idee, chiar daca ceva timp in urma acesta era visul meu...

Dar nehotarirea aceasta e foarte puternica, shi e prezenta in fiecare aspect al vetii, nu numai ceea ce tine de facultate...
Toate ideile mele se schimba radical la un anumit moment... Sunt momente cand nu mai pot face nimic din aceasta cauza, shi se incepe cu starea depresiva... Dupa asta iar imi revin, ca peste o bucata de timp, din nou ceva sa nu mearga cum trebuie... Cateodata ma enervez de ce nu am shi eu mintea ca la alti oameni :)
Intr-un timp scurt am luat ceva antidepresive (in legatura cu alta problema), shi imi pare ca dupa aceasta nehotarirea aceasta s-a agravat putin...

Spuneam ca in copilarie nu era asha... Shi mai multe chestii sunt legate de aceasta, chiar shi prietenii buni sunt acei din copilarie, parca nu prea pot sa ii accept pe cei care ii cunosc acum, shi imi plac multe lucruri peste care am dat in copilarie, iar cele noi risca sa intre in domeniul "nehotaririi" mele... Nu shtiu, e cam greu sa explic...

@ Silencer

Eu cred ca suferi de o forma de depresie. Incearca sa te documentezi mai mult asupra ei, ca boala si sa incerci sa faci o consultatie la un medic psihiatru sa asculti si o opinie avizata.

Cu pace,

Clara

Nehotararea nu este o trasatura pozitiva de caracter; nu este de dorit pt nimeni sa fie nehotarat; insa ni se intampla de multe ori multora dintre noi sa nu putem lua o hotarare; cand esti f tanar e aprope firesc sa fie asa; in primul rand ca nu te cunosti in totalitate, apoi ca nu stii daca te va implini alegerea facuta; sau iti plac mai multe domenii si iti este greu sa alegi ceva de care sa te tii. Si mie mi s-a intamplat la fel cu meseria mea. Nu simteam nici un fel de atractie pt ce urma sa ajung. La inceput, primii ani, am lucrat mecanic. eram multumita ca fac ceva bani si cam atat. insa cu cat am avansat in viata - am descoperit frumusetea ascunsa a meseriei mele. am inceput sa o iubesc f mult si sa simt ca ma ajuta chiar unde era nevoie, pt a-mi intari personalitatea. Eu fac o munca publica. am zilnic contact cu oamenii. asta ma ajuta sa fiu mereu pe faza, sa fiu fresh, sa nu ratez vreun moment- decat cand ajung acasa :) - si sunt destul de obosita. glumesc bineinteles.

Shtiu eu ce sunt starile de nehotarire normale... Am trecut prin ele.. acum e vorba de alt ceva... De fapt demult am fost intr-o stare puternica de depresie, tratamentul nu l-am trecut, pentru ca m-am decis sa lupt singur, shi sa primit pentru un moment...

Dar aici e alt ceva.. Nehotararea e la multi, dar e atit de puternica incat sa vrei sa lashi universitatea ? Acum doua saptamani eram sigur ca las universitatea (din nou, nu a fost pentru prima oara), eram sigur ca las totul, nu mai invatam nimic, nu ma duceam la universitate (shi nu e o chestie cu care e ushor sa lupt, in ultimul timp cand ma apuca o hotarire, nu mai stau mult pe ganduri, vreau sa o fac shi gata, necatind la consecinte)... Shi schimburile acestea de idei sunt atit de radicale, shi deja se schimba la o frecventa atit de mare ca sunt inervat singur pe mine, caci nu ma pot stapani... Acuma sunt la starea ca imi pare ca imi ies din minti... o mai fi shi alte chestii la mijloc...

Acum o luna ziceam ca nu mai am nevoie de nimic, nici de computere, de nimic, eram sigur ca sunt detashat de tot (si acum sunt intr-un fel...), am lasat universitatea cu gandul ca plec intr-o manstire, eram gata sa imi fac bagajele deja (bine ca parintii nu shtiau nimic de planurile mele)...
Dupa asta ce stare de nervozitate m-a apucat singur pe mine, cand deja eu nu mai vroiam asta !!! Pana la un moment eram 100% sigur ca plec, shi intr-un moment totul s-a schimbat!!! Cu toate ca adinc parca vroiam, dar intr-un fel nu mai acceptam ideea asta... Mi-am dat seama ca nu ma pot stapani, imi vine cate o idee trasnita, shi nu ma pot opri, pana nu ma apuc sa fac vreo prostie... De exemplu m-am mai apucat o data sa las universitatea pentru ca sa ma apuc de arte.

Shi nu e legat numai de asta, e legat de fiecare idee a mea... Am ajuns in stare ca nu fac nimic, ca gandurile mele oricum se vor schimba peste o bucata de timp... Acum chiar am ajuns intr-o stare de depresie si descurajare din nou, shi nici nush ce sa mai fac, sa incerc sa lupt mai departe, sau e problema serioasa.

@ Silencer

Eu zic ca e o problema serioasa tinand cont ca e vorba de intreg viitorul tau la mijloc.

Mergi la un doctor cu o hartie prin care sa ii descrii exact starile tale si vezi ce spune el.

Nicidecum nu te lasa de facultate. Tu descrii niste simptome de boala care pot ceda imediat la un tratament adecvat. Nu are rost sa iti compromiti toata perioada ce va urma si intreaga mea pentru o asemenea stare de moment.

Trebuie sa te echilibrezi chiar si cu ajutor psihiatric si sa mergi mai departe pe drumul pe care ti l-ai ales.

Astea cu "manastirea" si "nu mai am nevoie de computer" de nimic sunt niste ganduri distorsionate care se trateaza efectiv. Nu le lasa sa te influenteze si sa nu cazi sub nici o forma in plasa lor.

Multa sanatate iti doresc si actioneaza cat mai repede ca sa nu pierzi sesiunea de iarna. Nu mai sta pe ganduri !

Cu pace,

Clara

Mersi mult de sfat :)

Silencer,
Ai preocupari nobile, insa daca nu le duci la bun sfarsit nu te poti bucura de rezulatate. E f bine ce spune Clara. Termina studiile; este o vreme pt toate, nu lasa sa treaca timpul. E atat de pretios.

Gandul de a-ti dedica viata lui Dumnezeu, e cu totul demn de luat in seama. Se poate sa fie o nevoie interioara, iar asta e pacat s-o neglijezi. dar sa stii ca pt asta El te pregateste dinainte sub toate aspectele. Daca nu face El aceasta chemare speciala - pregatindu-te sa fii apt, (iar asta o poti simti prin evenimentele care se petrec viata ta) - atunci e mai bine sa ramai pe directia pe care ai pornit.

Insa mai devreme sau mai tarziu, se va repeta dorinta de apropiere de Dumnezeu. E un lucru deosebit pt un om. Si sa nu eziti sa ai o relatie buna cu El. Vei avea numai de castigat.

Sanatate, lumina, verticalitate iti doresc !