Mama mea este schizofrenica. Cum o pot ajuta daca ea refuza tratamentul?

In anul 2015, mama mea a inceput sa aiba un comportament ciudat: radea singura, spunea incontinuu " nu stiu", ca si cand cineva i-ar pune intrebari, gesticula anormal, nu mai muncea, nu dormea, nu manca si vorbea foarte vag. Eu eram foarte speriata, mereu m-am temut de ea din cauza faptului ca este foarte violenta cu mine. Nu am stiut cum sa procedez, am incercat sa ii spun sa mergem la spital iar ea nu m-a inteles si nici nu am insistat pentru ca imi este frica de ea. Ea credea ca bunica mea nu este mama ei, ca altcineva ii este mama si voia sa afle cine. In fiecare zi o suna pe bunica si o injura si ii spunea ca nu este mama ei. Dupa cateva saptamani mama s-a pus in genunchi in fata bisericii din apropierea casei noastre si era intr-o stare extrem de proasta; era slabita, vorbea neclar. A sunat-o pe bunica, iar ea a sunat la salvare( ea sau fratele ei, nu stiu sigur). Au internat-o si au spus dupa un timp ca este schizofrenica. Dupa externare am cumparat pastilele, le-a luat o singura data, dupa care le-a aruncat si a spus ca ea nu are nimic si ca bunica a gresit ca a internat-o. Eu eram pur si simplu traumatizata de lucrurile care se petreceau. Nu m-am inteles sub nicio forma cu ea sa continue sa ia pastilele. Dupa acest episod, mi se parea ca este mai lucida; o perioada a fost bine. Incepand cu anul 2016, cand eu am trecut clasa a 11-a, simptomele au revenit, dar avea un comportament mai "normal" intr-o oarecare masura, in comparatie cu intamplarile trecute. A inceput sa scrie mesaje religioase in statiile de tramvai si sa tina un fel de jurnal despre viata ei, cred ca minim 500 de foi. Am citit la un moment dat, iar ce am vazut m-a facut sa ma tem efectiv pentru viata mea. A scris ca a vrut sa se sinucida in timp ce eu eram in casa cu ea. Eu imi amintesc intamplarea: am ajuns acasa de la liceu si toata casa mirosea a gaze, nu puteai respira. Eu am tipat la ea si i-am spus sa deschida geamul, dar a dat in mine si a zis sa ma duc in camera mea. Acolo mi-am deschis geamul, insa ea a venit si din nou a dat in mine de mai multe ori sa il inchid. Am asteptat sa iasa din camera dupa care l-am deschis. Era imposibil de stat asa. La momentul respectiv nu m-am gandit ca vrea sa se sinucida si ca vrea ca si eu sa patesc ceva. Am crezut ca "in nebunia ei" nu mai face diferenta intre gazul acela si aerul curat, ca a stat in casa si nu a realizat. Insa cand am citit care a fost intentia ei de fapt, am suferit mult, am urat-o sincer. Lucru care se mai intamplase din cauza batailor pe care le primeam. Am incercat sa vorbesc cu rude insa nu a vrut nimeni sa o interneze, spunand ca poate isi revine sau ca ei nu se baga daca mama nu vrea. Pur si simplu aberatii, dupa parerea mea. Din cate am citit, schizofrenia este o boala care nu se poate vindeca, mai ales fara medicamente. Dar ea clar avea si imca are o problema, insa nimeni nu ma crede, nimeni nu crede ca este indeajuns ceea ce face ca sa fie internata. Mergeam cu ea pe strada si facea oamenii "javre", lucru pe care il face si acum. Crede ca ii vor raul, este paranoica, din cate imi dau seama. Am avut o situatie grea vara care a trecut. Am stat la diferite persoane, pana cand unchiul meu ne-a luat bilete si am venit la el, in alta tara. Aici mama a spus ca se apuca de munca, sa stranga bani. A fost angajata timp de 3 saptamani, insa a renuntat deoarece" nu i- a placut acolo", ca "face lucruri doar cu voia Lui Dumnezeu". Dupa o luna de cautari, a gasit in alta parte de munca, unde a fost data afara dupa o saptamana din cauza ca se misca foarte greu, ii ia mult timp sa isi termine treaba. Eu lispesc de o luna de la liceu, in ultimul an in care am cea mai mare nevoie sa fiu acolo, sa invat pentru BAC. Mi-am dat seama ca nu mai pot trai cu amenintari, bataie, stres permanent; toate din cauza ei. Asa ca mi-am cumparat bilet fara sa stie nimeni si maine o sa fug, o sa ma duc la aeroport, iar in Romania voi sta la bunica mea. M-am saturat sa isi bata ea joc de viata mea: nu merg la nimeni acasa, nici macar la o prietena, nu vorbesc cu rude, nu merg la petreceri, practic nu imi traiesc viata. Am acceptat aceste lucruri mult timp, insa faptul ca nu ma duc la liceu, ca imi pun in pericol viitorul, nu o sa accept. Desi mi- a facut atat de mult rau, totusi ma gandesc ce o sa se intample cand eu voi pleca. Daca va avea o reactie rea? Eu oricum voi pleca, insa sunt sigura ca va veni dupa mine si va fi cum e ea mereu, violenta si superioara. Cand se va intampla lucrul acesta, care vor fi urmarile daca eu sun la politie? Cum o pot ajuta sa se interneze? Trebuie sa fie internata fortat? Va multumesc anticipat pentru raspunsuri! Stiu ca am scris foarte mult, dar chiar am incercat sa formulez foarte pe scurt, s-au intamplat mult mai multe. Sunt intr-o situatie delicata, orice parere ma va ajuta.

Trebuie sa o internezi involuntar cu politia si salvarea pina devine constienta ca are o boala si isi ia singura tratamentul.

Acum ce vrei sa faci? O lasi singura intr-o tara straina fara bani si fara tratament?

Va multumesc pentru raspunsuri!
Nu este singura, locuieste cu unchiul meu si sotia lui. Am de gand sa fac ceva si pentru mine. Daca nu fac eu, nu face nimeni. Nu am posibilitatea sa sun la politie sa spun ca are probleme pentru ca nu m-ar crede nimeni daca nici macar cei apropiati nu m-au crezut; in plus, la prima vedere pare o persoana normala. Pentru o perioada, prefer sa investesc in mine, sa ma gandesc la viitorul meu, la faptul ca trebuie sa iau BAC-ul si apoi sa merg la facultate, iar acestea nu se vor intampla daca eu continui sa raman langa ea. Regret ca nu o ajut, dar pe viitor, cand voi avea o situatie mai stabila, voi incerca.

Si eu am probleme asemanatoare, taica mio e dus cu pluta rau de tot, schizofrenie paranoida cronicizata, de zeci de ani de zile nu mai ia tratament! Si el are in jur rude care il sprijina, care ii cred toate nebuniile lui! Si el se comporta f nemernic cu mine... amenintarile de sinucidere etc is mai mult de circ, le place sa isi chinuie vreun copil sau om pe care ei il percep ca fiind slab sau intelegator etc si sa se dea in spectacol cu fel de fel de amenintari ei stand comod in locuinta lor si fara nici o grija...  sigur la alte boli depresie grava samd chiar ajung des sa se sinucida

Sfatul meu ar fi fost exact ce intentionezi sa faci! Anume sa o ignori pe mama ta sa o lasi cu rudele pe care le are! Oricum probabil nu o sa o poti trata vreodata, si eventual o sa te inchida cu anii unele rude de ale lui maica ta pe tine la cea mai mica decompensare, fara nici o intelegere... ai noroc ca o ai pe bunica ta altfel nu aveai unde sta!

Si eu as vrea sa il vad pe tata tratat dar e imposibil! Situatia e f complexa ar fi f mult de scris... inclusiv acoperisul la tot blocul a platit sa il schimbe, convins ca securistii s-au suit pe acoperis si au dat cu ciocanul in tabla cu scopul de a-l inunda! In locuinta zice ca il urmaresc vecinii de deasupra si de dedesubt tot ce face in casa! Ca atunci cand se duce dintr-o camera in alta, vecinii, pt a l tortura, fac un zgomot f puternic ca sa ii dea de inteles ca stiu unde e in apartamenr! Etc Ca "solutii" am tot auzit ca vrea sa dea foc apartamentului sa scape de tortura, ca vrea sa atace vecinii cu toporul sa moara apoi ca un erou impuscat de politie si multe altele!... si totusi aproape toti strainii din jur il cred sanatos, iar rudele apropiate il sustin in aberatiile lui!

Si vezi sa nu ii fi mostenit boala mamei! Oricum ea la cum tea tratat doar a crescut sansa sa apara o criza si la tine daca ai mostenit ceva!

Va inteleg perfect!
Toti din jurul ei spun ca "nu este asa de grav".
M-am gandit sa merg la un psiholog pentru ca pur si simplu am nevoie sa povestesc cuiva absolut totul fara sa ma simt vinovata ca ii incarc negativ pe cei apropiati. Si pe viitor doresc sa continui sa verific acest lucru, sa nu mostenesc si eu.

Va multumesc! Asa voi face

Ati procedat f bine domnisoara, sa nu aveti niciun regret ! Daca este in alta tara sunt toate sansele sa fie tratata complet deoarece in multe tari din UE (in Italia stiu sigur ) tratamentul psihozelor este obligatoriu si nu optional, la dispozita pacientului, ca la noi !
Sa nu aveti nici un fel de asteptare de la civili sa inteleaga ce este o psihoza, ei sunt convinsi ca asa ceva nu se poate intampla unui cunoscut al lor :), de asemenea nici chiar de la psihologi ! Vorbiti doar cu medicul ei psihiatru sau cu altii si aici pe sectiunea dedicata a forumului !

Mult curaj in continuare !

Mda...si pe bucovineanca aia din Putna ce s-a mutat cu fetita la maica-sa in Italia au tratat-o complet acolo...s-a vazut

Nu cunosc, dezvoltati doamna Catinca !

Tanara de 31 de ani, Alina, ce s-a mutat cu fetita sa Tatiana la mama ei (bunica fetitei) la Torino. Alina a aruncat-o pe Tatiana dupa nastere la gunoi, intr-un tomberon. Probabil psihoza post-partum, a si fost internata la psihiatrie. Acum recent, in vara, dupa 6-7 ani, cica facea tratament psihiatric la o clinica din Torino. Si-a omorat fetita luna trecuta intr-a treia zi de scoala (clasa intai) si apoi s-a sinucis.
Alta oroare, la o luna dupa cealalta cu mama de 30 de ani ce s-a aruncat in fata trenului cu cei trei copilasi.

Poftim, cazul domnisoarei ce a deschis discutia. Daca, in loc de 16-17 ani avea vreo 8-10, putea sa moara impreuna cu mama sa intoxicata cu gaze? Putea.

Eu as vrea un fel de Barnevernet pentru copiii cu mame psihotice. Dar sa si-i poata vedea din cand in cand, insa sa le fie luati copiii minori si doar daca exista inca o persoana in familie de fata cu copiii permanent, doar atunci sa ramana copiii impreuna cu mama bolnava in aceeasi casa, eventual. Eu cunosc un caz cand copilul minor isi respingea mama psihotica. Pana la urma s-a ajuns la divort si tatal si-a crescut in continuare singur copilul, iar mama a acceptat situatia de dragul copilului. Dar nu toti copiii isi resping mamele bolnave datorita comportamentului acestora. Copilul nu are capacitatea sa inteleaga la ce riscuri este expus si nu e vorba doar de moarte (astea-s cazuri extreme) ci si de atmosfera nesanatoasa in care e obligat sa traiasca si in care se formeaza.
Cu tatii psihotici, la fel.

Eu inteleg ca totusi nu s-a tratat, probabil nu avea asigurare si nu a intrat in sistemul de sanatate public ci mergea dupa retete la o clinica privata ! Altfel nu se explica !

In alta ordine de idei nu vreti sa fiti mama mea doamna Catinca ?! Onorifica ! As putea-o ajuta frateste pe "sora" mea ! :)

Apoi si dac-as vrea, n-am castel... rau mititel ce cura-n poale s-ar mai gasi...
Multumesc de intentie, dar cum anume ati ajuta-o? Pe dvs. va v-ati putut ajuta? Combateti de multi ani pe aici, am vazut frunzarind forumul... suntet doctor in feldefel de fractii de medicamente, dar ea nu vrea sa ia nimic, nimic...

Pai fractiile alea pot face diferenta de multe ori ! Intre a nu lua nimic si a lua ceva este diferenta mare ! Se numeste optimizare a tratamentului !

Incercati cu un psiholog bun, recomandat de cineva, ei au printre alte atributii si marirea compliantei la tratament ! Altfel va ramane ca in viitor sa va supravegheati atent fiica si.. viitorii nepotei ! Tot ce ati spus mai sus vi se aplica !

La treaba cu psihologii m-am gandit si eu dar tinand problema ascunsa de prieteni si cunoscuti nu am cum cere recomandari de psihologi buni. Daca cer de la psihiatri, stiu cum e, m-am lamurit: esti trimis la psihologii din policlinica in care lucreaza, ori din fabricile alea de diplome de psihoterapeuti in care, de obicei, ei ocupa o functie de conducere. Sau te amana sine die pana isi elibereaza un loc la ei la psihoterapie, in caz ca fac ei insisi si psihoterapie, asa cum a facut doctorita la care am fost acum un an -zicea ca dupa ce o stabilizeaza medicamentos se ocupa de ea in sedinte de psihoterapie, dar fiica-mea dupa o saptamana-doua era deja fara niciun simptom psihotic, s-ar fi putut apuca de ea sau macar sa se asigure de complianta ei viitoare. Se spunea ca e un psihoterapeut si psihiatru f. bun...stiu eu ce sa zic?...nu pot acum sa confirm ca e.

Cu viitorii nepotei sunt de-a dreptul speriata. Tin minte ca inante de '89, in vremurile alea crunte in care daca o femeie ramanea insarcinata, asta era si ori il facea ori risca sa moara sau sa intre in puscarie, exista totusi o boala pe care daca o aveai, primeai automat aprobare de chiuretaj legal: schizofrenia. Ei bine, nu stiu ce s-a intamplat dar, mai nou, daca intrebi un psihiatru despre facutul de copii al schizofrenilor sau a psihoticilor in general, ti se spune ca nu-i nicio problema, sansele ca progenitura sa aiba boala sunt undeva mici, mici de tot daca are un parinte bolnav si doar daca ii are pe ambii parinti schizofreni ar fi undeva mai mare -am uitat cat, probabil 20-50%. Ce sa zic...eu din cati schizofreni stiu, nici un copil n-a scapat, sau cand a scapat unul dintre copii, a iesit nepotul cam ciudatel, cam neintegrat. Cum inca fiica mea nici nu e constienta ca e bolnava, va dati seama ca nici subiectul cu facutul sau nefacutul de copii nu l-am putut aborda. Eu as fi impotriva facutului de copii in cazul femeilor psihotice. La barbatii psihotici, daca sotiile lor vor si vor, poate ar fi o solutie sa apeleze la un vecin, la un coleg...zic si eu. Sau la solutia in vitro daca isi permit financiar, dar cu un partener dintr-o banca de sperma.

Domnule Steve, daca as fi mama dumneavoastra v-as confisca semnele de exclamatie, le-as incuia intr-un sertar si v-as da numai cate doua-trei zilnic.:) Si v-as urmari in cate spargeti pastilele alea pe care le luati zilnic, ca poate ati facut o pasiune din spartul lor si le prea spargeti. Apropo, ca va vad mare specialist: eu nu pot inghiti pastilele, ma inec cu ele si mai nou le rasnesc si inghit praful cu apa. O fi bine? n-o fi? sunt pastile de magneziu.

Inca nu s-au raportat efecte secundare la supradozarea semnelor de exclamatie ! Nici nu stiu de cand n-am mai folosit un punct la sfarsitul frazei ! Sa fie clar ! :))

In rest ce pot sa mai spun, am castelul propriu si sparg pastilele in cate vreau eu ! Cea mai mare doza la mine este jumatatea de aspirina sau paracetamol !
Asta cu inghititul este ceva psihologic mai mult, in mod sigur si persoanele extrasensibile la pastile au inghit in aceasta viata guma de mestecat, o bucata mai mare de mar, morcov sau macar un bob de mazare !
Eu am fobie de doze nu de marimea pastilei si atunci mai bine repet o doza mica decat sa regret o doza prea mare ! Asa facem noi
anxiosii ! :)

Bine, bine cu semnele de exclamatie, folositi-le sanatos, suntem doar pe un forum unde daca n-o fi permis sa pui doua semne de exclamatie pe un rand, atunci ce? Dar in viata reala tot asa des le folositi? ridicati, adica, tonul sau sunteti exaltat, surescitat?
Nici eu nu iau aproape niciodata o pastila intreaga de paracetamol sau aspirina, doar la antibiotice respect prescriptia. Sunt de acord cu optimizarea tratamentului, mai ales cand e vorba de tratamente de ani -dar ce zic ani, de decenii. Trebuie sa-ti protejezi ficatul si cate altele. Mai ales ca antipsihoticele au atatea efecte secundare, nu stiu cum sunt antidepresivele, in schimb anxioliticele nu cred sa faca mare deranj.
Niciodata n-am inghitit usor comprimatele. Au mers mult timp sparte in patru, dar mai nou merg greu si asa. Cu capsulele de-alea alunecacioase, de marime normala, n-am avut niciodata probleme. Si da, probabil ma ia cu usoara anxietate in fata unui comprimat de inghitit, in orice caz e un moment neplacut al zilei.


Intrebam de comprimatele alea de magneziu, ca pe prospect scrie ca ca iau intregi, cu putin lichid. Ce-are daca le iei facute praf? Trebuie sa iau 2-300 pe an, nu-s nici ieftine, conteaza. Unde sa intreb?

Psihoticii tratati ies din psihoza cam intr-o luna. Poate trece si un deceniu pina sa aiba o noua psihoza. In general familia ii interneaza involuntar si scapa.
Psihoza e o trasatura de baza in cazul celor netratati.
Nu sunt de acord ca persoanele care au o boala psihotica sa faca copii. Majoritatea nu se pot intretine nici pe ei, darmite un copil.
La fel si pentru carnetul de conducere.
Stii ca ai o boala, stai in banca ta!

Unii sofeaza chiar foarte bine, le place, ii echilibreaza. Am avut ocazia sa fac cateva drumuri mai lungi cu o astfel de persoana la volan, nu stiam despre ce e vorba (ceva-ceva se observa, periodic i se punea pata pe cate cineva cu mare scandal, dar abia mult mai tarziu, de curand, m-am prins ca lua antipsihotice, posibil schizo paranoica), ei bine, conducea excelent, preventiv, niciun repros. Pana la urma, daca trec pe bune examenul psihologic si medical, de ce nu? Dar in cazul lor l-as programa mult mai des - ca poate isi intrerup tratamentul si cine stie ce le bubuie prin cap. Echivalentul masculin al nenorocitelor amintite mai sus, aflat la volan, cu toata familia in masina, probabil trece pe sensul opus in viteza maxima si se infige frontal intr-o masina ghinionista ce vine din fata.

Cand citesc de maica-ta parca as citi de taica-mio! Inclusiv partea cum face oamenii "javre", taica-mio isi numeste celalalt fiu cu maica-sa "lepadaturi infecte" si pe mine ma mai face "jigodie".

Totusi celalt fiu cu maica-sa sunt dependenti financiar de el asa ca in loc sa il interneze ii confirma parerile lui delirante! Zic si ei de el la toata lumea, ca este urmarit de securisti, ascultat si filmat la tot pasul, torturat de ei in locuinta samd! Ei locuiesc separat de el, el sta singur dar le tot da bani avand cabinet la Bucuresti castiga bine!

Asa cat il vad pacientii la cabinet pare ok! Desi la unul i-a povestit ideile lui delirante si halucinatiile! I-a recomandat pacientul sa se interneze la psihiatrie!

Buna tuturor, sper ca este ok ca postez aici deși nu eu am deschis postarea dar va fi un subiect comun, despre mama mea încă nu știu in ce categorie este, despre mine sunt matur cam 30 ani lucrez de mult in Londra culmea într-un trust unde ne trimit pacienți cu boli mentale, și pot spune ca am văzut comportamente și comportamente
Vin acasă și văd in mama mea chestii ciudate gen trebuie neaparat sa audă ce vb cu tatăl vitreg chiar dacă este la dus deci in baie cu USA închisă, bă văd ca comentează abuziv despre femeile aranjate de la televizor, gen zice cau ajuns așa bine la tv Pt ca se culca cu bărbați bogați, iar eu vin cu întrebarea de unde și pana unde interesează așa ceva pe cineva adică in seara când i-am atras mamei atenția ca nu este frumos sa vb despre aspectul fizic al cuiva sa supărat foc iar ochiul stand am observat ca i se face roșu și nici nu privește in ochi calimera gen ca o persoana cu autism, acum eu fiind in 30 ani am o putere sa o confrunt și sunt ok cu asta dar din cauza asta mi-am adus aminte ca eu când eram in liceu îmi plăcea de o fata care lucra la o toneta și mama când a aflat comenta urat despre ea ca și când eu cu facultate cum sa m-a uit la fete care lucrează la o toneta și dacă m-a gândesc bine este puțin traumatizant dar vezi abia acum la 30 ani venind acasă din străinătate am început sa mi aduc simte asta mai exact când am auzit ca maică-mea se ia de soramea ca se întâlnește cu un băiat care are doar liceul. Nu știu ce atitudine este asta Pt o mama, nu a fost odată fericita dea lungul vieții ai este greu sa se integreze social nu privește bine in ochi când ai o Conversație și se enervează repede se apoi mai este manipulatoare gen îți spune despre fata sau băiatul gen pune întrebări ss te facă sa înțelegi ca nu este ok sa te vezi cu cineva care nu este pe o scara socială înaltă și eu ca fiul ei vin in concediu gen 2/3 sapt pe an in țara dar simt ca este traumatizant când m-a gândesc ca abia aștept sa plecinapoi sa nu o mai văd, adică m-a puteți ajuta și pe mine cu o idee ce as putea face ? Mulțumesc