Depresie

Asculta-i sfatul lui pac60, si pe cel al lui nick.Ia de la fiecare cate ceva si fa un tot unitar.Noi suntem aici de cate ori ai nevoie.Nu trebuie sa vezi cum aratam, trebuie sa stii ca o sa-ti fim alaturi, si..acestia sunt prietenii adev.cei care te sustin neconditionat.'Medicamentele... sunt singura solutie pentru mine, nu te poate ajuta un tratament in care nu crezi, sau cel putin asa am auzit'.Asa este daca nu crezi ca te poti vindeca nu o vei face.Lasa-te ajutat si sustinut, nu recurge la medicamente, nu ai nevoie de ele, incearca doar tot ce te-a invatat atata lume fara sa-ti pui intrebari.Nu renunta la aceasta lupta mai ales dupa ce s-a implicat atata lume in problema ta.Hai sa-ti fim noi obiectivul pe care tre sa-l atingi, nu ne dezamagi.

freeman, de ce nu raspunzi provocarii! vezi, unu cu religia, altul cu medicatia, altcineva cu socializarea, altul cu medicina naturista! da' fa ceva ca ma enervezi! lasa necuratului(sa nu supar religiosii!)sistemul asta EMO pe care sincer, nici religia nu'l accepta prea tare, nici medicatia mai mult sau mai putin traditionala nu'l intelege.las'o dreaq de suicid pe guvern, ca merita, si iesi pacostei la o bere cum ti'am propus, cu toti prietenii tai internauti.ce, ti-e frica sa cunosti oameni noi?...ti'e frica de zidul social (bun-rau) in care te misti asimptotic si invariabil? hai la libertate, omule, si nu mai fi prizonierul unei celule inexistente in care crezi ca existi.te-ai nascut cand eu eram cu ak-ul in mana sa-ti fac tie si copiilor(fica-mea, nascuta pe 20 ian 1990) un spatiu mai plin de adevar, de realitate. nu trece in tagma nemultumitilor ci cauta-ti identitatea...asa cum fiecare generatie a avut curajul sa si-o caute.E RANDUL TAU !!!!!

Buna Marius ! Desi sunt mai mica cu mult decat tine, ma regasesc in randurile pe care le'ai scris, iar termenul "sinucidere" imi este foarte cunoscut.
La o varsta destul de frageda mi'am pierdut tatal, fapt ce m'a schimbat radical.


Inainte eram un copil ca toti ceilalti, imi placea sa cred ca visele se pot transforma in realitate. Imi placea deosebit de mult sa pictez natura in culorii, poate, exagerat de vii.


Dupa, din copilul acela vesel, ramasese doar o umbra care se plimba prin toata casa " cautandu'si zambetul ". Au urmat zile in care simteam ca nu mai are rost sa merg mai departe, certurile cu mama erau pe zi ce trece mai accentuate, situatia scolara devinise sub orice critica, am incercat de multe ori sa ma sinucid, nu mai vedeam nici un rost pentru care sa traiesc, il visam si plangeam o zi intreaga cu lucrurile lui in brate, ma uitam la poze si simteam o neputinta fantastica si o ura pentru prietenii lui care l'au lasat la greu, chiar si pentru mama ca nu stiuse sa fie langa el cand avea nevoie de ea.


Gandeam la fel ca tine, ca nu se poate schimba o lume intreaga prin faptele unui singur om. Experientele pe care le'am indurat singura mi-au aratat in ce "jungla" traiesc, fiecare vazandu'si doar interesul, putini fiind prieteni adevarati. Deci nu trebuie sa schimbi o lume ca sa poti fi TU ! Ceea ce faci, indiferent de ce este in jurul tau, faci pentru tine in primul rand.In aceasta "jungla" trebuie sa afisezi un caracter de piatra altfel esti calcat in picioare chiar de "prieteni".


Numeroasele "cazaturi", urmate de aparitia altor probleme mai mult sau mai putin importante mi-au intarit caracterul si, totusi nu asa de mult incat, in prezent, sa pot tine piept unei probleme de sanatate care mi'a distrus nervi si linistea in ultimile sapt. Dar stiu ca D'zeu, taty si prietenii adevarati, care la necaz apar (spun asta din experienta), nu ma vor lasa singura si ma vor ajuta sa trec si peste aceasta problema.


Incearca, macar o data, sa crezi in D'zeu si vei observa schimbari radicale in viata ta ! Daca eu (si multi altii) am putut sa ma ridic inapoi singura... si TU poti, ba chiar mai mult, nu esti singur, ne ai pe noi care suntem dispusi sa te ajutam neconditionat ! ! !

Acum destui ani am trecut si eu prin momente nu tocmai bune si faptul ca qantum e din Ploiesti(inteleg, ?!) mi-a amintit de ce faceam daca trebuia sa iau o decizie mi grea ori sa domolesc un moment de furie care puea sa scape de sub control : Ma urcam in tren si mergeam pana in Ploiesti la vagonul restaurant cu o cafea in fata, in sunetul specific monoton si ochii pe fereastra.Ma intorceam cu trenul urmator, toata "distractia" ocupandu-mi exact doua ore (Bucuresti). Cu masina nu functiona pentru ca trebuia sa fiu atent la trafic.Ai mei spuneau ca m-am tacanit dar nu-i bagam in seama. Descoperisem un mod de a ma aduna...N-am mai facut-o de mult si poate ca ar trebui sa o mai fac din cand in cand. Fa orice, freeman, numai nu te inchide in casa. Asta mareste considerabil presiunea asupra gandurilor tale iar probabilitatea de a lua decizia fericita, cred eu, nu poate intra in sfera acceptabilului.Du-te la muzeu, la Antipa (daca esti din, ori prin Bucuresti) si uita-te la fundul maimutelor... invata sa razi din nou...Orice numai alcool si medicamente NU! Reia contactele cu prietenii pe care i-ai indepartat, fa-ti o prietena zapacita care sa te traga dupa ea pe la concerte rock si pe care sa sa nu o poti opri din zbantuiala..ai, doar, 20 de ani.Cu riscul de a supara, iar, pe cei care recomanda numai biserica, eu nu te pot trimite numai acolo. Caile Domnului sunt necesare in a-ti descarca sufletul de presiune la un moment dat dar nu cred ca reprezinta o cura zilnica, asa cum ti-ai lua vitaminele la varsta ta. Poate peste ani...Sanatate!

Foarte interesant cum toti sustineti ca viata e minunata si uneori imi vine sa "cred si sa nu cercetez" intrun fel chiar mi-ar place asta. In primu rand Dulcica imi pare rau pentru ce sa intamplat cu tatal tau si iti urez tot binele din lume eu sincer nu a-s avea "puterea" sa trec peste asta cum nu am nici acum. Revin..sa cred si sa nu cercetez asta e ceva ce nu cred ca pot ceea ce simt acum e de multi ani si am ales sa ignor sa imi gasesc ocupatii care sa nu imi dea timp sa ma gandesc la altceva dar asta a ajuns la sfarsit, acest post a fost o ultima incercare de revenire pentru mine am incercat de cateva ori sa iau legatura cu fostii mei prieteni..fosti colegi dar NIMIC nu mai e la fel nu ma pot preface ca sunt acelasi de acum cativa ani oricat mi-as dori asta oricat as visa asta..si o fac in fiecare noapte nu se intampla. Dulcica cum spuneai si tu iti mai ai prietenii, familia eu de prieteni nu mai are rost sa vorbesc, de familie parintii mei sunt despartiti si nu prea simt ca fac parte dintr-o familie si a trecut timpul copilariei de mult. Eu acum nu am nici un gand de viitor datorita posturilor voastre am luat decizia sa nu imi iau viata am sa... "trec" prin ea desi am multe indoieli si tot nu ii inteleg pe cei care aleg se treaca prin nenumarate greutati si totusi..vor sa traiasca am sa incerc. Daca toti avem un destin dat de..cum spuneti voi Dumnezeu am sa il astept pe al meu, fericit nu sunt nu am fost si probabil nu voi fi dar ma voi.."amuza" cu intamplarile vietii. Nici de ce fac asta nu inteleg a-si putea sa sfarsesc TOTUL dar nu o fac... probabil sunt mai nebun decat cred. Ei bine daca destinul exista si e hotarat de Dumnezeu..sa vedem ce imi pregateste si sper ca ceva mai bun decat ce am avut pana acum. Nu am devenit un optimist, si inca cred ca viata nu are sens dar voi incerca. Cu prima ocazie pe care o s, o am am sa incep o viata noua care sper ca ma va face sa uit de tot ce sa intamplat pana acum. In legatura cu medicamentele si alcoolul, alcoolul ma face sa uit pentru scurt timp ce am facut cine sunt si ce mi sa intamplat dar am incetat acest..obicei din nou nu inteleg de ce am facut asta dar nici nu o sa incerc. Medicamentele... pana in prezent am incercat doar ceaiul de sunatoare care pot sa spun ca in anumite situatii m, a facut mai..bine dispus nu stiu daca e vorba de subconstient... sau de ceai ma rog, cred ca ma ajutat. Si desi medicamentele vor provoca dependenta daca va fi cazul voi recurge si la masura asta vrea Dumnezeu sa raman in viata si de aceea ma "oprit" din tentativa de sinucidere sau a fost vorba de o simpla decizie a mea voi afla curand ce a fost. Si din nou vreau sa va multumesc ca va, ti sacrificat din timpul vostru pentru a, mi raspunde, voi sunteti oamenii care nu am avut niciodata ocazia sa ii cunosc in viata mea. Vreau sa mai adaug cateva cuvinte, sunt oameni pe care ii vad fericiti de viata pe care o au, si pe cersetorii de pe strada incerc sa fac o asemanare si nu vad nici una. Cel fericit are o familie care il iubeste si cersatorul are.. nici hainele de pe el. De ce alege el sa traiasca ? Dumnezeu ? nu cred ca mai crede nici el in asta explicati, mi va rog de ce unul ca el alege sa traiasca ? ce motive are ce motiv a, r putea avea un om care si, a irosit viata si nu are o casa o familie nimic, de ce alege el sa traiasca de ce nu pune punct la tot, aduc din nou vorba de asta...sunt oameni care investesc MILIOANE de euro ca sa salveze niste nenorocite de specii de animale de parca specia lor ar prospera cum poate Dumnezeu sa ii ofere unui snob unui om care nu apreciaza nimic..TOTUL si unuia care nu a avut noroc in viata..si apreciaza orice lucru bun care i se intampla, nimic. Nu cred ca totul e o incercare data de Dumnezeu, ce pretentii are Dumnezeu de la o fetita ucisa si violata de 6 ani ?! sau alti abuzati in alte feluri de propii parinti ? numai cand ma gandesc la asta imi vine sa...Dulcica."sa afisez un caracter de piatra" incerc dar in sinea mea nu pot suporta nu pot accepta ce se intampla si stiu ca orice a, s face oricata credina a, s avea totul va ramane la fel. Daca Dumnezeu exista cu adevarat nu ar permite ce se intampla mai ales celor inocenti, daca viata e un dar de ce El permite sa fie luata asa prematur ? destinul..ce destin asta e o pedeapsa. Cand cel vinovat va fi pedepsit, cand cei inocenti vor trai atunci o sa cred ca Dumnezeu exista pana atunci El nu exista pentru mine. Viata e o lupta... pacat ca avem atatia dusmani pardon incercari. Vati gandit macar pentru o clipa ca poate nu e nimic dincolo.. poate ca pur si simplu ne "stingem" si nu exista nimic din ce se spune ? ca nu exista Dumnezeu ? ca nu exista nici o judecata ? macar pentru o clipa imaginati, va ca nu exista nimic ca nu va "vegheaza" nimeni de sus, ca nu va protejeaza NIMENI si mai adaugati si realitatea atunci o sa simtiti ceea ce simt eu si altii care au ales sa creada in Dumnezeu pentru ca asta era singura lor salvare. Voi credeti, sunteti norocosi ca puteti asta eu nu pot, aleg sa "cercetez" si sufar consecintele.

Dumnezeu... Soarta... Destinul... Coincidenta...nu stiu care din ele m'a facut sa'mi verific e'mail'ul acum si sa vad ca a fost adaugat un comentariu aici dar ma bucur ca s'a intamplat asa.

Am citit ce ai scris si vreau sa te corectez in legatura cu : " Dulcica cum spuneai si tu iti mai ai prietenii, familia eu de prieteni nu mai are rost sa vorbesc, de familie parintii mei sunt despartiti si nu prea simt ca fac parte dintr-o familie si a trecut timpul copilariei de mult. " NU este adevarat ! ! ! In momentul in care am simtit ceea ce simti tu nu stiam ce inseamna sa ai prieteni in adevaratul sens al cuvantului iar familia... mai mult rau imi facea. Am primit atatea "lovituri", minore acum, insa foarte grave atunci avand in vedere ca era un COPIL si acestea m-au facut sa ma "ridic ".

Si pe mine ma impresioneaza mii de necazuri din lumea intreaga, unele chiar facandu'ma sa plang dar stiu ca nu pot sa schimb cursul vietii orice as face. Insa pot sa dau putina culoare existentei mele prin chestii marunte.

Daca vrei sa mai vorbim, -. Mie mi'ar face placere sa am cu cine sa vorbesc despre "chestiile astea ale vietii BIZARE ".

Iti doresc numai bine si sa iesi din starea asta curand.

buna Freeman nu am sa te iau cu Dmnz am sa-ti spun povestea mea;
mam casatorit din dragoste cel putin din partea mea a fost un singur an foarte fericit pe urma a inceput calvaru am facut un copil lam facut si pe al doilea, crezand ca crescand responsabilitatile isi va reveni lam iubit foarte mult asa am crezut atunci si aici vroiam sa ajung, in una din certurile noastre am ajuns sa ii arat niste pastile(fenobarbital)eram foarte disperata nu aveam nici un sprijin din parte nimanui familia nu vroia sa auda de mine certurile erau din ce in ce mai aprinse a ajuns sa dea si in mine;nu iti pot descrie sentimentele din momentele acelea, devenisem stresata depresia era in floare, nu mai mancam si nu mai eram in stare sa imi ingrijesc copii mam apucat de tigari eram constienta ca nu fac bine
SI cum iti spuneam de pasile ileam aratat si iam zis ca le iau si la durut pe el in cot de mine, mia zis "iale macar de tear lua dracu o data"dupa putin timp am lesinat in momentul acela a intrat bunica lui in camera ma vazut si a chemat salvarea
am scapat cu bine din incercarea asta;multumesc lui Dmnz.tot calvaru lam suportat cinci ani, dupa experienta asa am divortat, nu mia trebuit mult sa imi revin finca am gasit persoana care sa ma intelega sa aprecieze ce am, acum suntem fericiti eu si copii
viata este o lupta continua ai face foarte bine daca ai cauta o persoana care sa te vada asa cum tu nu te vezi, sa scoata tot ce ai mai bun ai sa capeti multa incredere in tine si ai sa incepi sa visezi din nou
iti zic toate acestea din propria mea experienta
"CAUTA SI VEI GASI, CERE SI TI SE VA DA, BATE SI TI SE VA DESCHIDE"
hai ca am vobit cam mult ai grija de tine gandestete la ce scrie in ghilimele si iao ca pe un atu zi in fiecare dimineata si de cate ori simti nevoia si ai sa te simti excelent,
la revedere ai grija de tine

Freeman poate ai dreptate, poate nu exista D-zeu, poate ne stingem si nu este nimic dincolo de viata dar aici eu stiu sigur ca D-zeu m-a ajutat de cate ori i-am cerut asta.Si crede-ma ca am fost in situatii mult prea grele pt a mai putea fi rezolvate.Cred ca totul in jurul nostru este o energie si raul il chemam singuri in viata noastra, gandind negativ nu avem cum sa gasim binele.Incearca sa fi mai optimist, nu ignora ce se intampla in jurul tau dar pune mai mult accent pe viata ta pt ca si daca tu te sinucizi rautatile lumii nu se vor schimba.Buna intrebare ai pus, si anume de ce mai traieste un cersetor?dar ai gasit si raspunsul?Pt.ca asa trebuie sa fie.Sunt milioane de oameni necaziti si infometati, bolnavi si rataciti aceea de ce crezi ca nu-si iau viata ?Pt ca ar fi mult mai simplu, s-ar termina totul intr-o clipa.Dar probabil ca sunt luptatori si poate pt multi dintre ei ziua de maine aduce ceva bun.Ma bucur ca ai renuntat la ideea cu moartea, sunt sigura ca vei gasi calea cea buna in viata asta si te contrazic cu ceva :aici ti-ai facut adevaratii prieteni, cei care te critica mai putin dar incearca sa te faca sa vezi anumite lucruri.Cei care, ma repet, te vor sustine neconditionat.

Uite cum stau lucrurile din punctul meu de vedere, acum! Totul aluneca incet dar sigur in telenovela.Ne plimbam asimptotic intre Dumnezeu si apele diavolului mai ceva ca Stahanov cu matura in spatele strungului...cunoscatorii stiu ce spun acum! Draga freeman decizia i-ti apartine si nu cred ca cineva va fi responsabil daca vei redeveni normal(normalitatea pe care majoritatea o accepta)ori nu. Eu fac apel la doua lucruri esentiale, zic eu:asumarea responsabilitatii si bun-simt(sa nu scriu legat!) ambele in conexiume directa cu tine si numai cu tine!. Concusiva ar fi ca tu sa revigorezi spiritul normalitatii din tine, azi, maine sau oricand vei mai avea chef de viata.Te salut in speranta ca desnadejdia nu poate infrange dorinta!!!Daca exista!!!!

Un ultim comentariu care il mai fac, va multumesc tuturor pentru atentia care mi-ati acordat, o. Toti au un scop in viata deocamdata nu l, am dat descoperit pe el meu, timp e destul sper ca asta se va intampla mai curand. Cum am mai spus ceea ce ati spus mi, a schimbat perspectiva despre viata si voi incerca sa profit de asta. Nu sunt perfect nu am fost si nu voi fi vreodata dar voi incerca sa reusesc sa infrang cum se spune incarcarile vietii, ma voi amuza, ma voi intristra, si sper ca voi gasi pe cineva care sa ma inteleaga in final. Deocamdata nu am avut parte de asta doar de amagiri cum foarte multi dintre voi au avut parte. Sunteti niste oameni buni sper sa aveti parte de toate lucrurile bune din lume asta. Desi viata nu e un paradis, voi vedeti partea plina a paharului si nu am cuvinte sunteti niste luptatori nu pot sa imi exprim sentimentele in cuvinte sunteti oamenii care nu am avut norocul sa ii intalnesc vreodata pentru mine sunteti cei binecuvantati de Dumnezeu, va doresc tot succesul din lume, numai bine

Da, Nick, ai dreptate cu Stakhanov si ma bucur si eu vazand o raza de trezire la realitate a freemanului nostru amic. Salut poporul participant la dezbateri si, cine stie, poate ne mai intalnim pe forum. Succes freeman si nu uita ca dimineta e facuta sa zambesti, sa respiri si sa traiesti pana...a doua zi cand trebuie sa.faci acelasi lucru, apoi sa iti inveti copiii, nepotii.ai multa treaba, crede-ma!!

Freeman draga, recunosc in primul rand ca am citit pe sarite. Si am sesizat ca ai facut deja "ultimul comentariu", numai ca deh, eu acum am dat peste forum. In fine, am o singura idee de postat: mi se pare extraordinar ca ai facut fata atat de bine presiunilor tuturor celor de aici, care au vrut sa iti expuna (si deseori sa iti impuna) propriile credinte si sisteme de valori. Ba chiar ai si gasit ceva-ceva de luat din ele. (desi nu m-am lamurit ce si nici daca esti mai putin deprimat). Succes!