Imi place sa fiu solitar.Nu îmi place între mulți oameni.Nu imi place in societate..
Cum se numește faptul ca mereu mi-a plăcut sa fiu singur, îmi place singurătatea, deci nu îmi place la biserica unde e foarte multa lune, nu m-am prea integrat niciodată asa cum trebuie intr-un grup la scoala etc, nu îmi plac oamenii sau mai bine zis sa stau în preajma multor oameni de exemplu când am de făcut o injecție sau când mi se ia o tensiune la spital daca sunt doar eu și alt om e totul bine liniștit daxa sunt mai mulți care se învârt pe acolo deja îmi urca tensiunea, emoțiile?neliniștea.Nu imo place sa vorbesc on public deși visam la asta cândva sa fiu un lider doar sunt zodia Leu, nu îmi face placere când se aduna mulți oameni chiar și rude în casa la mine cu diverse ocazii, îmi place sa stau singur sau cu familia.La biserica deja când sunt atât de mulți sau intr-un Mall simt deja disconfort psihic și ca parca toți ochii sunt ațintiți asupra mea, vreau sa zic ca nu îmi place sa fiu și sa funcționez în societate, intr-un grup, îmi place sa fiu solitar sau eventual eu cu familia, oricum fata familia nu pot sa fac nimic nici fizic nici psihic..Întrebarea mea este;Chiar trebuie sa ne integram intr-un grup;sa funcționat mai mulți în dicietate?De ce se aduna oamenii mai mulți?E chiar asa distractiv?
Pe perioada pandemiei când era închis tot și nu era aglomerație eram cel mai fericit.
Nu îmi plac adunările și societatea asta care se aduna în grupuri, as putea spune ca nu îmi place prezrnta oamenilor străini în afara de familie sau sa fiu și eu prezent printre ei și sa fac si ru ceva?
Am observat asta azi cand am mers la biserica la slujba de Boboteaza.
Cum se numește plăcere asta de a fi mai mult singur și de a nu vrea și a nu putea dar mai ales a nu vrea sa ma integrez intr-un grup?Prieteni n-am, am avut sporadice și atunci doar 1-2 mai mulți nu.
Cel mai mult imi place liniștea nopții și sa stau noaptea pana târziu, nu îmi place forfota zilei.
Urăsc adunările și distracțiile în grup.
Cum se numește asta în psihiatrie sau asa ca termen?
Am eu ceva defect sau sunt pur si simplu mai solitar și îmi place singurătatea?Sunt foarte timid în societate și cu gura mare în familie, acasă ma simt în largul meu, în societate parca ma forțez sa fiu eu.
Ce e asta on termeni științifici?
Intr-un fel ma bucur ca sunt diferit ca de la oameni și adunările lor nu poți avea mari pretenții și nici nu as vedea integrarea mea intr-un grup sau expunerea la adunări, aglomerație vreun castig.Imi place asa solitar cum sunt.
Pe perioada pandemiei când era închis tot și nu era aglomerație eram cel mai fericit.
Nu îmi plac adunările și societatea asta care se aduna în grupuri, as putea spune ca nu îmi place prezrnta oamenilor străini în afara de familie sau sa fiu și eu prezent printre ei și sa fac si ru ceva?
Am observat asta azi cand am mers la biserica la slujba de Boboteaza.
Cum se numește plăcere asta de a fi mai mult singur și de a nu vrea și a nu putea dar mai ales a nu vrea sa ma integrez intr-un grup?Prieteni n-am, am avut sporadice și atunci doar 1-2 mai mulți nu.
Cel mai mult imi place liniștea nopții și sa stau noaptea pana târziu, nu îmi place forfota zilei.
Urăsc adunările și distracțiile în grup.
Cum se numește asta în psihiatrie sau asa ca termen?
Am eu ceva defect sau sunt pur si simplu mai solitar și îmi place singurătatea?Sunt foarte timid în societate și cu gura mare în familie, acasă ma simt în largul meu, în societate parca ma forțez sa fiu eu.
Ce e asta on termeni științifici?
Intr-un fel ma bucur ca sunt diferit ca de la oameni și adunările lor nu poți avea mari pretenții și nici nu as vedea integrarea mea intr-un grup sau expunerea la adunări, aglomerație vreun castig.Imi place asa solitar cum sunt.
11 comentarii
Daca te simti bine singur e f bine, tot ce conteaza e sa te simti bine, atat.
S-ar numi putin schizo asta, tenta de izolare e ceva caracteristic si cam principal, dar poate fi si o personalitate retrasa.
S-ar numi putin schizo asta, tenta de izolare e ceva caracteristic si cam principal, dar poate fi si o personalitate retrasa.
Si eu cred ca e un simptom schizo, caci eu, inainte sa ma imbolnavesc eram o persoana extrovertita, cu multi prieteni, pusa numai pe distractii. De cand m am imbolnavit, si in special de cand iau tratament, m am izolat.Adica ma identific cu ce zici tu. Evit sa mai ies cu prietenii, pur si simplu nu mi mai face placere. Imi place in familie cel Mai mult. Dar nu sunt anxioasa in situatii sociale.Dar mi s indiferente, nu mi aduc placere.
Eu sunt asa mai visatoare si chiar daca e lume in jur nu am tendinta de a intra in vorba cu oamenii. La servici sunt obligata. Dar in timpul liber eu nu ma bag in seama cu oamenii..
Eu sunt ultra visător și contemplativ uneori devin melancolic din cauza contemplativ și a ganditului existentialist asupra vieții în general;am trndinta de a analiza, despica firul în 4 și de a contemplativ totul sfârșind prin a visa și apoi a îmi da seama ca visele sunt departe de realizare sau sunt mai mult idealuri și apoi cad în melancolie noroc ca exista muzica care sa te scoată apoi din starea de melancolie..
mie imi place comunicarea, insa nu cu toata lumea. sunt mai picky...
legat de muzica, ce muzica asculti ?
legat de muzica, ce muzica asculti ?
Mie îmi place să vorbesc cu persoanele cu care simt că am ceva în comun. Problema e că simt asta din ce în ce mai rar. Nu prea m-am integrat în grupurile din școală, cred din cauză că mi-am făcut prieteni pe cine nu trebuia. Dacă făceam un pic de psihoterapie și astrologie atunci, alta era povestea acum. Cel mai bine e să te cunoști pe tine, să-ți cunoști calitățile, defectele, punctele forte/slabe. De aici începi bine. Dacă nu știi cine ești și vrei să te pierzi în peisaj sau să te mulezi pe caracterele altora, vei avea doar de pierdut.
Pe de altă parte, singurătatea e bună dacă e "cu măsură" și cu un scop. Nu izolare totală de lume, că o dăm în altceva. Acela e semn clar de boală psihică gravă, ba chiar în trecut capetele bisericești vedeau și un semn clar de posesiune demonică.
Pe de altă parte, singurătatea e bună dacă e "cu măsură" și cu un scop. Nu izolare totală de lume, că o dăm în altceva. Acela e semn clar de boală psihică gravă, ba chiar în trecut capetele bisericești vedeau și un semn clar de posesiune demonică.
Foarte multi dintre noi, anxiosii, depresivii, schizofrenicii, bipolarii sunt solitari, fie din nastere, firea, cum sunt eu, fie din cauza bolii.
Eu, de cand ma stiu, am fost si sunt mai retras, nesociabil, visator, romantic, melancolic, nu-mi place sa vorbesc cu oricine, nu-mi place galagia, zgomotul, dinamismul, ma simt bine singur si nu e din cauza bolii ci, pur si simplu, din fire, dupa cum a spus Costy.
Imi place mult asa cum sunt.
Eu, de cand ma stiu, am fost si sunt mai retras, nesociabil, visator, romantic, melancolic, nu-mi place sa vorbesc cu oricine, nu-mi place galagia, zgomotul, dinamismul, ma simt bine singur si nu e din cauza bolii ci, pur si simplu, din fire, dupa cum a spus Costy.
Imi place mult asa cum sunt.
Eu de cand sunt bolnava sunt destul de fixata pe boala si acesta e un motiv pt care nu ma mai imprietenesc usor pt ca eu in timpul liber caut informatii despre boala si implicit despre asta imi vine sa vorbesc. Probabil ca pe o persoana sanatoasa as plictisi-o.
Inainte de boala eram o fire energica, poate chiar sportiva imi placea sa dansez sa ma misc etc.. Si eram incantata sa cunosc oameni noi si bucuroasa de prietenii.
Acum tin legatura cu cetva prietene apropiate dintre care doar una imi stie diagnosticul. Restul stiu doar ca am probleme de sanatate mai deosebite. Dar e ok, e gestionabil.
Inainte de boala eram o fire energica, poate chiar sportiva imi placea sa dansez sa ma misc etc.. Si eram incantata sa cunosc oameni noi si bucuroasa de prietenii.
Acum tin legatura cu cetva prietene apropiate dintre care doar una imi stie diagnosticul. Restul stiu doar ca am probleme de sanatate mai deosebite. Dar e ok, e gestionabil.
o chestie pe care o fac eu pt a controla aspectul asta al introversiunii, e sa ader la un anumit grup. adica in loc sa incerc sa socializez cu toata lumea si sa fiu pe placul tuturor, incerc sa fiu putin strategic in abordare. odata integrat intr-un grupulet, devine mai usor sa fiu acceptat de majoritatea persoanelor si sa socializez cu altii.
Luna și eu fac la fel ma concentrez pe cercetarea despre boala si pe găsirea vindecarii sau ameliorării insa pana acum fără succes, tu ai găsit ceva soluții?:(
@Vernus daca gaseam cu siguranta spuneam pe forum. :))
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 1TOC (OCD sau tulburare obsesiv compulsiva) dureros, deranjant si suparator:(
- 5Sunt un strain
- 1Stare de agitatie
- 1Este vorba de anxietate?
- 4Probleme de socializare.
- 17Ajutoooorrrr sunt antisocial...cine ar sta cu aşa ceva?
- 2Anxietate provocata de consum de droguri ?
- 4Anxietate/fobie sociala
- 1Sunt bi si am frica de oameni
- 0Anxietate sociala.
- 8Anxietate sociala/atacuri de panica
- 7Tratament homeopat anxietate sociala?
- 2Anxietate socială, vederea nefocusată, mintea tulbure, oboseală generală greoaie
- 10Tulburari de comportament și anxietate
- 1Atac de panica
Mai multe informații despre: anxietatea sociala relatiile sociale interactiunile sociale
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: