FRICA - motivul pt. care sintem cu totii aici

Frica, este una din cele mai mari probleme inerente vietii. O minte care este cuprinsa de frica traieste in confuzie, in conflict si de aceea devine violenta, deformata si agresiva. Pina ce nu vom fi liberi de frica, chiar daca ne-am urca pe cel mai inalt munte, chiar daca am nascoci tot felul de zei, vom ramine intotdeauna in intuneric.
Traind intr-o societate stupida si corupta ca a noastra, sintem cu totii impovarati de frici de tot felul, iar frica este ceva inspaimintator, ceva care deformeaza si ne strica viata.
Frica are intotdeauna o cauza, ea nu este niciodata abstracta.

Stiti ce va face sa va fie frica ?
Frica de a va pierde slujba, de a nu avea suficienta hrana sau bani, frica de a nu deveni victima clevetirilor si calomniilor, frica de a nu reusi in viata sau de a pierde pozitia sociala, de a fi dispretuit sau ridiculizat, sau frica de durere si de boala, frica de a nu sti niciodata ce este iubirea sau de a nu fi iubit, de a va pierde sotia sau copiii, frica de moarte, frica de a trai intr-o lume care este asemenea mortii, frica de a nu muri de plictiseala, frica de a nu fi la inaltimea imaginii pe care altii si-au facut-o despre noi, frica de a nu ne pierde credinta...
Din toate astea si din nenumarate frici, stiti oare care sint fricile voastre ? Si ce faceti, de obicei, in legatura cu ele ? Fugiti de ele, nu-i asa ? Sau inventati ideii si imagini cu care sa le acoperiti. Insa fugind nu faceti decit sa sporiti frica !

(atit pt azi, ca sa nu va plictisesc)

Nu sunt o buna naratoare, asa ca nu voi scrie prea multe. Sau, vezi, poate mi-e frica de faptul ca nu voi scrie bine si atunci evit sa spun prea multe. Nu cred ca ai plictisit pe nimeni. Este Interesant si profund ceea ce ai spus.
Este firesc sa avem frici, unele mai mari, altele mai mici, altfel n-am avea suflet. Important este sa nu se transforme in obsesii.
Eu zic ca unele frici sunt firesti (de ex. mie mi-e o frica teribila de caini. cum s-o depasesc? sunt cu zecile prin cartier si sunt agresivi), altele sunt provocate de societatea murdara in care traim (exemplificarea nu-si are rostul) si care sunt greu de depasit daca iti bate executorul la usa iar leafa ta e la pamant, iar o alta categorie este cea a fricilor pe care ni le inducem singuri (frica de boala, de accidente etc). Ei, aceasta din urma, daca o nutrim, trebuie musai depasita, nu trebuie sa fugim de ea, caci intr-adevar o sporim.

Numai bine iti doresc!

Da, exista fara indoiala o frica fizica, dar aceasta nu este decit o reactie ce trebuie pusa pe seama ereditatii noastre animalice. Aici insa ne intereseaza numai fricile psihologice, caci atunci cind le vom intelege asa cum sint de fapt, adinc inradacinate in noi, vom fi in stare sa infruntam fricile animalice, in timp ce a ne ocupa mai intii de acestea nu ne va ajuta cu nimic sa intelegem fricile care rezida in psihic.

Una din principalele cauze ale fricii este refuzul nostru de a ne vedea asa cum sintem de fapt. Va trebui nu numai sa ne cunoastem fricile, ci sa examinam si reteaua de artificii pe care am construit-o pentru a scapa de ele. Daca ne straduim sa suprimam frica, sa o controlam, sa o disciplinam, sa-i dam o alta aparenta se produce un conflict, iar acest conflict inseamna pierdere de energie.
Prin urmare, primul lucru pe care trebuie sa-l facem este sa ne intrebam pe noi insine: Ce este frica si cum se naste ea ?

Sa zicem ca eu duc un anumit fel de viata, gindesc intr-un anumit fel, am credintele mele (ca de ex. ca religia, psihiatria, psihanaliza, yoga, etc. sint adevaruri supreme), accept anumite dogme si nu doresc sa pierd aceste structuri de rezistenta ale vietii mele, caci ar insemna sa-mi pierd radacinile. Nu doresc ca ele sa fie puse la indoiala, caci aceasta zdruncinare m-ar arunca intr-o totala incertitudine. Daca ar fi sa mi se rapeasca tot ceea ce stiu si cred, as vrea cel putin sa am o anumita siguranta cu privire la noua mea conditie. Constat astfel ca celulele creierului au creat anumite sabloane si ca ele refuza sa traseze altele, caci acestea ar comporta o anumita doza de risc.
Trecerea de la siguranta la nesiguranta este ceea ce numesc frica.

Unor oamenii le este frica sa citeasca chiar si aceste rinduri. :)

Cind ne este frica, simtim tot timpul nevoia sa ne ocupam gindirea cu ceva. Ceea ce dorim defapt este de a ne gindi in permanenta la ceva, astfel incit sa fim impiedicati sa ne vedem pe noi insine asa cum sintem in realitate. Ne este teama de golul din noi. Ne este teama sa privim la fricile noastre.
Luati acum in considerare forma de frica care va este proprie. Priviti la ea. Observati reactia pe care o aveti fata de ea. Puteti privi la ea fara sa va incerce tentatia de a fugi, fara sa incercati sa o justificati, sa o condamnati sau sa o suprimati ? Puteti sa observati frica fara a incerca sa trageti vreo concluzie, fara vreun amestec al cunostintelor pe care le-ati acumulat cu privire la ea ? Daca nu puteti inseamna ca ceea ce observati este trecutul, nu frica. Daca puteti, inseamna ca observati frica pentru intiia oara fara amestecul trecutului, adica al gindirii, caci gindirea este intotdeauna veche. Frica nu poate fi privita decit atunci cind miscarea gindirii se opreste, cind mintea este foarte linistita, tot asa cum nu puteti asculta un interlocutor decit atunci cind mintea voastra nu palavrageste, purtind un dialog cu ea insasi despre nelinistile si problemele personale.

Putem noi sa percepem frica in totalitatea ei ? Daca vom privi numai la amanuntele fricii nu vom ajunge niciodata la miezul problemei, care consta in a invata sa traim cu frica. A trai cu ceva atit de viu cum este frica, cere o minte si o inima extrem de subtile, care sa nu traga nici o concluzie despre frica, si care sa poata urmari fiecare miscare a fricii.
Fie ca incerci sa infrunti frica pentru a o stapini, fie ca fugi de ea, are loc intotdeauna o batalie, adica o risipa de energie !
Cind spui "Mi-e frica", esti oare cu ceva diferit de frica ? adica de lucrul pe care il observi ? Frica esti tu insuti ! Cind se intelege acest lucru nu mai exista nici un fel de risipa de energie in efortul de a scapa de frica, iar spatiul dintre observator si frica dispare cu desavirsire. Cind va dati seama ca sinteti o parte integranta a fricii, ca, in realitate, sinteti frica insasi, nu va trebui sa mai faceti nimic cu privire la ea, caci frica va disparea o data pentru totdeauna.

Extrem de multi oameni sunt terorizati de acest sentiment - la unii se manifesta total involuntar. candva in urma unui test psihologic ar fi reiesit ca am o structura anxioasa - desi, nu ma tem de nimic.
cand am avut aceasta tulb de stres - eram dominata rau de o stare de frica / groaza - de care eram constienta - dar nu aveam cum s-o inlatur.

de aceea cred ca frica are la baza si ceva patologic - organic/chimic - stiu medicii asta.

Biblic vorbind - frica este un spirit rau.
Si e corect ! pt ca in general, energia de tip malefic isi cauta spatiu acolo unde lipseste puterea (acolo unde nu exista energie pozitiva.

De ce avem nevoie sa ne umplem/ hranim cu Cuvintele Vietii din Biblie? Pentru ca acolo unde intra ele - intra si Dumnezeu odata cu ele - si astfel se ocupa teritoriul din noi cu o energie de inalta frecventa si cealalta energie de tip inferior/malefic o ia la fuga.

Am spus bine ?

O zi buna tuturor !

Eu sufar de schizofrenie de multi ani. Sunt dependent total de pastile. Fricile mele care ma paralizeaza de nu mai pot face nimic decat sa stau in pat sau sa patrulez prin casa sunt fata de singuratate, de ce se va intampla in viitor, de anumite persoane care au un caracter abject, adica sunt niste porci nenorociti. Toti oamenii au frici dar ce ne facem cand frica e externa, provocata de ceva pe care nu-l putem controla? Ce se intampla atunci: stresul creste si ne imbolnavim mai rau, ajungem sa facem anxietate anticipatorie. Am trecut prin frici groaznice care au durat si luni in sir. Totul pare a se invarti in cerc si nu poti scapa de stresorul care te "mananca" de viu. Aici e vorba de un fel de vampirism energetic. Apare monoideismul, te gandesti numai la un singur gand, acela care te macina si care iti spune, la ce ora din zi se va intampla lucrul de care te temi cel mai mult.
Pace voua!
Sanatate!

draga clozapin,

aproximativ asa ceva mi-a produs si mie stresul negativ, episodul foarte grav prin care am trecut.- insa Dumnezeu intervine.

""ce ne facem cand frica e externa, provocata de ceva pe care nu-l putem controla" -sau nu-l putem anihila/ inlatura fizic, spun eu. va referiti la factori stresori externi: persoane de ex. ? - adica, simtiti agresivitate in mediul in care traiti zi de zi. cred ca vampirismul e acea gaura neagra (antimaterie, care absoarbe tot si te trage la fund...vorbesc in general). - si asta se intampla, se intampla.unde nu exista calauzirea / viata traita dupa indemnul Duhului Sfant, ci altfel.

cred ca sunteti foarte sensibil si undele dvs recepteaza negativitatea din jur intr-un grad mai mare decat se petrece la oamenii obisnuiti. de asemenea, faptul ca stati f. mult pe loc - energia dvs, gandurile se rotesc in cerc - nu aveti posibilitatea sa faceti schimbul necesar la nivele mai inalte de energie - si mai largi - sa se produca eliberarile si incarcarile necesare unei respiratii ample...sunt, un fel de blocaje sau piedici in inaintare...

in termeni biblici, legaturi, sau pacat "care ne infasoara asa de lesne" - Evrei.12.1 si cititi mai departe.

aveti 2 alternative:
1. pe orizonatala - sau iesiti din acea zona irespirabila - plecand pur si simplu in alta parte, sau

2. va adunati puterile si va ridicati pe verticala - dobandind independenta de ordin superior - ceea ce e mai greu...daca nu aveti destula forta si cum sa va afirmati.

simtiti ca situatia dvs este fara iesire? simtiti ca ati avea resurse sa va reveniti daca.s0ar schimba ceva?

cereti ajutorul Bisericii. Nu stiu cum functioneaza la dvs lucrul acesta - dar, credinciosii si cei din fruntea ei ar putea sa va ajute purtandu-va in rugaciune, integrandu-va alaturi de ei, chiar facand o slujba placuta in Biserica care v-ar motiva f mult. acesta este rolul unei biserici functionale/vii. imi pare nespus de rau ca In romania se doarme de la mic la mare - lumea e amortita in somnul nepasarii fata de semenii aflati in astfel de impasuri...

Dumnezeul pacii si-al milei sa va ajute sa va vindecati sufletul mantuindu-va. ma voi ruga pt dvs.

= fiti sincer si hotarat in cele bune, este Unul care NU dormiteaza. ( langa Dumnezeu suntem la adapost - deci, agresiunile / sagetile spirituale nu au putere pt cei care sunt protejati de El nu stiu cum, dar as vrea sa va pot ajuta )

Doamne ajuta !

Clozapin, si eu sint cam in aceeasi situatie ca tine.
Imi trimiti si mie pe privat id-ul tau de mess, sa vorbim ? Ca pe aici mai sint unii care ne incurca, dupa cum vezi...

Clozapin,
numai a om suferind de schizofrenie nu sunt randurile tale, esti lucid, esti bine ancorat in real, iti constientizezi boala, totul pare a fi ok!
Ce este cu tine, cine ti-a rasturnat sistemul de valori, sentimentele si gandurile?

pulberedestele, te contrazici un pic : ) Prima data ii zici ceva de genu ca "nu are schizo" si pe urma ii zic ca "constientizeaza boala" :)) Pai daca n-are, ce constientizeaza ? Eh, oricum am inteles mesaju :P
Normal, nu are nici o schizo, dar tu stii ce spalare de creier se face in spitalele de psihiatrie ? mai ceva ca la biserica.
Orice om care nu se incadreaza in tiparul care l-au studiat ei (doctorii) in facultate e anormal la cap si trebuie tratat, de parca ei ar detine adevarul suprem. Ca sa nu mai vorbesc ca punerea diagnosticului e facuta la intimplare, fara nici o analiza concreta. Auzi si tu, il intreaba pe pacient ce are... Pai ba, cine doctoru dintre noi ? Eu sau tu ? Daca esti doctor fa-ti meseria, nu ma intreba pe mine, ca eu sint bolnav, sint nebun nu mai stiu ce vorbesc, nu poti sa te bazezi pe ce spun eu, nu ?
Si uite asa te trezesti cu o schizofrenie, un TAB sau o depresie care iti este pusa in brate si pleci cu ea "fericit" acasa.
Cum poti sa fii atit de naiv sa-l crezi pe unu in asa hal incit sa-ti lasi viata in miinile lui ? Nustiu frate... pacat de oamenii astia...

Daniel si pulbere de stele: eu chiar am avut probleme psihice. Mi se pareau ca ma urmaresc oamenii pe strada.Cam 2 ani nu am constientizat complet ca sunt bolnav. Am fost destul de rau, pierdusem simtul realitatii.
Daniel: nu vreau sa vb cu nimeni de pe forum pe mess. Veau sa am intimitate!

Ok.

Cum pot scapa de monoideismul asta care ma seaca de energie si pe mine. Sufar de schizofrenie paranoida de vreo 2 ani si parca creierul meu e proiectat pentru a gandi intr-un singur loc. Si cand vorbesc cu familia aceleasi fraze le spun (ma cain) de fiecare data. Nu imi vine nimic nou in minte sa discut cu ei. Am probleme mari de comunicare. Acum mi s-a dezvoltat si o fobie pentru ferestre. Cum vad o fereastra imi tresare in minte ideea sa sar pe ea si instantaneu mi se face frica sa nu o fac.

@don7frye: asemenea temeri sunt firesti, si eu am uneori cu fereastra acelasi sentiment sau cand vad foarfeci, cutite etc - obiecte ascutite pe masa, le iau si le pun in sertare sau oriunde sa nu le vad.trec fobiile astea, nici o grija.

Am observat, Daniel, contrazicerea, de cand am pus-o in text, dar am zis sa s-o las asa, uneori boala exista si atuci cand o constientizezi, dar contrazicerea oricum exista.Hai sa zicem ca-i un paradox(gr. para=contrara, doxa=ideea).Vrei?Ma bucur ca estio conciliat, de la o vreme tot polemizez cu o doamna care neaga orice tulburare psihica, iar mie nu-mi plac extremele...Am intalnit si medici care spuneau:bun, tratam ceea ce te deranjeaza, insomnia puternica, anorexia, ce mai e de tratat, in rest si schizofrenia poate fi pana la urma un destin si nu o boala...Sunt multe nuante si nu vreau sa inchid gura numanui cu opiniile mele.Un lucru poate fi privit in nenumarate feluri pana la urma.Eu am depresie, dar ma simt foarte bine de cca o luna, de cand am descoperit, dupa multe cautari, un medic execelnt, profesor de psihiatrie, care isi rupe din timpul lui pretios pentru a vorbi cu mine.

Daniel N: ti-am trimis id-ul meu de messenger pe privat.

Ciudat...
Ce te-a facut sa te razgindesti asa radical ?

Daniel

Daca te intereseaza (pot sa fac rost peste mii de chei de acoperisuri de pe bloc), ramine intre noi.

Inclusiv toate orasele din romania, si mai vorbim pe privat.

Sa ai putina experienta cu tintele, (exerciti, profesionalism)

Vorbim pe privat.

Inainte de executie;tuns chel, ras tot corpul, manusi, adidasi de unica folosinta.

Atentie;psihopati se cunosc usor, tatuaje in exagerare, etc.

Dl Pulberedestele, ati atins un aspect care pe mine ma interesa, boala psihica : destin sau numai o boala ca toate celelalte ? (desi, cunoastem, nu poate fi o boala ca toate celelalte); ma bucur ca ati gasit un OM (specialist ) care va poate ajuta in mod concret. Eu nu stiu daca pot gasi un asemenea om in preajma...cat ma autoconsiliez citind un anume tip de informatie, comunicand aici pe forum cu cei de aceeasi suferinta...Daca nu va cer prea mult - poate ati putea macar succint sa ne spuneti in ce consta eficienta discutiilor pe care le aveti cu acea persoana speciala? care e mobilul interior care actioneaza la inlaturarea blocajelor psihice?(nu stiu daca m-am putut face inteleasa ; nu stiu exact nici natura bolii dvs si nici nu-mi permit sa va intreb; eu am avut depresie majora -somatizata grav si complicata cu atacuri de panica si insomnii -acum 3 ani fiind internata la urgenta; iau si acum tratamentul prescris atunci efectin -venlafaxina (+ Zyprexa, o doza f mica, doar pt prima perioada de un an, ) , dar in doza scazuta; a avut si(efecte sec., am multe pete vinete pe corp, etc - dar m-a si ajutat, in sensul ca sunt ameliorata substantial); MUltumesc, multa sanatate !

dom7frye - monoideismul despre care spuneti - e un cerc vicios /sau un fel de capcana pt a impiedica iesirea din labirint. Mi s-a intamplat si mie exact la fel, m-am trezit saracita de unele capacitati de comunicare; sau foloseam vorbirea, dar intr-un mod mecanic intr-un limbaj redus si el la termenii strict uzuali, necesari mediului stramt in care supravietuiam coborand in boala...aproape fara sa-mi dau seama... Viata adevarata inseamna verticalitate la modul propriu, altfel, ...ne cam amagim.
Trebuie reluat cursul de unde a fost el intrerupt. e f. important. Poate nu vei avea chiar aceeasi pozitie sociala pe care ai avut-o inainte, totusi, daca ai facut azi un pas mai mult decat ieri, e bine sa te declari multumit. Multumirea aceasta e caramida pusa in noul zid care trebuie reconstruit cu rabdare si perseverenta. Doamne ajuta-ne pe toti !

Daniel N. - aveti dreptate legat de felul cum suntem tratati odata ajunsi in sectiile psihiatrice. Rare sunt cazurile in care un medic sa fie atent si responsabil cu pacientul sau. Am vazut personal o tanara draguta si destl de normala - care intr-un moment de gelozie justificata, mi-a povestit cu amanunte ce se intamplase in relatia ei - adusa de sot pr prima data intr-o asemenera clinica - el, sotul, a fost crezut, iar pe ea, nici nu au avut macar bunavointa sa o asculte. I s-au prescris psihotice direct fara a se incerca ceva mai usor - dandu-i -se diagnosticul de schizofrenie si tratament pt tot restul vietii ?? ! - si mai cunosc si alt caz...

Odata ajuns la boli psihice - nu -ti mai acorda nimeni nici o credibilitate, si daca esti prin constructie mai vulnerabil - o cam incurci, nu stii cum sa mai iesi din "mizerie"- ca sa nu spun altfel. Si aici functioneaza acelasi principiu al cercului vicios (inchis).

Filip Marius, multe nebunii iti trec prin cap...sa te faci bine ! asta da, dovada de barbatie !
va provoc !!

Sanatate !

doamna Elena te rog nu ma provoca.

Ceea ce scrie domnul Dan mai sus, nu se poate trage alta concluzie decat singura asta(in nici un caz nu e vorba de interes personal);a pune mana pe putere si a scapa de frica e doar un mic pas, PUTERE ESTE LEGATA DE RAUTATE SI VIOLENTA, doar asta este singura solutie de vindecarea frici(studiile le-am facut mult timp inainte de a scrie).de exemplu o persoana agorafobica trimisa goala in public, ce ascundem noi, mai intai sexul, apoi trupul, si daca mai ascundem si fata nu mai agorafobie?

Draga Elena,

Pe prospectul meu de la Depakine scrie:

Spuneti imediat medicului dumneavoastra daca observati oricare dintre urmatoarele reactii adverse grave, deoarece puteti avea nevoie de ingrijire medicala de urgenta:

- vanatai sau sangerari spontane.

Nu crezi ca daca de la Zyprexa ai vanataile, trebuie sa o inlocuiesti ?

Buna,

Clara, multumesc. Nu am fost foarte explicita cand am scris ce tratament iau in prezent.

Nu mai iau zyprexa de 2 ani absolut deloc. Mi-a dat medicul la inceput pt a mari eficienta antidepresivului, Efectin, care este si in prezent baza tratamentului meu.
Vanataile mi-au aparut in urma administrarii antidepresivului si nu de la Zyprexa - pe care mi l-a adaugat pe langa cele 75 mg Efectin, cam dupa 2 sapt.

Nu am fost de acord cu adaugarea de Zyprexa - desi doza prescrisa a fost mica, de 5 mg din care eu injumatateam, deci luam 2, 5 mg - si cu toate acestea avea un efect naucitor, ma dobora aproape de tot.. Dar m-a ajutat sa zicem - la combaterea insomniilor, punct f. important si care parea de nerezolvat.

Schema era - pt cele 45 de kg cat eram in 2007: 75mg Efectin(venlafaxina) + 2, 5 -5mg.Zyprexa, doza de soc -sa-i zicem, dupa 1/2 an - 1 an, am redus total Zyprexa, dar am marit doza de efectin cu inca 30 mg.

deci, am continuat numai cu Efectin 100mg - in continuare, cam 1 an si jumatate, iar in prezent l-am redus si pe acesta, la 37 mg (1/3 din cantitatea initiala).

dar si asa, am corpul acoperit de vanatai, uneori chiar foarte rau. Lucrul acesta i l-am spus doctoritei mele -insa nu a gasit o alta solutie mai buna de tratament - stiindu-mi si sensibilitatea mea f.mare la astfel de medicamente.

Tocmai de aceea - sunt in cautare de variante mai "domestice" - naturiste, sau altfel, ...In ultimul timp fac hipertensiune, ...nu am citit prospectul antidepresivului meu - si nici nu ma grabesc s-o fac sa nu ma sperii...

Istoria noastra este putin asemanatoare (in sensul ca nici eu nu am stiut sa merg din primul moment la psihiatru si ulterior m-am agravat).

Multa sanatate iti doresc!

Daniel N,

"Sa zicem ca eu duc un anumit fel de viata, gindesc intr-un anumit fel, am credintele mele (ca de ex. ca religia, psihiatria, psihanaliza, yoga, etc. sint adevaruri supreme), accept anumite dogme si nu doresc sa pierd aceste structuri de rezistenta ale vietii mele, caci ar insemna sa-mi pierd radacinile. Nu doresc ca ele sa fie puse la indoiala, caci aceasta zdruncinare m-ar arunca intr-o totala incertitudine. Daca ar fi sa mi se rapeasca tot ceea ce stiu si cred, as vrea cel putin sa am o anumita siguranta cu privire la noua mea conditie. Constat astfel ca celulele creierului au creat anumite sabloane si ca ele refuza sa traseze altele, caci acestea ar comporta o anumita doza de risc.
Trecerea de la siguranta la nesiguranta este ceea ce numesc frica.

Unor oamenii le este frica sa citeasca chiar si aceste rinduri. :) " - poate ca ai dreptate, in sensul ca "obisnuinta este o a doua natura "- apropo de sabloane...

Din fericire, eu nu ma incadrez aici -si poate e cu atat mai rau...

Convingerile mele se bazeaza pe certitudini clare -daca mai era nevoie si de cuv, "clare"; palpabile.
.

Filip Marius- imi plac oamenii cu simtul umorului - trebuie sa mai studiez terminologia psihiatrica - pana una alta...ma simt depasita.:)

Emanuelle,
am trecut pe la multi medici inainte de a ajunge la domnul profesor, cred ca vreo sase in patru ani, cu unii a fost bine, unii au mai gresit, dar in general au fost destul de buni.Ceea ce se intampla in cabinetul domnului profesor, intre mine si dumnealui, consider ca este o adevarat relatie terapeutica, domnul profesor avand toate calitatile care se cer unui medic pentru a fi "un bun medic":timp pentru a asculta pacientul, capacitate de empatie, o analiza a bolii, reanaliza ei de fiecare data, la fiecare consultatie, explicatii suficient de clare despre medicatie.Dumnealui este un om mai in varsta, dar de o vivacitate iesita din comun, n-ar refuza niciodata un pacient care uita sa se programeze-si multi dintre ei nu pot, pur si simplu, astepta-si consultatiile se prelungesc in noapte...De multe ori, ora de consultatie se transforma intr-un adevarat curs universitar, dar din acela plin de savoare, iar durata consultatiei trece binisor peste o ora si tot nu este suficient timp pentru a spune totul.Abunda atat cunostintele de specialitate psihiatrica, cat si cunostintele de psihologie, de fin cunoscator al sufletului omului, in toata complexitatea sa.Domnia sa a studiat cu marii psihiatrii ai unor vremuri cam apuse-sa-l pomenesc doar pe Eduard Pamfil-, atunci cand existau modele, cand studentii isi doreau modele...Uneori opera asta psihiatrica este tare grea, trebuie sa darami, ca sa construiesti ceva nou, sunt bariere la toate nivele, trebuie inlaturate pe rand!Mie imi sunt de mare folos vorbele domnului profesor, pentru ca si eu lucrez in sanatate si este la un moment dat si o curiozitate strict profesionala.
I-am cautat cartile, dar sunt epuizate si mi-a spus ca va mai reedita in curand cate ceva, intre timp i-am citit articolele pe care le-am mai gasit pe internet, in diverse ju7rnale.
In rest, ce sa mai adaug, sunt si lucruri care tin de intimitatea actului medical si mi-e mai greu sa le spun.Diagnosticul meu este de tulburare depresiva recurenta, endogena, cu caracter eredo-familial, nu fac un secret din asta...Sunt sigur ca daca se vor cheltui sau investi suficienti bani in psihiatrie, bolilemetale vor deveni in viitorul apropiat curabile.Cred ca daca banii investiti de NASA, in cucerirea spatiului cosmic-pe buna dreptate, n-am nimic de zis, e bine ca omul sa ajunga si acolo-ar fi fost investiti in lupta impotriva cancerului sau a bolilor mentale, astazi multe probleme ar fi fost rezolvate.Nu eu fac prioritatile...
Daca ai nevoie de lamuriri suplimentare, cu precizarea ca nu fac reclama nimanui, iti stau la dispozitie cu date precise, printr-un mesaj privat.
O seara buna!

Multumesc, Pulberedestele.

E foarte important procesul sapaturilor la radacina lucrurilor / cauzalitatii, autocunoasterii, dar si cunoasterii contextului mai larg . Iar acest lucru trebuie facut neaparat in cazul bolii psihice, TREBUIE, dar nu oricum...
Daca dvs. care aveti destule cunostinte medicale si totusi...Am citit o carte numita "Cand cerul tace" - scrisa de un pastor al carui fiu -singurul, din cauza unei depresii s-a sinucis. Acest tata era pur si simplu redus la tacere...Am putut sa constat din tot ce a scris, ca era un om puternic, cu o gandire si o credinta sanatoase, ca oferise fiului sau tot ce si-ar fi putut dori un om pt a se dezvolta si trai normal- si totusi...acesta din urma, a ales sa se sinucida. Cunostea pe deasupra si ce implica in context spiritual/religios un asemenea gest. M-am intrebat atunci, extrem de derutata - cum se poate asa ceva?

Plaga aceasta a bolilor negre nu cruta pe nimeni: fie ca esti preot/pastor, medic... sa-nteleg ca nu prea tine de noi...

Pt mine este foarte clar cazul meu, atat legat de cauzalitate, dar si restul.
Orice psihiatru, pt orice bolnav, ia in calcul factorul ereditar, fara de care, nu s-ar fi intamplat. Locuiesc intr-un oras mediu, ca si cultura -de aceea nu pot gasi un asemenea specialist si om- asa cum simt ca as fi avut nevoie spre a demola in profunzime radacinile raului... Cred insa, ca ele se pot smulge si starpi.

Prea putini sunt aceia care nu au puncte vulnerabile /sau acel teren propice dezvoltarii unor asemenea afectiuni. dar am mai observat, -fara sa filozofez- ca sunt oameni mai slabi, si ei flutura adesea steagul de biruinta trimfatori...ei nu sunt incercati peste puteri...

Iertati-ma, incerc sa "sap" de una singura, am nevoie de raspunsuri reale - in functie de care, apare sau nu linistea/ echilibrul/ impacarea de sine.

Va multumesc pt tot. Multa sanatate.

Nici eu nu lucrez intr-un oras mare si nici macar nu traiesc acolo unde lucrez, ci intr-un satuc...Totusi, merg intr-un centru universitar situat la cca 150 de kilometri distanta.Am ales pana la urma varianta tratarii bolii la cei care ne-au invatat carte...Medicul spcialist din policlinica i-a fost eleva domnului profesor si chiar m-a sfatuit sa-l frecventez in continuare, considerand ca sanatatea este mai pretioasa fata de orice alt lucru, pentru oricine.Ereditatea joaca un mare rol, dar boala psihica nu este conditionata de existenta unei ereditati incarcate, mai conteaza si mediul social, alimentatia, multi alti factori, dupa cum persoane cu o ereditate incarcata nu dezvolta neaparat o tulburare psihica.O sa incerc acasa sa va citez din prof.Eduard Pamfil, o chestie sugestiva in acest sens.Cu bine!

Dane, nu ma asteptam la asa comentarii private, (noi vrem doveziile, poze, etc, si apoi trimitea partea cuvenita), cu cat mai multe., salarul creste.