anxietate in corelare cu anotimpurile

Buna ziua!

Daca ati luat in considerare varianta de a merge la psihoterapie si ca sa va faceti o idee privind psihoterapia cognitiv-comportamentala, o forma de terapie eficienta in stari anxioase si depresive, postez aici ce am scris in alta parte pe forum. Exemplele au fost aplicate pe tulburarea obsesiv-compulsiva, care este tot o tulburare anxioasa. Dvs. preluati ca va este util.


"DESPRE PSIHOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALA

Ca psihoterapeut format in aceasta abordare pot sa ofer cateva informatii privind modul in care functioneaza si care sunt tehnicile (in general). Mentionez ca sunt deschisa la diverse abordari (cum ar fi psihoterapia existentiala), sunt convinsa ca pentru anumite probleme sau persoane unele pot fi mai eficiente decat altele, in functie si de cauzele problemelor, de implicarea pacientului si de talentul terapeutului. Insa formarea mea imi permite sa fac precizari in principal in acest caz.

In primul rand, se trateaza pacientul, NU boala. Sunt tehnici specifice, insa ele trebuie adaptate fiecarui caz in parte. De aceea este greu de spus ce ar merge la unul sau altul pana nu se face o evaluare riguroasa cateva sedinte) inainte.

Terapiile cognitiv-comportamentale (le voi numi CBT, cognitive behavioral therapies, pentru ca sunt mai multe) sunt o combinare fundamentata stiintific a terapiilor cognitive cu cele comportamentale.

Cautati pe site-ul lor http://www.eabct.com/ (se gaseste si varianta in romana): aici se relateaza in ce consta CBTul, tehnici, proceduri, organizarea sedintelor.

In cateva cuvinte: in modelul teoretic Stres- vulnerabilitate se considera ca patologia este rezultatul unei vulnerabilitati - genetice, cognitive (stil de gandire disfunctional), interpersonale etc. - peste care s-a suprapus un stresor (cronic sau acut). Astfel s-au depasit resursele percepute de gestionare a situatiei (persoana simte ca nu mai face fata).
In CBT se accentueaza factorul cognitiv (scheme cognitive, convingeri dezadaptative, ganduri automate), privit ca determinant pt producerea si mentinerea simptomatologiei, dar si cel comportamental (principiile conditionarii clasice si operante, pe care nu le detaliez aici).

Exemple de ganduri automate disfunctionale:

- cu referire la propria persoana:"Sunt urat"
- cu referire la viitor: "Nu voi reusi nimic in viata"
- cu referire la lumea in care traim: "Ceilalti sunt profitori, "este o lume plina de pericole"

Exemple de procese prin care se ajunge la ganduri automate disfunctionale:

- gandirea dihotomica (in alb-negru: "Daca nu am luat 10 sunt un ratat")
- inferenta arbitrara (extragem concluzii fara dovezi suficiente: "X nu mi-a raspuns la telefon, deci nu ma mai iubeste")
- suprageneralizarea ("nu am fost acceptat dupa interviu- rezulta ca sunt incompetent si niciodata nu o sa ma angajez")
- gandirea emotionala (ceva e adevarat pentru ca asa simtim noi, fara niciun fel de dovada sau cu dovezi contrarii)

Scheme cognititve (care stau la baza gandurilor automate, acestea din urma fiind situational specifice):

- de autodepreciere/neajutorare (worthless, helpless) ("indiferent ce fac, sunt fara valoare")
- de neacceptare (unlovable) ("indiferent ce fac, sunt de neiubit")

Se considera ca modul in care evaluam stimulii din jur sau din interior ne determina reactiile emotionale, comportamentale si fiziologice. Procesarea poate fi constienta sau inconstienta.

Exemplu: A (eveniment activator) - Maine am un examen la care nu am invatat.
B (beliefs - ganduri) - "Sunt proasta, n-o sa inteleg niciodata nimic, mai bine renunt din start"
C (consecinte) - nu ma duc la examen sau ma duc fara sa fi invatat nimic

Aici convingerea bazala a persoanei este de autodepreciere, tipica depresivilor sau celor care se descurajeaza usor: nu au incredere in abilitatile lor, sunt convinsi ca nu vor reusi oricat s-ar stradui si renunta sau depun efort insuficient, cu gandul ca n-are niciun sens. De aceea performanta frecvent nu le reflecta abilitatile.

In cazul unei tulburari anxioase (cum este anxietatea generalizata sau tulburarea obsesiv-compulsiva), de ex., pot fi prezente scheme de neajutorare, adica putem considera lumea un loc periculos, impredictibil, oamenii tentati sa ne faca rau si in care oricand ceva teribil s-ar putea intampla. Prin compulsii/ritualuri cei care au TOC incearca de obicei sa se protejeze de toate aceste rele (numara in gand, folosesc formule magice, amulete etc.).

Ce se face in terapie? Cum ne ajuta ea?

Mai intai se face evaluarea (se folosesc interviuri ca SCID I si SCID II, pentru a se afla problemele clinice (cum ar fi depresia, anxietatea generalizata sau OCD) si, respectiv, tipul de personalitate (cum ar fi cea obsesiva sau evitanta sau depresiva etc.). Se pune un diagnostic.

Apoi se va familiariza pacientul cu interventia si se va evalua si nivelul de motivatie si de pregatore pentru schimbare (cat de dornic este, cat de mult efort e dispus sa depuna in terapie si in afara ei?).

Se monitorizeaza gandurile (obsesiile) - pacientul ar putea tine un jurnal al situatiilor in care apar si al antecedentelor (ce s-a intamplat inainte de a aparea) (aparea mai sus o sugestie in acest sens, este foarte buna).
Dupa monitorizare urmeaza restructurarea cognitiva. Se ia fiecare obsesie. Pacientul de regula stie intr-o oarecare masura ca este absurda (altfel ar fi incadrat in categoria psihozelor). Se poate merge pe firul ei si se vor oferi alte argumente contra (de ce e foarte putin probabil sau complet imposibil sa se intample) si se va explica faptul ca in aceasta lume un grad de impredictibilitate va exista intotdeauna si trebuie tolerat.

De obicei in obsesii pot fi eficiente trei lucruri:

1. EXPUNEREA LA OBSESII FARA A EFECTUA RITUALURILE (pt a se trage concluzia ca nimic groaznic nu s-a intamplat)

Se iau pe rand, ierarhic, de la cele mai usor de tolerat. Apoit expunerea va fi asociata treptat cu o stare de relaxare.
La inceput este indicat sa se faca ins edinta, apoi pacientul are ca teme pt acasa expunerea in diverse situatii la obsesiile sale.

2. AMANAREA obsesiilor (cand este dificila expunerea, pacientul la va "refuza" invadarea spatiului mental pana la o anumita ora - "ca pe niste musafiri nepoftiti" (multumesc prof. dr. Mircea Miclea pentru metaforele sale interesante)

3. DISTRAGEREA (pacientul se va implica intr-o activitate, preferabil cu un consum sporit de energie - un exercitiu fizic, o plimbare - sau care sa-i stimuleze simturile - un dus fierbinte, o bucata de gheata in mana etc.)


In urma studiilor clinice (pacienti cu CBT, cu alte forme de terapie sau numai efect placebo si pacienti carora nu li s-a administrat nimic) CBT este considerata una dintrele cele mai eficiente psihoterapii. Insa metoda in sine conteaza mai putin la ameliorarea simptomelor decat relatia terapeutica (care trebuie sa fie bazata pe incredere in eficienta terapiei si profesionalismul terapeutului, empatie, sinceritate, autenticitate etc., iar aici terapeutul are contributia esentiala) si factorii care tin de pacient (de la efortul depus, la nivelul de inteligenta si suportul social).


Este important de mentionat ca anxietatile, depresiile si obsesiile noastre sunt semne pe care ni le ofera corpul nostru: ne avertizeaza ca nu ne indreptam in directia potrivita, nu ne urmam calea dorita in viata (profesional, personal). Daca avem un "steag sub care sa luptam "(am citat din nou acelasi mare profesor si psiholog) putem tolera mai usor orice fel de obstacole: stim de ce traim."

Ar mai fi multe de adaugat. Pentru orice nelamuriri privind terapia cognitiv-comportamentala, depresie, obsesii sau orice altceva in domeniul clinic, ma puteti contacta (inclusiv prin mesaj privat).

O duminica frumoasa!

psih. Ana Badita