Cipralex dependenta - solutii alternative

dragii mei si eu ma tratez de aceeasi afectiune de 7 ani.am incercat diverse tratamente dar in final starea revine.ultimul tratament afost cu welaxin si lexotan dar de citeva luni bune ma simt ca naiba am o stare permanenta de ameteala, un tremur interior si o lipsa de pofta de viata.am fost din nou la dr si mi-a dat cipralex pe care il iau de 3 saptamini.starea nu mi s-a imbunatatit..ci din contra am inceput sa pling, sa ma simt singura si inutila si am o teama permanenta ca mi se va intimpla ceva.nu stiu cit pot dura efectele advesrse la cipralex ..dar va spun sincer ca am obosit.nu mi-as dori nimic pe lumea asta mai mult decit sa rid din nou.poate si singuratatea e de vina dar cine sa se mai lege de un om atit de instabil.sa continui cu cipralexul..?? sa incerc altceva...nici nu mai stiu...cu toate ca de atitia ani ma lupt cu o situatie mat precara avind si un copil care acum e student..nu stiu cum de am reusit sa ajung si pina aici...nu mai am vointa !! va imbratisez si numai bine.

Carmen,
lasa un id de mess daca vrei sa vb.
Te imbratisez, Maurica

draga maurica..id meu -.dar numai seara..la servici nu imi mai merge messul..iti multumesc pt raspuns.te imbratisez carmen

E in regula Carmen, te-am adaugat in lista mea de mess, astept sa-mi dai accept cand ajungi acasa.Si eu mai mult seara pot vb.
Sa ai o zi buna si ai grija de tine.Pup.

buna! am 20 de ani si de aproape 2 ani am si eu atacuri de panica ma inervez foarte repede. am furnicaturi in cap in partea stanga, mi se infunda nasu si ma ia de multe ori niste stari de ras, ma balbai cand vorbesc, si uit ce vorbesc cu lumea, am fost la pshiatru si mia scris cipralex si frontin le iau de o luna si ma simt mai bine, da asa simt ca mie tris sufletu si nu ma pot bucura de nimic, inainte eram o persoana foarte tare si descurcaret, dar de cand am aceste stari mi sa schimbat parerea despre viata, si nu mai simt nimic de la meticamente, ore ca mi so obisnuit organismu cu iele? si mie frica sa nu imi pierd mintile de tot sa raman o planta, zicetimi si mie o sa imi revin cu memoria sau trebuie sa iau ceva pt memorie sa nu mai uit, dr. o zis ca o sa imi revin, va urez sanatate buna

Iau Cipralex de 4 zile. Aveam sufocari si stari de tremur si eram tot timpul suparat cand m-am hotarat sa merg la psihiatru. Mi-a dat sa iau Cipralex de 2 ori pe zi. De cand iau sunt foarte obosit, dorm peste 12 din 24, nu pot sa fac nimic, si mi s-a tulburat destul de tare vederea. Nu am pofta de mancare, ma dor muschii, incheieturile, spatele, coloana vertebrala, insa ce am observat ca Cipralexul mi-a luat din cap gandurile negre pe care le aveam. Acum pur si simplu sunt atat de ametit si adormit de la medicament incat nu mai am puterea sa ma gandesc la prostii. Parca o usoare stare de sufocare tot mai am din cand in cand, insa nu stiu de ce imi e asa frica de viata, frica de viitor, frica sa comunic cu oamenii.
Parca nu am deloc incredere in mine, mi-e pur si simplu mila de mine si am un dispret total fata de oameni.
In aceste zile dificile pentru mine, am simtit neaparat nevoia sa fac rost de o Biblie, eu pana acum nemergand aproape niciodata la Biserica, insa simt ca doar Dumnezeu ma mai poate salva.

draga alexandruj...stai linistit ca starile se vor ameliora.si eu iau de o luna si de abia acum mi-a disparut ametelea si starile ade anxietate..mai am doar usoare probleme cu vederea.eu ma tratez de 7 ani am tot schimbat tratamentele...am luat in ultimul an welaxin dar mi-a mers fff rau cu el...si lexotan..asta mai calmeaza starile de anxietate si agitatie.acum sunt un pic mai bine si dupa sarbatori cred ca o sa merg la un psiholog...imi dau seama ca singura nu pot sa imi recapat increderea si stima de sine. si eu simt aceleasi frici casi tine...cred ca trebuie sa invatam sa traim cu ele...doamne fereste de mai rau!!! ai grija de tine si continua efectele secundare vor trece cu timpul..

Mie mi-a spus medicul ca in 6 luni imi trece. Tu spui ca te tratezi de 7 ani. Eu pe cine sa mai cred??!!
Am observat si ca de cand am micsorat doza de Cipralex la jumatate am inceput sa am din nou putine emotii si stari de sufocare, dar nu ca inainte de inceperea tratamentului. Ideea e ca eu as vrea sa stiu cat dureaza tratamentul asta, cand si daca o sa ma fac bine vreodata, daca va trebui toata viata sa iau medicamente. Astea sunt niste intrebari care n-am apucat sa le pun doctorului.
Vreau sa mentionez ca inainte sa merg la medic nu aveam atacuri de panica, ci doar stari trecatoare si scurte de sufocare si putina teama. In nici un caz nu aveam teama sa ies din casa sau sa vorbesc cu oamenii. Doar ca eram tot timpul suparat si nici o activitate pe care o practicam nu-mi provoca macar un zambet pe fata.

asta depinde de fiecare in parte...si mie mi s-a spus la inceput la fel.depinde de virsta, de gravitatea situatiei care ti-a produs acest dezechilibru si mai ales de vointa care o ai..si nepotul meu a facut o cadere de acest gen dar a avut ambitia sa nu ia nimic ...si mai ales cind si-a gasit pe cineva starile au fost mai atenuate...deci numai dumnezeu stie...am intilnit o doamna care se trata de 16 ani

Dragii mei,
Eu am inceput sa iau cipralex in iunie 2008.Cand am inceput tratamentul aveam doar o stare depresiva si o usoara anxietate.Dupa circa o sapt de tratament, starile de anxietate s-au amplificat atat de tare, incat imi era frica si sa ies in fata usii si faceam crize de anxietate cu palpitatii, ameteli si alte simptome, numai cand ma gandeam la ceva negativ, sau ma rog, la ceea ce percepeam eu ca fiind negativ.Incepusem sa am si amorteli ale bratelor si vertijuri, de aveam impresia ca ma prabusesc din moment in moment.Dupa 3 sapt, fiindca eram in spital, imi era frica sa merg acasa, credetima.Insa, dupa aproximativ o luna de tratament eram alt om.Inepusem incet, incet, sa revin la viata.Dupa inca o luna eram schimbata total in bine.Ma intreb si astazi daca efectele pe care le-am simtit mult ai profund dupa inceperea tratamentului cu cipralex, au fost efectele lui secundare, sau au fost pur si simplu stari care faceau parte din boala mea.Alexandru, dupa numai 4 zile de tratament, nu stiu cum si cine ti-a recomandat sa reduci doza la jumatate, pentru ca in asa scurt timp, nu a avut cum sa inceapa efectele benefice sa se faca simtite, iar doza incepe sa se reduca, treptat numai dupa aparitia acestora.Perioada de aparitie a efectelor benefice se face simtita in taratamentul cu cipralex dupa 3 -4 saptamani de la administrare.Tratamentul se face pe o perioada de 6 luni, dupa care daca este cazul, vei ramane cu un tratament de intretinere pt inca un an de zile.Dar asta, asa cum spune si Carmen, depinde de la om la om, de la caz la caz, si numai medicul hotarasete ce si cum.Daca ai inceput sa-ti reduci doza din proprie initiativa, nu ai facut bine.Cert este ca, acest cipralex este bun.Eu m-am pus pe picioare cu el.Dupa intreruperea tratamentului, depinde de la caz la caz, dupa o perioada de timp, simptomele mai pot reaparea, dar pentru a evita acest lucru, e nevoie de un regim de viata adecvat, fara excese, fara stres, insa cum aste in zilele noastre nu pot fi evitate,..Un lucru e sigur, daca esti la prima depresie, s-ar putea sa scapi definitiv de asta cu tratamentul, doar sa stii ca depinde in mare masura si de tine.Invata sa gandesti pozitiv, sa te relaxezi cat mai mult si nu in ultimul rand sa te iubesti pe tine insuti.Stiu suna cam egoist, insa trebuie sa te gandesti la tine ca la o persoana apta si puternica, sa-ti impui ca nu esti bolnav, e doar o faza care va trece, si sa nu-ti mai plangi de mila, ajutate sa mergi mai departe cu sau fara ajutorul celor din jur, pentru a evita sa cazi in cealalta extrema de a fi dependent ce cei apropiati.Si curaj, toate vor trece,..ai incredere in tratament, ai incredere in medicul tau, spune-i tot si intreaba tot ce nu intelegi sau nu stii.Iti doresc multa sanatate, si mai spune din cand in cand cum te simti.

Carmen, ma bucur ca esti mai bine, nu am mai vb de multisor, sotul meu dupa cum stii a fost bolnav si nu prea am mai avut timp sa intru pe mes si sa stau de vb, sincer nici chef nu prea am mai avut, pt ca pe langa asta au mai venit si altele si tot asa.Dar ma tin tare, spr sa ma ajute D-zeu sa trec cu bine peste toate faca sa lase urmari asupra mea.Te pup, ai si tu grija de tine.

p.s. A lexandru, starile pe care le experimentezi nu vor mai tine mult, Sa nu te sperii, nu ti se intampla nimic grav, nu vei patii nimic si vor trece de la sine dupa inca o saptamana, asa ca daca ai plecat pe drumul acesta, tinete de tratament zic eu, numai daca tu consideri ceva anormal, spune-i medicului tau.poooooooooop!!!!!

@maurica
Medicul mi-a zis sa reduc la jumatate dupa 4 zile, pentru ca i-am zis ca sunt foarte lesinat de la medicatie. Cert e ca acum sunt mai bine, nu mai am atacuri de panica, insa tot n-am chef de viata, n-am chef de nici o activitate, sunt foarte satul de viata. Chestia asta nu cred ca mai tine de psihiatru si de Cipralex. Da, e prima data cand merg la psihiatru pentru depresie, pentru ca acum s-a agravat. Insa dupa parerea mea, depresii usoare am de mai bine de un 1 an. Cat despre chestia cu relaxarea, tocmai asta e problema, ca nici o activitate nu ma relaxeaza. Mi-am pierdut pofta de viata. Orice mi s-ar oferi, tot n-as fi multumit.

toti trecem prin asta.lipsa poftei de viata e una din manifestarile cele mai naspa.nici eu nu mai fac lucruri pe care inainte le faceam cu placere.daca esti singur e si mai rau ..iar persoana de linga tine.greu.sa te inteleaga..poate doar daca tine la tine fff mult..ai grija de tine...o sa fie mai bine...nu avem ce face...

Alexandru, depresia reprezinta o traire de suferinta si o tristete profunda.Este mai mult decat o dispozitie proasta de moment, persoanele care sufera de depresie nu pot sa faca fata si nu pot sa treaca peste ceea ce e rau si sa se simta bine.Persoanele depresive au lipsa de apetit, insomnii sau dimpotriva somnolenta exagerata, ganduri de inutilitate, perspective sumbre asupra viitorului, senzatia ca si cea mai mica activitate de rutina a devenit o povara, incapacitate de a se bucura si a fi optimiste.Daca aceasta stare dureaza mai bine de 2 saptamani consecutiv, se poate vorbii despre depresie.Sa nu se confunde starea depresiva cu nefericirea.Sunt oamneni care pur s simplu sunt nefericiti, dar asta nu inseamna ca sunt depresivi.De multe ori chiar si medicii se inseala si trateaza ca depresie ceva ce de fapt pacientul lor nu are.Daca prin firea ta, de cand te stii esti mai putin optimist, si ai avut ocazional asfel de trairi, asta nu inseamna ca ai fost neaparat depresiv.Nu te mai gandii la asta, gandestete ca te vei face bine.Uite simptomele atacului de panica au inceput sa dispara, asta e foarte bine.Si daca medicul ti-a spus sa reduci doza de cipralex, este probabil pt ca era prea mult pt tine, de asemenea e f bine si asa.Ai incredere, o sa-ti treaca si starile de lipsa de pofta de viata.Incet, incet fara sa simti, ai sa realizezi ca ti se lumineaza orizontul.Nu vb aiurea, vb din propie experienta.Cat despre ce spui tu ca nimic nu te relaxeaza, te cred, acum e greu sa incerci asta, dar o sa reusesti mai incolo.Si daca vrei si ai rabdare, cand vi fi pregatit, iti voi spune cateva metode de relaxare si-ti voi trimite si niste inregistrari cu metode de intarirea increderii in fortele propii, pe care si eu la randul meu le-am primit cand am avut mare nevoie si mi-au facut mult bine.Capul sus si mai ales rabdare, medicul tau stie ce face, cipralexul este un antidepresiv de ultima generatie, multi se sperie de efectele adverse scise in prospect, asa eram si eu candva pana mi-a explicat un bun medic psihiatru cum e cu tot ce scrie acolo si de ce.Astept vesti bune de la tine.Sanatate si,..inca ceva foarte important, rugaciunea face bine la suflet, aduce pace si liniste interioara, nu ezita sa faci asta de cate ori simti nevoia sau de cate ori simti ca nu ti-e bine.pooooooooooop dulce!!!!Noapte buna!!!

@maurica, laucarmen
Va multumesc pentru incurajari. In primul rand vreau sa spun ca depresia mi se cauzeaza in proportie de 70% de lipsa de comunicare cu cei din jur. Izolarea in care am stat in ultimii 2 ani a fost principalul factor care m-au dus la depresie. 20% din cauza o reprezinta o nenorocita (scuzati expresia) de femeie care m-a tratat ca pe un gunoi, dar nu-i nimic ca ii vine ei randul cat de curand pentru ce-a facut. De scapat, nu scapa! Iar restul de 10% reprezinta faptul ca mi-ai dorit foarte mult sa fac ceva (intr-un domeniu) si pur si simplu nu am reusit. Deci cauze pentru depresie sunt destule, ea nu a venit dintr-o data, ci s-a intalat treptat, insa eu am mers la psihiatru doar cand am ajuns la stari de tremur si sufocari.
Din ce am citit la voi, cred ca la mine nu este atat de grava boala.
Problema cu pofta de viata e foarte aiurea. Nu cred ca Cipralex-ul ma va salva. Mai degraba as avea nevoie de un program de reintregrare in societate. De la atata singuratate pe buna dreptate la un moment dat te tampesti de cap. Nu vreau sa para o gluma de prost gust, dar daca Doamne Fereste as fi fost sa zicem dupa gratii, as fi avut mai multa comunicare decat am acum.
Asta ca sa va fac sa intelegeti. Totusi cred ca tot din pricina depresiei e si lipsa de comunicare si socializare, nu?

Evident, a nu dorii sa comunici si sa socializezi, fac parte din depresie si invers, necomunicarea si nesocializarea adancesc depresia, Este, vezi tu, ca un cerc vicios, in care toate se leaga una de alta asfel incat nu mai stii care e cauza si care este efectul.Alexandru, uite eu am un citat pe care il prefer tare mult;Bunatatea infrumuseteaza viata, impacand toate neintelegerile;ea limpezeste ceea ce e incurcat,

Scuze, am apasat pe trimite fara sa vreau.Asa deci cum spuneam, ;Limpezeste ceea ce e incurcat, usureaza ceea ce e greu, inveseleste ceea ce e trist!Lasa, nu te mai gandii la acea femeie, daca iti alimentezi mereu gandurile cu ceea ce ti-a facut, fara sa vrei te vei mentine in aceasta stare, lasa-le uitate, iarta, razbunarea ta, daca la asta te gandesti nu-ti va face mai bine crede-ma.Dumnezeu ii va da si ei la momentul potrivit, insutit, ceea ce merita.Uite, poate ca vei gaisii la un moment dat pe cineva care sa te merite si sa te aprecieze la justa ta valoare.Care te va iubii si respecta, tu pentru asta trebuie sa lupti sa te faci bine, cu siguranta cineva, undeva te asteapta.Si mai gandestete la ceva ;Cine nu te vrea, nu te merita !Acea femeie cu siguranta nu te-a meritat, tu valorezi mult mai mult, esti o fire sensibila de asta ai ajuns aici, iar firile sensibile sunt intodeauna ale celor buni!
Si, ba da cipralexul te va scoate din starea lipsei de pofta de viata cu conditia ca si tu sa vrei.Nu te mai gandii la trecut, ce a fost a fost, trecutul nu-l mai putem controla, dar viitorul da, asta depinde in mare masura de deciziile noastre, de puterea noastra de a ne ancora acolo unde vrem sa fim.Pe lnga ce am aut eu, e nimica ce ai tu, treb sa te faci bine si sigur te vei face.Program de reintegrare in societatate?AICI AI DEJA O MICA SOCIETATE, care te pofteste sa socializezi virtual.pupici!!!

@maurica
De felul meu am fost intotdeauna o persoana retrasa si abatuta, insa prima data in viata cand am avut depresii (cu sufocari) a fost dupa ce m-a parasit tipa respectiva si a durat cam 2 zile starea. Nu stiu daca de atunci mi se trage depresia, dar atunci am avut prima data. Tin minte ca in ziua respectiva atat de tare m-am sufocat in camera incat am iesit din casa si m-am plimbat prin oras o jumatate de noapte. Nu caut sa ma razbun, dar sunt convins ca un om care-si bate pur si simplu joc de sufletul altui om, nu are cum sa scape nepedepsit.
Traim intr-o societate in care conteaza doar banii si pozitia sociala, nu se mai pune accent pe valori morale, pe nimic. Intr-o astfel de societate meschina, cei ca mine, mai emotivi si labili psihic, au toate sansele sa esueze.
Pe de alta parte, cand ma gandesc ca vin Sarbatorile si Anul Nou si eu tot o sa stau inchis in casa, neavand nici un prieten/a cu care sa merg in oras, ma ingrozesc.

dragul meu..si la mine au fost practic acelasi gen de probleme.un copil in afara casniciei, o operatiei.mortea tatei, plecarea sotului cu o alta femeie de acasa.intr-o seara s-au naruit 15 ani de casnicie..in fine soc dupa soc au dus aici.si eu m-am izolat.nu reusesc sa imi fac o relatie..si vad in oricine un potential dusmsn..

@laucarmen
Imi dau seama plin ce clipe de groaza ai trecut. Trebuie sa fi fost puternica sa reusesti.
Eu sunt tanar, am doar de 21 ani, sper sa-mi revin si sa gasesc pe cineva.
Nu mai scriu ca am luat doza de medicament si somniferul si parca de-abia vad tastele.
La revedere, pe maine

daca eram puternica nu ma imbolnaveam...tu insa ai de partea ta atitea atuuri..esti tinar, ai viata in fata si forta de lupta.trebuie sa invingi.invata ca trebuie sa ai incredere in tine..ci numai in tine si ca de multe ori te lovesc exact cei la care te astepti mai putin.nu merita sa iti traiesti viata in angoase si frici mai ales la 21 de ani.asa ca draga alex fii un invingator pt ca suntem destui care am pierdut lupta cu viata.nu iti imaginezi ce inseamna sa traiesti asa o viata intreaga.fii tare sin increzator in tine si in dumnezeu...uita si iarta !

sa stii ca ametelile au scazut in intensitate insa am o neliniste interioara aproape permanenta.chiar m-am gindit dupa sarbatori sa merg si la un psiholog..poate ma va ajuta sa ma regasesc...pt ca am obosit cu lupta asta..

Si eu tot la fel am stare de neliniste interioara. Ce as fi curios sa aflu e daca pe durata tratamentului voi putea practica activitatile de zi cu zi sau va trebui sa stau doar in casa.

sa nu faci greseala asta niciodata.continuati activitatile oricit de greu ti-ar fi...asta te va tine cit de cit in priza.altfel te vei izola si de mica farima de societate pe care o ai.nici nu aiti dai seama de cite sute de ori am crezut ca o sa cad pe strada sau plingeam la servici ca nu ma puteam concentra..dar intotdeauna imi spuneam ca trebuie sa ajung acasa..si invers.am o colega care a facut o depresie din asta si s-a combinat si cu un simptom agrofobic are 4 ani de cind nu a iesit din casa.asta ne-ar mai lipsi...eu asa cum am fost am plecat si in grecia...am fost cu avionul la invitatia unei prietene in spania si apoi in franta...oricit mi-a fost de frica si oricita panica s-a creat in mine...am reusit.sa fac asta.deci in nici un caz nu sta in casa.azi mai mult..miine mai putin...o sa vezi daca nu mi se intimpla ceva intre timp.ca o sa fi bine si incet incet vei uita..si vei avea o alt perspectiva.

Alexandru, Starea de neliniste interioara va trece usor si ea la fel ca si celelatlte stari de care supneai ca deja s-au ameliorat.Cat despre activitatile zilnice, depinde de tine cum te simti in stare sa le faci.Daca te referi la mersul la servici sau la cumparaturi, da poti sa o faci, ce nu poti face e sa conduci autovehicule sau sa manevrezi aparate care necesita vigilenta deosebita, pentru ca tratamentul acesta scade vigilenta si capacitatea de concentrare si atentie.In rest, daca simti ca poti, daca nu ai ameteli prea mari, sau moleseala, astfel incat sa -ti puna in pericol siguranta in trafic sau la locul de munca, poti face orice.Este chiar indicat, spun eu sa iesi din casa, pentru ca implicandute in activitati fie ele chiar si de rutina, atata timp cat acestea dau o alta ocupatie creierului, distragand atentia de la problema bolii si de la gandurile negativiste, nu poate sa fie decat benefic.De ce sa stai in casa ?Plimbate, daca ai servici, chiar fa cateva ture printr-un magazin cand iesi, in drum spre casa, nu te izola, cauta sa-ti faci prieteni care sa te scoata din monotonie, discuta despre orice, fa planuri de sarbatori cu ei, integreazate, mi-e greu sa cred ca la varsta ta nu ai nici un prieten, si daca totusi asa este, poate ar trebuii sa te intrebi DE CE ? si sa analizezi unde anume s-a produs ruptura, cand, si cum ar trebuii sa faci ca sa repari asta.Numai bine!

Am revenit cu vesti noi. Am fost la un nou control la medic si mi-a dat sa iau 2 capsule de Cipralex pe zi, eu pana acum luand una singura pe zi. A zis sa "fortez" in perioada cu medicatia in perioada asta de 2 saptamani de vacanta pentru ca apoi sa fiu viu cand incepe perioada de examene. Plus ca mi-a mai dat inca un medicament, nu mai stiu cum se cheama, dar in orice caz, pentru fiecare medicamet mi-a marit doza, nu pentru ca m-as simti mai rau, ci pentru ca e vacanta. Nu in ultimul rand mi-a mai spus unele lucruri, dar cred ca lucrurile se misca incet incet pe o panta ascendenta. Cu tulburarile de vedere nu stiu ce o sa fac.
Maurica daca vrei sa vorbim pe yahoomessenger da-mi id-ul tau

alexandru,

te-am adaugat in lista mea de mess.Am gasit mesajul tau la mesaje private.Am vazut ca mi-ai dat accept dar am venit tz acasa de la munca, tocmai azi am inceput.Vb maine seara cand vin, pe la 22, 30 ora romaniei.
pooooooooooooop!!!!!!!!!!!!!!!!

e in ordine

Inca o intrebare/nelamurire mai am.
Intr-adevar stiu ca de la anti-depresive nu-i voie sa conduc. Insa am condus de cateva ori si nu mi s-a parut ca n-as putea face fata sau ca as face vreun accident. Exista o pedeapsa prin lege pentru conducerea autovehiculului sub influenta antidepresivelor? Politistul de la Rutiera daca ma opreste cum isi da seama ca iau antidepresive?

buna am si eu o intrebare, iau cipralex de 2 luni si pot sa zic ca ma simt mai bine, mai ieste zile cand nu am chef de nimika, dar ce ma deranjeaza pe mine ca tot uit ce fac, si ce vorbesc cu lumea, vreau sa stiu daca si voi uitati, sau numa eu, astept un raspuns