La cea mai mica durere intru in panica

nustiu ce sa ma mai fac la cea mai mica durere intru in panica ma ia cu ameteli nu pot respira si simt ca nu ma mai pot tine pe picioare, poate sa ma ajute cineva cu un remediu?

Eluta, buna. Imi pare rau ca ai aceste probleme. In primul rand vreau sa te incurajez si sa iti spun ca se pot rezolva. De asemenea te incurajez sa citesti mai multe informatii despre atacul de panica pentru a realiza ce se intampla si mai ales CE NU SE INTAMPLA cand ai aceste stari. Nu inebunesti si nu mori. Este doar o stare avansata de teama generata de ceva (aici tre sa sapi tu mai mult). In momentul in care ai atacuri de panica este bine sa incerci cateva strategii. Poti sa bei un suc cu calciu (daca ai in casa si poti sa iti faci), sa incerci sa iti reglezi respiratia incercand sa te concentrezi pe actul de a respira si spunandu-ti in gand "inspir/expir". Spune mai multe despre simptomele pe care le ai, despre ce iti declanseaza aceste stari de panica, despre cum te simti dupa.
Stai linistita, nu e ceva iesit din comun. Poate fi cauzat de stress, de oboseala, de o trauma... ideea e sa afli care e samburele, sa fi constienta de asta si sa nu te mai sperii. Aici e cheia.
NU TI SE INTAMPLA NIMIC.

Eluta,

Ca si Cata, te sfatuiesc sa te linistesti ca nu ti se intampla nimic. Atacurile de panica sunt stari ale noastre, nu ne omoara si nici nu ne innebunesc. Remedii sunt multe. Daca vrei, mergi la medicul de familie care iti poate evalua mai bine starea si iti da vitamine, anxiolitice sau alte remedii, precum sport si relaxare. Noi nu suntem medici, dar am avut atacuri de panica si stim ca trec. Curaj ca va fi totul bine!

Simptomele sunt:
- o respiratie superficiala si rapida;
- accelerarea ritmului inimii;
- noduri in stomac si tremuraturi;
- furnicaturi la degetele de la maini si picioare;
- sentimentul de lesin;
- senzatie de sufocare sau "nod in gat";
caracteristice pentru atacurile de panica, ceea ce presupune a invata sa te dezbari de un control foarte riguros asupra tuturor problemelor si persoanelor ce te inconjoara; pentru ca desi incerci sa pari calma si capabila sa rezolvi toate problemele, atunci cand ceva iti scapa de sub control intri in panica;
a) incepi prin a invata sa te relaxezi facandu-ti timp pentru nevoile tale de baza precum: somnul, alimentatia, rasul;
b) eviti sa faci mai multe lucruri dintr-o data, adica in timp ce mananci, de exemplu, este contraindicat sa te uiti si la televizor sau sa vorbesti si la telefon, iar cand te culci este preferabil sa opresti telefonul si televizorul;
c) mergi cat mai des in natura pentru a invata sa te comporti natural, adica sa inveti ca atunci cand faci ceva sa faci pentru ca asa simti, nicidecum pentru ca asa trebuie (natura infloreste primavara, pur si simplu, fara a se stradui, de exemplu);
d) evita cel mai adesea sa demonstrezi celuilalt ca ai dreptate (sunt unele lucruri care pentru tine pot fi benefice, aceleasi lucruri putand fi neplacute pentru ceilalti), evita sa fii perfectionista, evita critica;
e) invata sa notezi greselile comise sau rosteste-le cu voce tare, invata din acestea dobandind intelepciune si iarta-ti-le, fara a deveni depozitarul acestora;
f) infrunta-i pe cei ce te critica, explicandu-le ca tie iti place asa cum esti, iar ei, daca vor sa-ti ramana prieteni, sa te accepte asa cum esti;
g) una din modalitatile clasice de relaxare este dansul;
h) rosteste cu glas tare aspectele care te framanta si impaca-te cu pierderile suferite;
i) noteaza intr-un jurnal toate bucuriile si supararile pentru a constientiza unde ai ajuns, bucurandu-te de realizarile tale;
j) invata sa exprimi, evitand sa reprimi ceea ce ai de spus;
k) propune-ti cateva obiective incepand cu unele usor de realizat si apoi din ce in ce mai complexe pentru a-ti recapata increderea in tine;
l) evita pe cat posibil cuvantul "incerc"; este preferabil sa te angajezi ferm in indeplinirea oricarui obiectiv;
Incepe prin a aplica cele de mai sus; discutam cu mare placere ori de cate ori simti nevoia;

Wow! Se_ma_k, ce sfaturi bune! Ma regasesc cu multe probleme in multe dintre ariile pe care le abordezi: nu fac mai nimic pentru mine, nu mai rad, fac multe lucruri pentru ca trebuie, petrec multe multe ore inauntru (mai ales in birou si in casa, asa e conjunctura), imi inghit ganduri, sentimente, cuvinte etc de multe ori pentru ca le consider aberante etc.
Mi se pare ca atunci cand le faci pe toate ti-ai schimbat viata. O lupta mare si grea. Hai sa o luam mai incet, zici de stabilirea catorva obiective de inceput. Ai putea sa ne dai cateva exemple? Eu una ma simt putin descurajata la inceputul acestei lupte. Mi se pare ca e atata de schimbat la mine incat nici nu stiu de unde sa ma apuc...

De ce atata graba? Si de ce sa incepem cu sfarsitul (obiectivele sunt abia pe la punctul k)? Aveti toata viata inainte, invatati sa n-o mai parcurgeti pe fuga... opriti-va, admirati, bucurati-va, luati cate putin din toate... S-auzim numai de bine!

A, multumesc. Nu am realizat, in prostia mea, ca sunt scrise in ordine. Sper sa reusesc sa ma bucur de ce e in jurul meu, sa admir, sa... etc. Cu depresia pe cap este mai greu... dar nu imposibil. Slava Domnului pentru toate!

va multumesc pentru sfaturi, mi-am pus recent internet si pana atunci nu credeam ca mai sunt si altii in situatia mea, dar nu aveti idee ce bine imi face sa citesc si sfaturile voastre, e ca o terapie in grup

buna seara.sper ca ma primiti si pe mine in clubul vostru.de anul trecut din martie sufar si eu de atacuri de panica.s-au adunat cred problemele si am inceput sa ametesc din senin sa transpir sa-mi bata inima tare mi se incalzeste ceafa.am fost la urgente de n ori.am fost la neurolog mi-a dat xanax.am luat o perioada s-au mai rarit.apoi cum n-am mai luat au inceput din nou.zilele astea am fost si la psihiatru.ce credeti?mi-a dat fevarin si meprobamat de la care am crezut ca mor si nu mai iau.mi-a fost mai rau.am mai citit ca cele mai bune terapii sant cele naturiste.dar efectul vine mai greu.va rog din suflet ajutati-ma si pe mine ca mi s-a dat viata peste cap!cand ma astept mai putin apar din senin.chiar si noaptea.am 28 de ani nu pot trai toata viata cu xanax!sant atat de urate crizele astea ca zic ca mor!ce sa fac oare sa apelez la un psiholog?

si am uitat sa mai precizez.sant si fumatoare.fumez destul de mult.cam un pachet la zi.de cand cu crizele astea am devenit foarte panicoasa.daca ma doare ceva imediat intru in panica.si crizele astea le fac mai mult in casda nu pe strada sau in locuri aglomerate.nu am probleme cu calciu cu glanda sau altele.mi-am facut si la inima teste si tot nimik.va rog poate ma ajutati si pe mine

eu le am de un an de zile la inceput habar nu aveam ce mi se intampla nici macar nu auzisem de boala asta, nu ma durea nimic si totusi mie imi era rau, si acum la fel ma ia cu tremurat (daca stie cineva un remediu pt.tremurat ii rog sa mi-ca) inima mea o ia razna, simt ca ma sufoc si mi se inpleticesc picioarele cand merg pe strada, nu mai zic cum ma simt cand sunt singura in casa atunci cred ca mor, mai iau xanax si intr-o zi am luat o fiola de gluconat de calciu si mia facut bine acum nustiu daca e indicat sa iau de cate ori mie rau, stie cineva daca e bine sau rau, mentionez ca eu nu sunt in tara si cu medicii greci nu prea ma inteleg trebuie sa ma descurc singura pana vin acasa la vara, eu am 39 de ani si mam saturat sa ma trezesc dimineata si sa-mi fie frica ca mi se face rau.

draga eluta.pai daca ai luat fiola aia de calciu vezi ca s-ar putea sa ai caderi de calciu.eu am facut 10 zile de calciu injectabil m-am simtit bine dar tulburarile au aparut din nou.pai vezi problema asta cu statul singura in casa o am si eu.dar cateodata ma controlez foarte bine cand simt ca ar aparea criza alte ori nu.xanax iau si eu din nou dar il iau si dim si seara cate 0.25.mi-am luat eurovita s si ceai de sunatoare.eu sfaturi nu stiu ce sa dau ca si eu am cerut ajutor dar incearca sa te iei cu altceva.nu te gandi tot timpu ca faci criza ca atunci chiar o faci.eu am patit-o chiar aseara.m-am culcat cu frica ca imi va fii iar rau si pe la 1 noaptea m-am trezit transpirata cu capul arzand.da m-am calmat repede.nu stiu ce sa zic.adevarul e ca sant tare urate!te demoralizeaza total!

buna si eu trec cu sotul prin asa ceva a inceput in 2003 am fost in trei spitale ca nu stiam despre ce era vorba am luptat mult alaturi de el si l-am incurajat, ne si certam cand il puneam sa mearga afara atunci cand il apuca panica si ii batea inima spunea ca il fortez sa faca vreun infart sau comotie ii explicam ca nu i se inimpla nimic si asa am reusit, dar acum la sf.anului am avut concediu am reinceput serviciu si din cauza stresului ia crescut tensiunea 18cu10 si sa speriat si iar au reinceput starile cu palpitatii si mie frica sa nu ma lase puterile ca el se bazeaza foarte mult pe mine.acum nu ia decit tratament naturist cu persen si nutricalm nu stiu daca sa mai ia xanax care a luat putin la inceput in 2003 si chiar daca eram in spital el a renuntat din spital la medic.si sa ridicat dar acum eu stiu ce sa fac?eu pe voi va sfatuiesc sa incercati sa invingeti tot stiu ca nu puteti singuri dar daca aveti pe langa voi persoane dispuse sa va ajute incercati putin cu medicamente si restu voi fiti tari.SANATATE MULTA VIATA E FRUMOASA SI TREBUIE TRAITA

in fiecare zi ma incurajez ca nu am nimic, dar parca catepdata boala asta e mai tare ca mine, nu-mi dau seama de unde vine, sunt convinsa ca sunt sanatoasa si totusi mie mie frica, si totusi cand vorbesc si cu altii nustiu de ce dar ma simt mai bine va doresc sanatate multa la toti ca e mai buna decat toate

buna!!!am 19 ani, si in fiecare zi ma confrunt cu astfel de probleme.nu imi pot lua gandul de la ideea k mor, si de la frica k as putea avea ceva.ma gandesc neincetat la faptul k pot face infarct, sau alte chestii ce pot provoca moartea eu neavand nimik de altfel..sunt constient de faptul k nu am nimik dar insa nu imi pot scoate din minte teama asta, si frica de moarte..am incercat, fiind constient de asta sa pot rezolva asta prin ocuparea timpului, si prin metode naturiste, fara a apela la vreun psihiatru.vreau si eu un sfat, spuneti-mi ce sa fac...va rog din suflet!!!!

buna mariusica stai linistit ca nu mori din cauza asta sunt urate tate starile astea eu am mai depasit frica un pic asa credeam si eu ca mor ca imi sta inima, si acum ma mai ia cateodata dar cu un xanax sau extraveral ma linistesc si totul e in mintea noastra trebuie sa stim sa ne controlam, nu te mai speria ca nu patesti nimic, sanatate multa

Salutare tuturor! am 34 de ani, dar de vreo 2 ani, (probabil tangent sau cu implicatie directa fata de atacurile de panica pe care le am uneori) simt unele simptome, pe care as vrea sa stiu daca le mai au si altii. Eventual si ceva sfaturi.
Cel mai ciudat (sau neplacut) si caruia nu i-am data inca de capat : un fel de "electrizare" nelinistitoare simultana in zona stanga a pieptului (sub piele, cam in zona centrala inimii, de sub sfarc), suportabil dureroasa pe partea anterioara a muschiului pulpei piciorului stang si putin pe mana stanga, in zona tendonului palmei spre degetele medii, urmata (uneori) de un fel de incetinire a ritmului inspir/respir si senzatie de "oprire" a inimii, cu incercari repetate (plescaite) de a inghiti (ca si cum ar exista un infim, dar sesizabil decalaj temporar intre clipa in care ar trebui sa inghit si cea in care pot inghiti cu adevarat) si o stranie dorinta de a ma misca din acel loc sau senzatie de lesin, cu frica de a ma prabusi.
Ocazional, in asemenea momente, apar si bruste transpiratii calde la nivelul capului sau raciri la nivelul palmelor.
Insa simptomele pot fi si singulare : "electrizare" simultana descrisa pe partea stanga, fara incetinire de inpir/respir, sau invers.
Dupa un Xanax de 0, 25 sau max. 0, 50, starea de panica se mai linisteste, insa musculatura din acea zona a pulpei piciorului uneori continua sa ramana "tensionata", dar nu "electrizata".
S-a intamplat ca in timpul unui asemenea episod, sa chem Ambulanta, dar semnele vitale erau bine: cardiograma normala, oxigenare 99%, tensiune buna, puls bun.
Medicul internist a spus ca ar fi asa numitele "parestezii" si legate de nervii corpului.
Multe dintre cele de mai sus sunt mai greu de descris in cuvinte, dar sper ca am descris cat am putut mai bine aceste simptome si daca se mai regaseste cineva in cele de mai sus, va multumesc pentru atentie si va rog sa-mi spuneti sau daca au avut rezultate in asa ceva similar.

Eu ma regasesc in parestezii, senzatia de lesin/prabusire, senzatia de caldura la nivelul capului, extremitati reci si o intensificare a ritmului de inghitire cu senzatia ca nu pot sa imi inghit saliva si ca ma voi inneca cu ea. Si eu am o dorinta imperioasa de a iesi, de a parasi zona respectiva, indiferent unde ma aflu. Uneori am dureri in zona toracelui si o senzatie de sufocare. Si bineinteles senzatia aceea stranie de derealizare si moarte iminenta. Din fericire mult mai rar.

In ceea ce priveste vindecarea, dupa ani de terapie, in care am avut perioade bune lipsite complet de atacuri de panica si perioade in care acestea au revenit, aparent fara motiv, am inceput sa cred ca aceasta tulburare nu dispare definitiv. Desi sunt convinsa ca exista si exceptii.

Totusi simptomele se pot ameliora semnificativ astfel incat ani intregi te poti considera vindecat. Este posibil ca la un moment dat sa ai o recadere dar este la fel de posibil sa iti revii.

Cred ca este foarte important sa intelegi ce anume genereaza si intretine anxietatea pentru ca atacul de panica este o extensie a anxietatii, el nu apare atunci cand echilibrul emotional este stabil.

Sigur ca exista o predispozitie genetica si biologica care favorizeaza acest gen de tulburare dar daca reusesti sa te intelegi si sa te accepti, sa fii mai tolerant cu tine si sa iti schimbi modul de gandire si reactie anxietatea se va diminua si de asemenea si atacurile de panica vor fi mai putin frecvente.

Cred, de asemenea, ca este important sa intelegi de unde vine spaima aceasta de moarte, atacul de panica este cumva o simulare a acestui act. Daca vei reusi sa nu mai incerci sa controlezi viata si moartea si sa accepti fatalitatea care exista in orice si oriunde si atacurile de panica vor fi mai putin intense. Daca te vei concentra mai putin pe somatizari si te vei bucura mai mult de tot ce te inconjoara, minuni mari si mici, angoasele vor fi din ce in ce mai putine.

Numai bine.

buna ziua e bine ca exista acest forum unde putem sa ne ajutam incuraja reciproc.Si eu din pacate am capatat aceasta boala de cativa ani care ma chinuie si acuma batai puternice ale inimii, ameteli, anxietate, frica, senzatia ca iti pierzi mintile, tremur, sentimentul ca se va intampla ceva inspaimantator, teama de moarte iminenta si de pierdere a autocontrolului.Pentru a diminua starile de panica am invatat niste tehnici de relaxare respiri rar si adanc, prin relaxare creierul nu mai primeste informatii ca se intampla ceva grav, iar corpul nu mai reactioneaza ca in starea de panica, evit starile stresante(ma plimb in parc)eu am si constientizat starea ca sa trec mai usor peste atucurile de panica, nu'mi intensific trairile si am cerut su ajutor de specialitate.a'si dori sa tinem legatura sa ne ajutam sa trecem peste probleme si sper sa mai vb id gabriel_serban2000 va multumesc

SALUTARE LA TOATA LUMEA DE AICI. Intr-adevar tulburarile de anxietate si atacurile de panica iti schimba viata radical, deoarece te face sa fii altfel decat erai inainte. De atacuri de panica si de tulburari de anxietate se poate scapa, se poate trata nu e o boala incurabila. Ce tebuie stiut si e un lucru foarte important.NICI UN TRATAMENT cu pastile chimice sau naturiste nu poate vindeca...pastilele elimina efectele si nu garanteaza recidiva, ori in aceste cazuri trebuie eliminata cauza care declanseaza, si pacientul trenuie sa invete sa controleze simptomele.
Eu am trecut prin asa ceva avand simptome dintre cele mai grave si am reusit, si asta numai dupa ce am inteles acest fenomen si implicit apoi am studiat psihologia intelegand mai bine deoarece am trait pe pielea mea.
Am citit mai sus ca a fost cineva la psiholog si nu era competent...asa este cel mai important e sa gasesti un psiholog foarte bun...si competent...oricine are nevoie pot sa ii dau contacte cu psihologi din toate judetele competenti si buni.

-*


(*modificat de administrator)

Am 29 de ani ma numesc Costin lucrez ca Data Coder. Varsta de 29 nu ma reprezinta am suflet de 19 ani si asa a ramas, faptul ca timpul trece si imi afecteaza trupul mi se pare cea mai aberanta si tampita chestie care o poate trai o fiinta cu ratiune. Sa stiu ca in fiecare trup imbatranit, deformat exista un suflet frumos care nu il reprezinta ceea ce arata in lume, imaginea aceasta trupul si timpul e una din cele mai mari probleme.

senzatie de sufocare sau "nod in gat"
accelerarea ritmului inimii;
stare de tensiune incordare
tot corpul in alerta
Nu poti inghiti decat controlat

Toate analizele au iesit bine inima, coloana, esofac, stomac, ficat

Medicul de familie numai stia ce sa mai zica, pe unde sa ma mai trimita. Am cheltuit o gramada de bani pe analize ca sa aflu ca sunt perfect sanatos si ca nu stiu ce imi provoaca mie aceasta stare.

Nu stiu daca ce simt eu e atac de panica dar la mine nu e doar pe moment se intensifica pe zile de la o jena si teama la inghitire ajung pana a imi ajuta corpul sa inghita prin apasa pe piept care se pare ca ajuta sa pot inghiti sau respira.Dupa un timp apare o durere in piept. Si ajungi practic sa fie o lupta cu tine corpul tau. COnstientul meu cu trupul se lupta. Unul nu vrea sa inghita, sa respire celalat constientul stie ca fizic nu are nimica si ca e imposibil sa am ceva in gat, sau vreo boala dar ceea ce simt e ca si cum as muri.

Ma lupt practic pentru viata mea cu trupul meu.Am ajuns sa maninc sa respir gandind si sa fiu atent la fiecare frimitura, fiecare picatura de apa si orice simt prin gatul meu.

Foarte de s pur si simplu mancare mi se oprea in gat si nu reactionam nici sa inghit si nici sa dau afara.Eram foarte suparat ca mor ca prostul si nu imi vine sa cred ca mi se intampla asa ceva.

La munca imi vad de programul meu lejer in fata la PC si dintr-o data pur si simplu ma sufoc, si ma chinui sa inghit sau sa respir. Am scris acest mesaj aici la voi, sunt in programu lde lucru am lasat deoparte munca si nu ma pot concentra decat pe respiratia mea si pe scrisul la voi in speranta sa scap si astazi.Sa mai traiesc o zi.

superb_play, mie imi suna a tulburare de panica. Ti-as fi recomandat un examen fizic complet dar vad ca ai trecut deja de eyapa asta. NImic de mirare, toti suferinzii de tulburare de panica pe care ii cunosc au facut controale medicale amanuntite, inlcusiv eu.

Asa ca iti recomand sa mergi la psihoterapeut, de preferat de terapie cognitiv-comportamentala pentru ca rezultatele apar mai repede.

Te lupti cu trupul tau pentru ca te monitorizezi incontinuu si pentru ca incerci sa controlezi procese fiziologice care se desfasoare in mod automat. In absenta unei cauze organice nu ai cum sa te ineci cu alimente sau sa te sufoci si nu trebuie sa apesi intr-un anume loc ca sa poti inghiti.

Si eu am avut senzatia ca nu pot inghiti mancare solida, intr-o perioada credeam ca ma voi ineca chiar si cu lichide si saliva. In decursul timpului am experimentat tot felul de simptome, inclusiv cele de pe lista ta.

Numai bine