frica

as dori sa stiu daca atacurile de panica si accesele de frica pot fi tratate sau daca specialistii dvs pot face acest lucru on-line

nu face prostia asta daca nu poti ajunge gaseste alta cale, sedintele facute la distanta (online), nu au nici pe departe efectul asteptat. Credema ca arunci banii in vint...

Eu sunt una din persoanele care te intelege cel mai bine...am fost "de o parte si de alta a baricadei"..si pacient si psiholog...asa ca vorbesc din punctul amindurora de vedere...am suferit de absolut aceeasi fobie, si nu s-a terminat aici...au fost ani si pot sa spun ca a meritat suferinta astfel ca, azi ii pot mult mai bine intelege pe cei ca noi.Psihoterapia iti ghideaza gindurile si te ajuta sa te descoperi si e una din tehnicele propice in a-ti invinge frica, dar puterea vindecarii de frici si atacuri de panica sta in tine...trebuie doar sa o descoperi...eu sau un alt psiholog on-line te putem ghida , fara pretentii de nici un fel...

imi este frica sa ies singura din casa, sa mananc cand sunt singura, si cand mananc in compania cuiva, ma tem mereu sa nu ma inec. cine stie ce trebuie sa fac? cine poate sa ma ajute? eram o persoana energica, plina de vointa, si am ajuns sa depind de altii pentru cele mai elementare lucruri. daca ies singura, incep sa imi amorteasca genunchii, sa nu imi pot controla miscarile, practic simt ca paralizez. si pulsul devine foarte accelerat, imi lipseste aerul si se invarte totul in jurul meu. poate cineva sa ma ajute?

descrierea simptomelor pe care le ai ma duc cu gindul la capitolul "anxietate-fobii"din manualul de psihiatrie...sunt multe de spus in legatura cu subiectul asta, parerea mea este sa vezi un medic psihiatru si cu un tratament medicamentos de specialitate combinat cu o psihoterapie, vor duce impreuna la rezolvarea fobiilor tale, si in mod cert, te vor face sa ai mai multa incredere in fortele proprii si te asigur ca vei iesi singura din casa si vei minca singura fara sa te mai gindesti la ce ti se poate intimpla.Fiecare dintre noi, sufera de fobii, mai mult sau mai putin grave, atita timp cit frica nu devine patologica si o poti tine in friu, fara sa te domine, nu ai nevoie de un tratament de specialitate, in cazul tau insa, trebuie sa vezi un medic!
Lipsa activitatii zilnice regulate, duce la abundenta gindurilor in sfera negativa, si atunci cind gindesti negativ, nu ti se poate intimpla un lucru pozitiv, ci, dimpotriva, apare ceea ce descri tu, anxietatea si fobiile.canalizeaza-ti atentia spre lucruri pozitive si placute in jurul tau.nu esti singura care trece prin asta si mai mult de-atit, din asta nu se moare!!!!!...Tu esti stapina propriului tau corp, implicit a mintii, si tu iti coordonezi gindurile...tu poti tine in friu propria frica prin a o elimina din mintea ta , pt ca EA -FRICA, nu exista, ci tu o creezi..Nu ti se va intimpla nimic, pt. ca nu esti bolnava, ci te lasi imbolnavita de propria ta imaginatie.Nu te vei inneca niciodata atunci cind maninci pt ca traheea si branhiile nu dau voie fara un motiv patologic sa ti se intimple asta...senzatia pe care o ai vine de la creier, din sist neurovegetativ, ca si sufocarea, nodul in git, palpitatiile, pulsul accelerat, starea generala de rau, .Boala ta este controlabila, si nu o poti lasa asa, caci se poate agrava ca simptomatologie, si trebuie sa o tratezi cu anxiolitice si anti depresive.e mult de vorbit pe tema asta,...dar daca ma asculti si-mi urmezi sfatul, ai sa vezi ca o sa-i poti ajuta la rindul tau, cu un sfat, pe altii...bafta!

Stimata Doll, este foarte rar când un medic a avut aceeasi boala cu pacinetii pe care-i trateaza ! Acesta este idealul ! Numai asa te poate întelege psihoterapeutul, chinul pe care încerci sa-l faci cunoscut, cosmarul prin care treci într-un atac de panica sau în stari de anxiatate...Eu am avut primele "semne" acum 4 ani, nu am stiut nici eu nici numerosii medici care m-au vazut, despre ce este vorba...m-am informat singura si asa am început sedintele de psihoterapie, în aprilie 2007.A mers foarte greu caci m-au solicitat si epuizat sedintele de regresie, vizualizare si exercitiile de respiratie, când eu erau într-o stare grava de rau fizic ( ameteala mare, picioarele moi, vorbirea îngreunata, un rau de la cap pe care nu-l pot descrie, "arsuri" ale capului, ochilor, limbii, tensiune 9, puls 120...) Am rezistat câteva luni, am înteles ce se întâmpla cu mine si organismul meu, am citit cât am putut si am descoperit ca nu totul este în mintea ta, nu totul poti tine sub control ci este si o biochimie a creierului care te face, la un moment dat, cu toata vointa ta, sa nu poti sa mergi mai departe, spre vindecare.Toti cei care suferim de aceasta stare avem dorinta si vointa sa redevenim oamenii care am fost, normali...Ce se întâmpla când apare "bariera" pe care ti-o pune creierul, subconstientul ? constientul se coordoneaza cu tot ce poate, cu logica, judecata, vointa, credinta.si totusi exista un "punct" peste care eu nu am reusit pâna cum, sa trec.Am facut progrese mari, merg la servici, dar adusa de cineva, merg pe strada, dar nu singura, intru în mici magazine, în biserica.lupt cu o vointa si o forta interioara pe care nu credeam ca o am, dar starea fizica : ameteala, ma împiedica sa fac mai mult...Va rog sa nu-mi raspundeti sa fac alte investigatii sau analize ca nu-i cazul.Stiu PERFECT ce trebuie sa gândesc, sa-mi zic si totusi nu sânt multumita de starea lucrurilor.pâna acum o luna aveam si o stare de confuzie, simteam ca-mi pierd mintile.M-am adresat d-voastra caci sânt consinsa ca veti putea sa-mi spuneti lucruri de mare folos legate de aceasta problema.Va multumesc mult, Danielanatalia

Asteptam ca intr-o zi, cineva o sa-mi puna problema asa cum mi-ai pus-o tu...Te inteleg perfect, ceea ce nu stii tu, este ca eu nu sunt medic...Sunt psiholog si conduc sedinte de terapie in grup pentru persoane cu "probleme de conduita", insa eu nu fac ceea ce fac psihiatrii la care probabil ai mers, adica nu dau diagnostice si retete, ci incerc cit pot sa aflu cauza starilor pacientilor mei, si sa taiem impreuna "raul din radacina."...Lucrurile care ti se intimpla tie, nu sunt intimplatoare si nu se intimpla oricui, ci numai noua, "oamenilor cu bun simt".N-o sa se intimple asta niciodata unui temperament coleric, ci unuia melancolic, si in general cu un trecut incarcat emotional, fostului adolescent greu incercat.din diferite motive pe care nu le cunosti, sau nu le constientizezi, starile de rau reapar, iar si iar.din pacate boala asta nu are vindecare definitiva...pt. ca se intoarce cind si cind, atunci cind gaseste subconstientul relaxat..Ceea ce trebuie sa stii tu, este ca exista riscul imbolnavirii organice(a inimii), atunci cind lasi boala sa te invinga...Nu mai pleca insotita, sa vezi ce se poate intimpla.nimic.Un mic atac de panica, din care nu se moare, si atunci cind o sa te vezi singura, o sa clachezi, trecind prin toate starile rele prin care ai trecut pina acum..si nimic mai mult...asa cum vin asa pleaca.Si ai sa-ti dai seama ca tu, controlezi tot ceea ce ti se intimpla"PUTEREA INCREDIBILA A SUBCONSTIENTULUI"scrisa de Murphy, carte care citind-o, te va pune exact in situatia in care vei fii daca vei pleca singura si neinsotita, vei descoperi ceea ce n-ai stiut niciodata despre tine, CA ESTI PUTERNICA.am ajuns sa studiez psihologie, pt. ca nimeni asa cum spui tu, nu ma intelegea, nu ma ajuta prea tare sa trec peste atacurile de panica...pina cind, intr-o zi, dupa 6 ani, m-am ambitionat, m-am suit in avion(desi eram terorizata de ceea ce mi s-ar fi putut intimpla in zbor)si am plecat ca sa fug de mine si de boala mea.Surpriza a fost ca, m-am descoperit pe mine, mai mult decit oricind, m-am auto surprins placut prin puterea pe care am gasit-o in interiorul meu si am descoperit ca FRICA de zbura, de a pleca departe de casa fara sprijin, frica de moarte, de starile de rau...le-am trecut pentru ca, forta la care ma rugam ori de cite ori imi era rau, era in mine, cu mine, si va fii cu mine pt totdeauna.
Te inteleg perfect, am trecut prin tot ceea ce ai trecut tu, nu cauta vindecarea, cauta forta de a nu-ti mai fi frica...este in tine...iar tu, esti mult mai puternica decit crezi... Eu intilnesc oameni ca tine in fiecare zi, si citesc in sufletul lor, teama, disperarea, .faptul ca fac un bine, ma vindeca pe mine si ma incarca pozitiv, lucru care ti-l recomand si tie,...viata nu inseamna frica si daca ai sa pierzi tot timpul cautind-o, pierzi esentialul ei.

Draga Doll, permiteti-mi sa ma adresez asa, caci mi-ati devenit draga, dupa ce am citit raspunsul dumneavoastra...este foarte adevarat si folositor tot ceea ce-mi scrieti si nu am cuvinte sa va multumesc ! Aveti atât de multa dreptate ! Am fost crescuta cu mult, prea mult bun simt ! copil, adolescent si apoi adult am suferit pentru ca multe si multi m-au ranit asa cum nu era cazul sa simt ! Apoi am mostenit o sensibilitate excesiva ( la 16 ani plângeam când ascultam Beethoven !), am trait foarte intens si bune si rele si am muncit foarte mult în servici, unde am avut multe EMOTII ! Asa am intrat într-o stare fiziologica normala, menopauza si cu tot "bagajul" din urma, a rezultat : anxietatea, atacul de panica ! Am citi cât am putut de mult, legat de acest subiect, "Vindecarea depresiei, anxietatii în 7 saptamâni" de Dr. Joan LArson, "Cum sa ne pastram sanatea creierului " de Jean Carper, m-au ajutat sa înteleg ceva din complicatul mecanism al creierului...am citit si articole referitoare la puterea gândului pozitiv, acum stiu ce se petrece si nu mi-e frica CONSTIENT, nici nu evit ceea ce mi-a facut rau, din contra, merg la cofetarie sau la coafor, ameteala se accentueaza si eu STAU linistita, nu fug, nu scurtez timpul petrecut. Acum sânt perfect constienta de ce trebuie sa fac, cum sa privesc lucrurile, ce atitudine sa am.problema care ma frâneaza în actiunile mele este simptomul : ameteala ! nu am siguranta pasilor care-i fac, capul mi-e parca din vatà, vederea întetosata si asta ma face sa caut sprijin în cineva.nu mi-e teama sa merg singura ci mi-e teama ca nu fac fata cu "balansul" din capul meu.Exemplul pe care l-ati dat cu urcatul în avion, mi-e de mare folos caci eu am oroare de zbor, din cauza unor incidente pe care le-am trait "la înaltime", în urma cu 3 ani.Spaima mea are o justificare prin ceea ce am trait dar tot eu voi învinge urcându-ma iar în avion.In fragilitatea mea simt si o doza de vointa mare, o forta de a lupta si a redeveni EU ! Dar, repet, acest simptom, ameteala este cea care ma împiedica sa "avansez"...Nu stiu cum sânt ceilalti "pacienti" de pe Forum, dar eu am avut de îndurat stari de ràu fizic foarte mare si de lunga durata. "Salvarile" se uitau neputinciosi si incompetenti la mine, nimeni nu a stiut ce se întâmpla...Acum am o stare "de fond" ciudata, nu sânt eu, un ràu de la cap, confuzie, tulburare, seara se accentueaza ( cu oboseala) si nu înteleg daca acest lucru se datoreaza tot perioadei de dupa atacul de panica, daca este normal, în ce"fazà" sânt ? Ati mai avut ceva asemanator la pacinetii d-voastra ? mai are cineva asemenea stari ? In fiecare zi îmi repet ca va trece, ca putin câte putin toate aceste simptome se vor estompa pâna la disparitie, ca voi avea viata normala de pâna acum.Stiu ca este gândul nostru, al tuturor...Va multumesc înca o data, astept cu nerabdare raspunsul dumneavostra si chiar daca sânteti psiholog, tot "doctorul sufletelor" se chiama ca sânteti ! Cu multa recunostinta, Danielanatalia

Vreau sa stiu daca iei antidepresive sau daca ai luat vreun tratament medicamentos psihiatric, daca ai fost vreodata diagnosticata cu "sindromul meunier", daca exista vreo diagnosticare organica neurologica, daca ai suferit de spondiloza cervicala sau spondiloartrita, etc...De ce te intreb!?, Pt ca e important de stiut, ca pe mai departe, sa stiu ce as putea sa-ti raspund...Inteleg problema cu medicii de pe salvare, eu insami, lovindu-ma de nepriceperea unora dintre ei...Nu trebuie sa te sperii, tu te cunosti mai bine pe tine, si ti-ai supra analizat reactiile vis a vis de un atac de panica,...stii sa reactionezi si in astfel de cazuri, un medic de pe salvare, nu poate face mare lucru.Repet, e important sa nu te pierzi, indiferent cit de mult ar tine atacul de panica, sau de orice intensitate ar fi el.Ametelile pe care spui ca le ai, pot fi de natura neurologica sau pot fi consecinta unor eventuale tratamente medicamentoase de lunga durata..E important de stiut ce investigatii s-au facut pina acum, ce virsta ai, ca sa stiu incotro te indrum.Pt linistea ta, ti-as fi recomandat un RMN, dar exista riscul sa nu te adaptezi cerintelor investigatiei...Am nevoie de toate detaliile si functie de toate astea, vorbim pe mai departe.
P.S:ametelile se manifesta doar in perioada atacului de panica, sau ele exista si cind atacurile de panica nu se manifesta?

Stimata Doll, multumesc pentru interesul si timpul acordat si va raspund : am facut toate investigatiile, inclusiv RMN, dopler de carotida, radigrafii.Nu este nimic neurologic sau de alta natura.Am 53 de ani, si de 2 ani sufar de aceste ameteli care au aparut într-un puseu violent, în timpul somnului...Am facut investigatii foarte serioase la Spitalul ORL Panduri si mi-au spus ca a fost o criza de vertij obisnuit, fara sa fie sindrom Ménier, ca nu exista nimic organic la nivelul urechii interne si m-au trimis la neurologie, care m-au trimis la psihiatrie, care m-au trimis la psiholog.ca-n Caragiale...dar de data asta eu nu râdeam.Am facut luni de zile psihoterapie, am luat tratement homeopatic care nu m-a prea ajutat...apoi în iulie 2007 am facut analiza minerala tisulara sau analiza firului de pàr, rezultatul fiind un dezechilibru major la nivel mineral, cu valori FOARTE MARI de calciu si magneziu, un metabolism de tip parasimpaticotonic, glanda suprarenala si tiroida, cu functionare defectuoasa, zinc, potasiu, sodiu, foarte scazut, epuizare foarte mare, imunitate scazuta, depresie, anxietate, atac de panica( diagnosticul primit). Tratamentul pe care mi l-au recomandat este alcatuit din vitamine( complex B) si minerale, individualizat pentru starea mea.Am 2 luni si jumatate de la începutul tratamentului si ameliorarea consta în faptul ca nu mai am starea de epuizare atât de mare încât nu puteam rezista o zi la serviciu, am început sa mànânc, am luat 1 gk. ( pierdusem 3), sânt mai puternica si nu mai am starea de confuzie si lipsa de concentrare pe care am avut-o vreme indelundata. Ametelile sânt de fapt ca o stare de "imponderabilitate", parca sânt data jos din càlusei, permanent, mai putin noaptea...ea, starea, are momente în zi când se amelioreaza sau se accentueaza, fara motiv...când mai am stari de teama nejustifica

ameteala este mai accentuata...psihiatrul si psihologul au spus ca este psihosomatica si ca este o manifestare tipica atacului de panica, chiar si atunci când nu este prezent ! Alaturi de integratorii alimentari, vitamine si minerale, iau Omega 3, Betacarote, Vitamina C 1000, laptisor de matca ( fiole), tinctura de propolis.In rest, nu sânt fumatoare, nici bautoare ( chiar daca as vrea...), am regim alimentar echilibrat si...cam atât ! Toate "necazurile" au aparut si mentinut în urma cu 5 ani, odata cu intarea la menopauza.Va multumesc înca o data si nu pot sa va spun ce important este pentru mine sa pot discuta acest subiect atât de putin cunoscut si înteles de altii...Danielanatalia

Pentru Doll.Poate ca v-am scris prea mult sau nu ati avut timp dar eu astept cu mare interes raspunsul d-voastra, pentru care va multumesc. Daca alti suferinzi vor sa discutam despre starile noastre, poate ne putem ajuta cu un sfat, o vorba, macar sa stim ca nu sântem singuri...va multumesc, Danielanatalia

Buna ziua tuturor.As vrea sa stiu daca cineva dintre dumneavoastra se confrunta cu o stare de ameteala permanenta, cu intensitati variabile, chiar daca nu sânt atacuri de panica în momentele acelea. Am acest simptom de peste 2 ani si nu mai stiu cum sa-l suport.Va rog nu-mi recomandati mersul la psiholog, caci acest lucru îl fac de multa vreme.Multumesc si astept sa-mi scrieti.Danielanatalia

Buna ziua, revin pe acest forum dar cred ca fara prea multe sperante de a continua caci nu mai raspunde nimeni.As vrea sa va întreb pe voi ce suferiti atât de mult si care va chinuiti ca si mine cu stari urâte, cu modificarea vietii, cu tratamente si psihoterapie, ati auzit de biochimia creierului ? Intrebati-va psihoterapeutii daca îi aveti, pâna unde va pot ei ajuta, pâna unde puteti voi sa va ajuta si unde începe problema de biochimie a creierului ? este un domeniu care nu-l abordeaza nimeni la noi în tara, dar el este DE BAZA în tratarea anxietatii, atacului de panica si depresiei, în afara granitelor noastre ! Cei care sânteti în strainatate, cereti analize de sânge care sa va arate starea chimica a creierului.Sânt analize obisnuite, nimic special ci doar prelucrarea lor este ceva performant si cu rezultate uimitoare fata ce ce stiti de obicei ! Va doresc sanatate si rezolvarea problemelor dar încercati sa mai iesiti din tiparul : MEDICAMENTE SI PSIHOLOG !

buna danielanatalia. as vrea sa-mi spui mai multe despre biochimia creierului. de exemplu, carui tip de medic trebuie sa te adresezi. eu locuiesc la napoli si as avea posibilitatea sa consult orice medic, si sa fac orice fel de analize sau tratament, numai sa scap de starea in care sunt. nu ma mai suport eu pe mine insami. ajung sa ma dispretuiesc pentru slabiciunile mele, si simt ca daca nu au masuri urgente, totul se va termina in mod tragic. as mai vrea sa stiu daca tu ai incercat sa/ti rezolvi problemele in acest fel, si care sunt rezultatele. mersi tare mult si astept raspunsul tau.

Stimata pacienta Doll,

Inteleg ca aveti un vertij central bine corticalizat. Am inteles ca ati facut analizele prezentate, foarte corect si ca medicii consultati precum si psihoterapia nu au dat rezultate.Mai aveti si in prezent probeleme descrise? au trecut 5 ani de atunci...