Depresia se poate trata?

Va rog sa ma ajutati.nu stiu ce sa fac am cazut prada depresiei.mi-am pierdut mama anul trecut in decembrie, de atunci nu mai imi gasesc linistea plang din orice.Greu imi este si la serviciu, pur si simplu ma terorizeaza sefa mea, ma suna oricand dupa orele de serviciu(avand telefon de servici trebuie sa ii raspund)pentru diverse aberatii.ma umileste spunandu-mi ca imi lipsesc bunele maniere(sunt o fata destul de educata poate sa spuna oricine)plus multe altele.Familia imi spune sa ma deconectez dar nu pot cand ea ma suna si in timpul liber doar ca sa urle la telefon.Mentionez ca in 2007 am plecat din aceasta firma incercandu-mi norocul in alt domeniu, nu a fost sa fie si m-au acceptat dupa cateva saptamani inapoi.parca ma pedepsesc si acum pentru asta.De cand m-am intors am avut parte numai de rautati, mi-a disparut o suma mare de bani din casa.etc.Cum as putea sa ma redresez?Ar trebui sa merg la un psiholog?Mentionez ca inainte eram o fata fericita mereu cu zambetul pe buze, optimista.

Cred ca sefa ta are nevoie de psihiatru, nu te lasa calcata in picioare de una care nu are limita si bun simt.Un sfat, inchide telefonul cand ai terminat programul si...daca insista cu presiuni asupra ta, inregistreaza o scena si arata-i sa vada cat e de.deplasata.Curaj si schimba-ti atitudinea vizavi de ea, trebuie sa o faci sa se simta vinovata, nu are dreptul sa te umileasca.Succes!

Subscriu. Cand iesi de la serviciu, inchide telefonul, sau da-l pe silent. Pe de alta parte, incearca sa-ti cauti un nou loc de munca, fara sa stie 'sefa'
Pierderea suferita a avut un impact asupra ta, dar suntem oameni, orice ar fi, mergem mai departe. Nici eu nu trec printr-un moment mai bun, dar incerc sa-mi repet tot timpul cuvinte de incurajare. Pt linistea ta, mergi la o biserica, stai cateva min si roaga-te, descarca-te Lui...imposibil sa nu te simti mai bine. Fa-ti timpt pt tine, pt sufletul tau, permite-ti o zi libera, o zi de relaxare. Atat e de simpla viata, si atat de mult o complicam noi.
In legatura cu sefa ta, poti alege 2 cai: ori sa-i spui direct ca te deranjeaza atitudinea ei, ori sa o asculti, dar cuvintele ei sa treaca pe langa tine, sa numai pui la suflet toate tampeniile ei.

Asculta asta http://www.youtube.com/watch?v=WsWiGXSHub0&feature=related reflecteaza, gandeste pozitiv, gandeste ca mama ta, acolo unde e, nu si-ar dori sa te vada suparata. Viata e frumoasa, esti tanara. Capu sus!
Numai bine.

Te inteleg in legatura cu sefa ta pt.ca in general astia in functii de conducere nu fac decat sa-si umileasca subordonatii si cred ca e o metoda de conducere si-ti trebuie nervi de fier ca sa rezisti.Eu am dat peste o gasculita care imi facea tot felul de faze ca sa fiu in dizgratia celorlalti si sa pic de neserioasa si proasta dar eu nu am putut sa tolerez si i-am facut-o de a plans in hohote la firma!Nu am procedat corect dar m-a scos din sarite jigodia aia de am vazut negru in fata ochilor.
In legatura cu depresia apeleaza la un psihoterapeut ca daca neglijezi si te complaci in starea asta cu timpul se poate agrava si vei fi nevoita sa recurgi la pastile.

buna, imi este f greu sa vorbesc despre asta dar cred ca am o depresie in ultimul stadiu(daca exista asa ceva).o explicatie ar fi buna.astfel...am 20 de ani, varsta la care unii se disstreaza la maxim dar pe mine nu ma atrag asa de mult distractiile de genul.sunt exagerat de sensibila, la orice comentariu rautacios primul lucru ce pot face este sa plang.plang f mult si in timp ce fac asta nu fac decat sa ma gandesc la viitorul meu negru si ca nu mai am niciun scop.totul va duce la moarte.la 16 ani am incercat sa ma sinucid prosteste, acum cand ma uit in trecut la acele cauze ce m-au determinat sa fac acest lucru imi provoaca rusine si enervare.dar acum ma simt cel mai rau.vad masini care trec pe langa mine si imi imaginez cum sar in fata uneia sau aud trenul(locuiesc langa o cale ferata)si in sec 2 vad medicul legist cum aduna bucatelele din mine imprastiate.nu ma simt iubita si imi este frica sa stau singura, la propiu si la figurat.mereu am cautat compania altora pt a trece de asta.dar am ajuns la limita.de o saptama ma gandesc serios la moartea mea, iar iubitul meu imi da din ce in ce mai multe motive, poate pt el este o tampenie dar nu pot vb despre asta cu el pt k stie ce am incercat sa fac in trecut si are o parere f prosta despre asta, ia in mod ironic si umilitor.cum as putea acum sa ii spun ca vreau sa mor si una din cauze este kiar el?de asta apelez la toti cei de aici.ajutati-ma va rog.chiar acum scriu si plang si nu inteleg de ce...

Eu te inteleg perfect...crede-ma dar nu e bine sa te gandesti stii tu la ce.ar trebui sa mergi la un psihoterapeut.si eu ar trebui sa fac la fel.nu sunt in masura sa dau sfaturi.Si eu sufar ingrozitor de cand a murit mama mea (decembrie 2008) sunt casatorita de 8 luni, imi iubesc sotul dar. sunt foarte nefericita.imi lipseste mama mult si pe deasupra stau cu soacra care se pare ca e geloasa pe mine ca i-am furat baiatul.el este plecat mai tot timpul si eu sunt singura si trista in casa mare si rece in care locuim.crede-ma apartamentul parintilor mei era mic dar plin de iubire si caldura.+ca mai am destule probleme la serviciu eu fiind destul de sensibila ca si tine dupa cum am scris in primul mesaj.
Gandeste-te ca alti oameni ar da orice sa traiasca, sa fie sanatosi.exemplu mama mea era foarte tanara(45 ani) isi dorea atat de mult sa se faca bine dar asta a fost din pacate:(( Bucura-te ca esti sanatoasa si multumeste-i la Dumnezeu pentru asta.si incearca sa vorbesti cu cineva specializat in psihoterapie.Sa ai grija de tine si fara prostii. Te pup:))

salut, Cristina!vreau sa-ti spun sa te duci la un psihiatru bun, te va ajuta, nu meriti sa te chinui asa.eu inca si acum i-au antidepresante si la fel aveam ginduri(si mai am)de autodistrugere si de neputinta.sanatate iti doresc

scumpa mea, nu este o prostie boala ta. Ai nevoie urgent de ajutor de specialitate.
Eu am trecut prin depresie si prin tentative de suicid.
Gandeste-te ca tot vom muri o data. merita sa iti traiesti viata.
daca prietenul tau nu te intelege atunci nu te merita.
Repet, boala ta nu este nici o copilarie sau tampenie, , nu sta fara tratament.
Nu vreau sa te sperii mai rau, vreau sa te determin sa mergi la medic. Te va ajuta!
vei lupta cu tineretea si vei depasi aceasta stare. Eu am trecut prin aceste stari toate pe care le-ai descris.
Ai nevoie de sprijin, nu ezita sa il ceri.
Spune -ne si noua pe urma ce ai facut la medic.
Te pup si fii cuminte, izgoneste cat poti gandul de moarte, asta nu vine de la Dumnezeu, El vrea sa te salveze. Bruiajele astea trebuiesc eliminate, vin din slabiciune si boala.
Iti va trece cu ajutor specializat.
Hai fii cumintica si mergi la doctor.
Te pup

Eu am citit fugitiv pe topic-ul acesta si am aflat ca sunt tineri sau maturi care nu pot depasi o problema ce usor, usor le invadeaza mintea si se instaleaza astfel starea de apatie si chiar lipsa poftei de viata...

Dragii mei, inainte de a apela la un psihoterapeut, invatati sa va cunoasteti pe voi, sa va analizati punctele tari si punctele slabe, sa stiti ce idealuri aveti si ce esecuri nu puteti accepta... Scormoniti in adancul sufletului vostru si spuneti-va cu sinceritate ce va nemultumeste si apoi treceti URGENT la schimbarea propriu-zisa... Apelati la prieteni! Descatusati-va sufletul fara teama de a gresi si incercati ca tot ce faceti sa aiba la baza valorile moralei crestine- cinstea, corectitudinea, bunatatea si respectul fata de semeni...

Iesiti din tiparele vietii monotone! Calatoriti, cititi, plimbati-va! Ganditi pozitiv!
Eu, cand pornesc spre un tel, intotdeauna imi spun ca voi reusi, iar daca nu reusesc imi spun ca am invatat ceva din acel esec. Viata este dar minunat si trebuie sa ne bucuram de ea la maxim!
Cred ca se poate iesi din depresie daca incerci sa ajuti pe cineva mai napastuit de soarta decat tine si sunt atatia oameni in jurul nostru care au nevoie de un sprijin...

Familia si prietenii de langa voi pot fi psihoterapeutii cei mai buni... Comunicarea este medicamentul tuturor problemelor... Invatati sa comunicati!