comunicarea cu copilul

01-07-2008

andora

Nu este medic/terapeut

Sunt o mamica din ce in ce mai speriata.Am o fetita de 7 ani si un baietel de 2 Fetita e problema.Nu reusesc sa o fac sa nu mai fie obraznica A fost mereu un copil precoce ;istet si foarte frumos Acum a devenit constienta de calitatile ei si e foarte rasfatata si egoista Oare cum pot sa o temperez.Nu plange foarte des dar se poarta urit cu cei din jur[adica cu cei care o iubesc si lea prins slabiciunea ]Face numai ce vrea O pedepsesc fregvent o cert ii explic si iar ii explic [sunt impotriva pedepsei fizice dar am mai si pleznito de cateva ori ]Nu stiu cum sa o fac sa inteleaga ca noi o iubim la fel de mult ca pe fratiorul ei, ca nui frumos sa raspunda urit,.Mie frica sa nu fac din ea un copil frustrat fara incredere in el cu atita cearta.Ii explic si e bine cateva ore apoi o ia de la capat Sar putea sa cer prea mult de la un copil se 7 ani dar nu stiu cat si ce sai admit.Nu stiu cum sa o fac sa inteleaga diferenta dintre parinte si copil.[vrea si ea sa se fardeze si mai ales sa decida intoddeauna pentru ea ca si cand sa faca ]Va multumesc pentru orice sugestii.

2 comentarii

10-07-2008, ora 00:00

Psiholog Simina Munteanu

Psihologie, Sibiu

In primul rand, incetati sa repetati comportamentele care nu functioneaza. Ea le cunoaste mult prea bine si are niste raspunsuri la ele mai eficiente decat ale dumneavoasta. Asadar, o explicatie, cel mult doua, sunt suficiente, cu conditia sa fie formulate in limbajul ei, nu al dumneavoastra. Cu toate ca pare sa aiba comportamente de adult, nu va lasati pacalita. La 7 anisori de viata, sistemul ei nervos este capabil de un numar limitat de reactii complexe, restul sunt pur si simplu preluate prin imitatie de la adulti.
Cu cat ii oferiti mai multe explicatii de acelasi fel, cu atat ii intariti comportamentul negativ, prin simplul fapt ca ii acordati atentie. Este mai eficient sa o frustrati de un drept al ei in cazul in care repeta comportamentul negativ si, in acelasi timp sa o recompensati generos pentru fiecare mica schimbare pozitiva. Cheia reusitei este constanta reactiilor dumneavoastra. Adica, daca azi va deranjeaza o vorba urata si o pedepsiti pentru ea, trebuie sa faceti acelasi lucru si maine, atat dumneavoastra, cat si alte persoane care se ocupa de cresterea ei. La fel trebuie procedat si cu comportamentele pozitive - rasplatite de fiecare data, si nu trecute cu vederea, ca si cum ar fi de la sine intelese.
Puteti fructifica dorinta ei de a se asemana cu dumneavoastra, implicand-o in sarcini cat mai diverse, atribuindu-i responsabilitati prin casa si fata de cel mic. La un moment dat, puteti sa-i solicitati sa faca un lucru mai greu, despre care stiti sigur ca nu se va descurca fara ajutorul dumneavoastra. Intervenind si ajutand-o, o veti face sa inteleaga in mod diplomat care este diferenta dintre ea si dumneavoastra.

02-02-2009, ora 19:35

C.Raluca

Nu este medic/terapeut

incercati sa ii dati datorii si tot felul de sarcini legate de fratiorul mai mic. ii va lega foarte mult. de exemplu sa se joace cu el, sa ii dea sa manance, sa stealanga el cand doarme si sa o rasplatiti pentru fiecare din lucrurile bune pe care le face. faceti'o sa se simta si ea importanta in familie, sa fie utila.. astfel invata sa respecte lucrul facut de altul, sa se poarte frumos si sa isi iubeasca fratele mai mic si sa nu'l vada ca pe un dusman ce fura iubirea parintilor..

atunci cand cel mic este alintat sa o alintati si pe ea si sa o pupatis i sa ii aratati ca sunt ambii la fel de importanti in viata si familia dumneavoastra.

Adaugă un comentariu / răspuns