Atacuri de panica :(

Buna ziua,
De 2 luni sufar de atacuri de panica, ma sperii foarte tare in momentul in care ma inteapa in jurul inimii, daca ma inteapa capul sau am dureri de cap, ma simt foarte agitata si imi bate inima foarte tare.am capatat si un obicei f prost sa imi masor pulsul sa vad daca este ok asa ma mai linistesc.
In prima luna nu am dormit mai deloc noaptea, de cate ori aveam un atac sì ma sperariam teribil de rau si imi batea inima parca sa -mi sara din piept, aveam greata si vomitam foarte des slabind 4 kg, tremuram si treceam de la o stere de frig la cald.Acum noaptea dorm, chiar f bine, ma trezesc ohihnita dimineata. Dar tot am acele stari de rau, dar nu mereu de catva ori pe zi (ameteala, tremur, agitatie, si mai ales cred ca voi murii ca voi face infart )acum ma controlez mult mai bine, nu mai chem salvarea ca la inceput, nu mai ies afara, nu mai deschid toate ferestrele, nu il mai disper pe sotul meu la 2 noaptea sa ma duca la spital
Ma controlez mult mai bine acum, respir incet, numar, beau putina apa si cateodata mai i-au cate o pastiluta de valeriana. As vrea sa imi spuneti voi ce -i care a-ti trecut prin asta si alte metode de relxatare si daca credeti ca controladu-ma mai bine acum in tipul unei crize, dorm noaptea, fiind chiar si mai plina de viata..am inceput sa imi mai revin???sau credeti ca ar trebuii sa merg totusi la un pshiholog?? am nevoie de sfaturi bune si incurajari.multumesc!

buna diana...in mesajul tau ma regasesc, ceva de genu am scris si eu acum cateva luni cand eram disperata si ink sunt da mai rar, la fel ca tine am frik de infarct, sa nu am ceva la inima, un pic daca ma injunghie la inima deja gata cred ca ma schimb la fata...daca ai sa te uiti in comentariile mele postate ai sa gasesti chiar acum recente niste mesaje, am intrat intr-un grup de prieteni care ne consolam si ne spunem trairile si daca ai sa ai timp sa citesti cred ca sutele de mesaje postate acolo ai sa te regasesti in multe dintre ele dar posibil sa gasesti si linistea ta...pe mine m-aun ajutat foarte mult, ink vb cu cei de acolo si ma bucur cand vad ca intreb ceva si primesc rasp poate cel ast, o conslare, o vorba buna un sprijin pe care sincer in alta parte nu l-am gasit...sanatate si mai vb daca vrei

Da si eu am nevoie de vorba buna, ptr ca in afara de sotul meu consider nu am intelege nimeni. Mama mea considera ca sunt nebuna si ca am grave probleme.nu discut cu ea deoarece imi face si mai mult rau.da, mi-ar face placere sa mai discutam chiar si pe messinger, daca doresti bineinteles :) MULT SUCCES IONELA si fi pozitiva.:)pupici

Buna, si eu am patit chestii d-astea, pur si simplu trec de la sine daca esti un om puternic. Daca nu esti, ne ai pe noi :) Si pe sot. Daca ti-ai facut analize si nu a reiesit nimic rau din ele, linisteste-te, calmeaza-te, ia-ti sotul in brate, trage aer in piept si trece. Starile de rau pe care le ai sunt induse de panica. E vorba de autocontrol si de gandire pozitiva.

Mie mi se trage si de la cutremurul din luna mai din Italia, eram singura acasa si am avut un soc cand biserica din fata casei a cazut langa mine, in casa era un dezastru si nici acum nu stiu cum am scapat cu viata. de atunci eram zilnica foarte speriata, stresata si imi era frica sa raman singura acasa, mi se parea ca se misca becul si fiind in fiecare zi cu stresul acesta cred ca de aici a inceput totul.TREBUIE SA RECUNOSC CA SUT O FIRE FOARTE SENSIBILA DE OBICEI si plang foarte repede.

Mi-am facut sute de cardiograme sute nu exagerez si am ajuns a spital de foarte multe ori, am chemat salvarea de i-am exasperat pe medici, mi-am disperat sotul la 3 noaptea iesam in strada ca mi se parea ca ma sufoc si aveam calduri, analizlele sunt perfecte, plamanii la fel, dar parca tot nu imi iese din cap ca nu am probleme cu inima :((.va multumesc din suflet ptr mesaje.

Si la mine au reaparut simptomele anxietatii si ma ia cu atacuri de panica mai des, dar nu sunt de intensitate. Spre exemplu, aseara de-abia am adormit, fiindca mi se parea mie ca nu imi mai bate inima si stateam sa o ascult cum bate. Fiind ritmul batailor slab, fiindca eram si obosit, de-abia il auzeam si am inceput sa ma panichez. Iar la fiecare sunet care mi se parea mie mai ciudat, aveam impresia ca inima o ia razna, ca o sa bata gresit si o sa se intample o tragedie. Eu cred ca nu ar trebui sa mai fim atenti la problemele astea, desi e usor de spus, greu de facut. Singura solutie este sa realizam, constient, ca nu are ce sa se intample (mai ales in cazul dumneavoastra, ca v-ati facut analize).

ca sa spui cuiva apropiat tot ce simti nu poti, ajunge la un momendat pers respectiva sa te invinovateasca de ceea ce simti, te crede paranioca, fuge sa te mai intrebe cum te simti azi sau daca esti bine, eu am simtit pe pielea mea cand la inceput mama ma incuraja si dupaia am simtit o racire din partea ei, asa ca prefer sa numai spun nimanui ce simpt, ce fac e greu sa lupti sg fara un sprijir dar nu am alta solutie.trebuie sa gasesti o cale care sa iti ocupe timpul si sa-ti distraga atentia.nu trebuie sa te gand la simtome ca mai tare le simti, mai puternice.cheyenne, cu pulsul aveam si ink mai am probleme, daca il simpt tare asa il simpt toata noaptea nu pot dormi, nu ma pot calma ast sa se intample ceva rau, asa am patit acum 2 nopti nici nu am crezut ca la felul cum bate inima de repede, nu patesc ceva rau, numai lucruri ingrozitoare aveam in minte si nimanui nu aveam cui spune, poate sa ma calmeze sa-mi spuna o vb de bine.imi ascult si eu pulsul la mana mereu, tensiunea mi-o masor zilnic, daca uit de puls si tens trec si simtomele.am citit cartea, puterea extraordinara a subconstientului, si mi-a facut bine am inteles multe lucruri, am invatat un pic sa ma controlez dar nu in totalitate, dar la felul cum ma simteam acum sunt mai bn.trebuie sa faci ceea ce iti provoaca frik si odata trecuta cu bine prin aceasta frik vei invata incet, incet sa te controlezi si sa inveti ca nu patesti nimik.eu de frik de inima, de puls, de batai neregulate nu stiu cum am sa scap, dar sper ca candva nu am sa mai simpt ce simpt acum si-mi voi trai viata in liniste si armonie.

buna tuturor ! ma cunoasteti de mult de pe acest forum stiti unii dintre voi ce grea este aceasta numita boala
pentru Diana draga mea eu sufar de 11 ani si inca mai am si inca nu sau rezolvat problemele
atacuri fac dar mai rar in special cind ma supar
dar anxietatea o am tot timpul
nu dramatiza incearca sa gindesti pozitiv si mai ales daca ai facut analize si sunt ok, scumpo nu ai de ce sa te mai sperii
cu agitatia si eu am probleme
si mai sunt altele care intradevar ma sperie dar merg inainte nu am ce face
incerc sa le depasesc
accept sa vb prin mesinger o sa iti las un mesaj privat si acolo adresa mea de mes
sanatate tuturor

@ionela - Da, la mine s-a intamplat la fel. Mama nu intelegea prin ce treceam si imi spunea sa nu ma mai gandesc la rau, pur si simplu. Ar fi prea usor sa nu ne mai gandim si gata, sa ne treaca. Din pacate, gandurile noastre sunt cele mai teribile in momente de panica.

Draga VERONICA id pe care il lasi tuturor la privat, nu este al tau personal.nu mai face chestii de genul acesta ca nu e frumos.
folosesti adressa de messinger a altei fete. URAT DIN PARTEA TA.

imi pare rau daca am facut asta nu prea ma descurc cu pcul dar sigur nu am vrut sa crrez vreo cearta cu nimeni
nu stiu de ce spui asa deoarece ceilalti care mau cautat mau gasit
nu folosesc adresa nimanui
nu asi face asta nu sunt copil sunt in toata firea am 34 ani si nu imi arde de glume de genul
daca am facut o greseala imi pare rau
si inca ceva poate nu am respectat regulamentul se poate caci am lasat de mai multe ori adresa mea de fb sau de meil si poate din aceasta cauza
nu vreau sa rid de nimeni cu glume de genul
am vrrut sa vb cu tine despre problemele care le avem in comun
am incercat din nou sa las un mesaj pentru tine

sau poate cineva care imi stie adresa sa imi faca asta
se poate orice in ziua de azi

Recent am inceput sa ma sperii rau pe bataile inimii. Cand sunt in crize de panica, am impresia ca nu o sa imi mai bata inima.
Iar cateodata cand ma agit si ritmul creste, am impresia ca bate prea tare si iar ma sperii. :(

pentru tine cheyenne
daca sti ca esti anxios depresiv si sti tot tacimul de simptome care se aseamana foarte bine cu sute de boli, de ce te sperii ?
sanatate iti doresc

pentru tine diana
am incercat sa iti las un mesaj privat si se pare ca tu esti aceea persoana caruia nu pot sa las un mesaj
optiunile tale sunt private
sanatate iti doresc

Nu stiu, e ceva ce parca nu pot controla...

Cheyenne..te inteleg foarte bine. Asa mi se mai intampla cateodata si mie, inainte era mult mai grav dar usor, usor am inceput sa inteleg ca nu mi se poate intampla absolut nimic rau, este doar imaginatia mea care o i-a razna.Acum ma controlez mult mai bine si atunci cand simt ca a simt rau incep sa respir incet de la 1000 in sus...
Imi repet de o suta de ori in gand ca nu am nimic si, , sa stii ca trece ! Trebuie sa te gandesti ca esti sanatos, (eventual fa-ti analizele ) Noua ni se pare ca inima bate cand incet cand tare, dar este doar in capul nostru.Multa sanatate!

diana te rog raspundemi la mesajele trimese bineinteles de vrei
eu sunt aici

Buna tuturor.nu stiu cui sa ma adresez...ma adresez tuturor celor care au avut sau au atacuri de panica!Primul meu atac de panica l-am avut in urma cu aproximativ un an de zile.Eram plecata in concediu, eram intr-un loc foarte aglomerat, prima oara am crezut ca este o cadere de calciu m-am simtit foarte rau am crezut ca lesin dar nu am lesinat.Urmatorul care a fost cel mai intens, a fost dupa 2, 3 zile am fost sa vizitam o pestera, m-am speriat foarte tare am inceput chiar sa plang de frica(ceea ce nu am facut niciodata cand am avut un atac), am crezut ca nu o sa ies niciodata de acolo.Prima oara am crezut ca sufar de agarofobie.Nu stiu daca este asa sau nu...Un timp nu am mai avut atacuri, dar ele mai revin mai ales cand merg la supermarket(niciodata singura)cand trebuie sa stau de vorba cu cineva necunoscut mai mult timp(ginecologul meu)dar sunt doar tentavive sa zic asa!Acum cateva zile am avut un atac in apropierea casei, de atunci nu am mai iesit neinsotita din casa!De cateva zile nu m-am mai dus nici la scoala(sunt la liceu la seral), imi este frica sa nu mi se faca rau pe strada.Sa va spun simptomele mele:ma ia cu ameteli, simt ca nu am aer, ca ma sufoc, nu mai am putere in picioare, ma ia cu calduri si de fiecare data cand ma apuca vreau sa merg urgent acasa oriunde as fi pt ca doar acolo ma simt in siguranta!momentan nu am bani sa merg la psihoterapie nu stiu ce sa fac mai ales ca maine trebuie sa merg la un interviu pentru un loc de munca nu stiu cum o sa fac sa ajung pana acolo.Incerc sa ma controlez sa-mi spun ca nu se intampla nimic, sa gandesc pozitiv dar asta nu ma ajuta sa-mi fac curaj sa ies din casa.Dati-mi un sfat va rog!Am doar 24 de ani si vreau sa fiu cum eram odata!!!

@Claudya - Nu, nu iti doresti indeajuns sa fii cum ai fost odata. In momentul in care ajungi in punctul in care te-ai saturat de toate aceste probleme cauzate de anxietate si te gandesti 'Fie ce-o fi, ori mor, ori imi recuperez viata', atunci ai destula tarie sa iti invingi temerile. Evident, moartea este imposibila in acest caz, pentru ca nimeni nu a murit din cauza anxietatii.
Tu trebuie sa constientizezi un lucru. Faptul ca nu mai ai aer, sau ca iti bate inima prea tare/prea incet nu este decat un EFECT FIZIC reflectat de anxietate. Cu alte cuvinte, atunci cand obtinem informatia ca suntem in pericol (ca si in cazul anxietatii) organismul isi modifica starea de spirit pentru a se adapta la noile conditii. De obicei, din ce stiu eu, frica determina cresterea secretiei/eliberarii de insulina in organism si din aceasta cauza apar tahicardiile, adica intepaturile de inima, sau orice alte dureri in partea stanga sau in piept. Fi calma ! NU SE POATE INTAMPLA NIMIC ! INCA O DATA, NIMENI NU A MURIT DIN CAUZA ANXIETATII. Nici din cauza simptomelor anxietatii.
Ca o paranteza, in cazul in care stii ca ai probleme cu inima de dinaintea aparitiei anxietatii, ar fi bine sa consulti medicul sa vezi ce zice.

@Diana - Problema la mine este ca seara am problemele cele mai mari, in special inaintea somnului. Cand termin cu statul la calculator, de obicei ma incearca un atac de panica, de obicei reusesc sa il controlez. Dar din cauza asta, raman treaz noaptea pana tarziu si mai rau inrautatesc situatia, pentru ca daca as adormi mai devreme, nu as mai suferi atat de mult.

Problema este ca eu nu ma destula tarie sa fac pasul acesta, daca eu nu am iesit de cateva zile din casa de frica unui nou atac!!!Nu am avut probleme cu inima nici inainte si nu am nici acum, nu ma inteapa, am probleme doar cu respiratia!

Toti suferinzii de anxietate avem probleme cu senzatia de sufocare, trebuie sa constientizezi ca asa se intampla cand ai probleme cu anxietatea. Nu este nimic grav, nu se moare din asa ceva. Iti dau un sfat. Atunci cand ai senzatia ca te sufoci, incearca sa respiri cat mai adanc si rar si sa iti eliberezi mintea de toate gandurile. Poate te va ajuta.

chayenne...ai lasat mai bun mesaj pe care l-am citit vreodata despre anexitate, este mesajul tau lasat claudiei! Cred ca daca as fi stiut aceste lucruri, si as gandi asa, as trece peste acesta stare.
Ai spus ca stai sera la calculator, mie medicul mi-a zis sa renunt la calculator seara dupa 9, sa fac altceva..orice.si sa nu i-au cina mai taziu de orele 19:00, fara cafea, tigari, si sucuri acidulate.Micul dejun este foarte bogat in fructe si legume, fresh.uri, lapte..etc de cand manac dimineata la ora fixa, ma trezesc devreme, fac sport..mi s-a mai ameliorat starea, inainte eram mult mai rau.

Draga Claudia,
Inainte de interviu i.a pastiliuta de valeriana, te relaxeaza f mult si iti da o stare de bine.nu da dependenta e naturala.eu o folosesc cand merg cu avionul ptr ca sunt foarte stresata at cand trebuie sa ma urc in avion.
In timpul atacului gandeste-te ca nu poti pati nimic, nu se intampla nimic rau, e doar o stare indusa de noi.sau eu cand simt ca ma i-a cu ameteli sun pe cineva si vb la tel..incerca si tu!! mult succes.

Ma bucur ca ti-a fost de folos mesajul care l-am scris, pentru ca prin impartasirea experientelor putem sa ne eliberam de aceste sentimente negative si sa incurajam si pe alti suferinzi. Eu vorbesc din propria experienta, ceea ce am observat nu numai in organismul meu, ci la toti cei care au probleme cu anxietatea. Si pot sa spun, inca o data, faptul ca anxietatea se poate rezolva fara medicamente, fara psihoterapeuti/psihologi si doar prin puterea de care dispunem. (facand o mica paranteza, medicamentele sunt doar o afacere pusa la cale de marile compani farmaceutice, punct. Chiar daca medicii neaga asta, este foarte clar ce se intampla in ziua de astazi) Si o spun din propria experienta. Sincer, cred ca sunt sub multi dintre cei care viziteaza acest forum, in ceea ce priveste caracterul, puterea de autoconvingere si depasirea situatiilor critice. Deci daca eu am putut sa trec, toata lumea poate. Sigur, multi o sa spuna ca a fost doar o perioada mai buna in ciclul anxietatii, dar eu cred ca eram pe calea cea buna, dar din cauza ca m-am intors la vechile obiceiuri, m-am derutat iar.

Din pacate, in cazul meu este contrar a ceea ce ti-a spus medicul tau. Din cauza studiilor, nu pot sa folosesc calculatorul mai devreme de ora 9 si de obicei stau un interval de 2-3 ore, pana ma pun sa dorm. In ultimele zile am avut iar probleme cu anxietatea, dar aseara a fost o exceptie. Am putut sa dorm si eu bine.
Una peste alta, la scoala iar m-am speriat. In timpul unei ore, am luat o bomboana si am inceput sa o plimb prin cavitatea bucala, iar la un moment dat, din neatentie, am scapat-o pe gat. In momentul ala, o sumedenie de ganduri imi treceau prin minte. Cum bomboana o sa imi obstructioneze caile respiratorii, cum o sa mor innecat si m-am speriat bine. Dar totusi, inca sunt aici, nu? :)

Imi pare rau ca treceti prin asta! Si eu am trecut, a fost greu, greu...Mi se inclesta tot corpul..Nici un medic nu avea ce sa imi faca. Singura mea scapare a fost Biserica! Spovedania si Biserica. Dupa aproape 4 ani de chinuri, ultimul om la care ma gandeam ca ma poate ajuta era preotul. Am ajuns inclestata in fata lui, mi-a pus mana in cap, a zis ceva, si m-am desclestat imediat. Apoi m-a chemat la spovedit si incet incet totul a revenit la normal.

Singurul ajutor vine de la Dumnezeu. Cautati toate pacatele din copilarie si pana acum, spovediti-le si totul va fi bine :)

Eu am fost o singura data la biserica, la preot si m-am simtit parca mai bine dupa, dar nu pentru mult timp. Sunt sigur ca si biserica ajuta, dar aveti grija cui preot va adresati. Sa fie preot, nu un om cu burta ce umbla dupa bani.

Nu conteaza cum arata preotul sau ce face el in afara Bisericii. Toata lumea ii acuza, insa nimeni sau putini sunt cei care stiu prin ce incercari trec acesti oameni. Pt ei lupta cu raul e mult mai amplificata decat la mireni. La ei orice ispita e de doua ori mai puternica decat la noi. Trebuie sa luam in considerare ca si ei sunt oameni si pot sa greseasca.
Indiferent cat de mult gresesc, in momentul in care fac o slujba pt cineva harul de la Dumnezeu coboara si lucreaza. Rugaciunea le e ascultata, au primit acest dar cand au fost hirotoniti.

Nu va asteptati sa se intample minuni din prima zi..Trebuie rabdare, rabdare, rabdare.

Daca te-ai simtit bine o perioada, dar apoi nu trebuie sa cauti mai profund in tine, in trecutul tau, sa faci TOT ce ti se da la canon, sa cauti pacate din trecut, sa nu ai contact fizic cu un barbat inainte de casatorie ( nu imi sariti in cap., vb din proprie experienta). Daca vrei sa te vindeci, trebuie sa depui efort, sa renunti la pacate. Nu spun ca e usor, e ff greu daca ele au devenit patimi. Dar asta e SINGURA solutie.

Mai devreme sau mai tarziu imi veti da dreptate.

Numai bine!

Si daca preotul fura si este desfranat, ala se mai numeste omul lui Dumnezeu?

Vreau sa va spun ca ma simt din ce in ce mai bine.am vazut ca nu mi se intampla nimic si am inceput sa cred ca imi fac singura rau si uite.. asa am inteles ca nu am de fapt nimik :)