Anxietate/derealizare/tulburari obsesiv-compulsive
Buna ziua!
Nu de foarte mult timp am mai deschis un subiect aici pe site cu titlul "Anxietate sau mai grav?". Stiu ca, mi s-a recomandat sa consult un psihiatru pentru a urma un tratament medicamentos si psihoterapie. Vreau sa va spun ca nu am facut acest lucru, ci usor-usor, am incercat sa ma incurajez/imbarbatez singur, pentru ca am mai trecut candva prin stari asemanatoare. Au trecut vreo 3 luni de cand am aceste probleme, si lucrurile variaza, adica, daca spre exemplu am ocupatie sau ceva care sa ma tina ocupat, nu am timp sa ma gandesc la tot felul de ganduri, insa in zilele in care nu am o ocupatie neaparat ( se intampla si sa nu am chef de nimic din cauza derealizarii/anxietatii) si atunci acord tot mai multa atentie gandurilor. Am uitat practic cum e sa dai importanta lucrurilor importante in viata (familiei, naturii, propria fiinta, carierei, studiilor, viitorului), si dau importanta numai gandurilor/intrebarilor care nu sunt tocmai pozitive. Ca sa intelegeti despre ce vorbesc (cu toate ca asta in general, inteleg doar cei care au trecut prin asa ceva), ma incomodeaza zilnic intrebarile de genul:
-Oare tot ce e in jurul meu, exista? Sau e doar o creatie a mintii mele?
-Oare ceilalti oameni, au si ei o constiinta? Cum gandesc ei? De ce se intampla lucrurile asa cum se intampla?
-De unde venim? Cum am aparut? Daca Dumnezeu nu exista?
-Cum se formeaza gandurile mele? De ce nu le pot opri? De ce imi trece asta prin cap acum, si nu altceva?
-Daca voi inebuni? (mai exact, am citit despre schizofrenie, si asta ma sperie de tot).
Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile care mi le pun zilnic, si care nu imi dau seama de ce ma incomodeaza atat de tare. Imi amintesc ca, intotdeauna mi-am pus fel si fel de intrebari, dar niciodata nu m-am simtit atat de "gol" ca acum ( in sensul ca, intrebarile astea imi creeaza o frica, dar nu numai, si un sentiment foarte foarte nasol, care indiferent cum m-as chinui sa il explic, nu pot...e ceva ce simti si este foarte aiurea).
Dupa cum spuneam, acest sentiment mi l-a trezit problema care am explicat-o mai in detaliu in celalat topic ( mai exact aici http://www.romedic.ro/forum/anxietate-sau-mai-grav-100470 ). Am incercat sa explic felul cum ma simt si altora, dar nimeni nu pare sa ma inteleaga ( chiar daca multi spun ca inteleg, e evident ca nu...cine intelege, iti mai spune si alte simptome).Vreau sa precizez ca aceste stari le am doar cand ma gandesc la ele, si cand imi pun problema la prezent "Ce-i cu mine? Cum am ajuns aici?". Am explicat asta unui coach, si am inceput sa facem cateva sedinte de coaching ( asta pentru ca mi-a zis ca nu pare sa am nevoie de psiholog). Mi-am dat seama dupa 2 sedinte ca nu este ceea ce am eu nevoie. O problema careia am inceput sa-i acord prea multa atentie ( si asta ma sperie ) este ca, de cand ma stiu, inainte sa dorm, am impresia ca cineva vorbeste in capul meu. Am incercat sa ma explic asta altora, dar cand explic cuiva am tendinta sa spun ca "aud voci". De fapt, nu este asa. Ceea ce "aud" se manifesta exact ca atunci cand gandesti ceva ( spre exemplu iti pregatesti un discurs), si in capul tau e un monolog, practic iti inchipui scenariul si cunoscandu-ti vocea, e ca si cum te-ai uita la un film. Cam asa se manifeste si aceste "voci" doar ca ele nu prea au relevanta, adica e ca o melodie care o ai in cap si nu o poti scoate, dar asta nu inseamna ca auzi melodia respectiva cantand undeva :)) Deci e ceva normal ( adica asa mi se pare mie, mereu cand ma gandesc la ce mi-a spus cineva, sau imi amintesc un scenariu la care am fost martor, imi pot aminti foarte bine anumite chestii, si parca "aud" ceea ce s-a vorbit), doar ca citind despre schizofrenie+problema mea legata de anxietate/derealizare sau ce o mai fi, ma sperie foarte tare, si cateodata imi este teama chiar sa nu ajung schizofrenic ( mai ales ca sunt la varsta ideala, 22 ani). Ma gandesc cateodata sa merg totusi la un psiholog, dar mi-e teama ca ma va pune sa iau medicamente, si ca sa fiu putin sincer, nu am fost niciodata cu medicamentele...nu ca nu isi fac efectul, dar am incercat sa le evit si sa merg pe principiul ca totul e din psihic( aici apare intrebarea, daca totul e doar din psihic? familia? tot ce ma inconjoara? brrr :)) ). Daca cineva a trecut prin asa ceva, rog sa lase un comentariu. Din experienta pe care am avut-o cand eram mai mic, stiu ca ma ajuta foarte mult incurajarile, exemplele reusite, si ma sperie al naibii cazurile in care oamenii au cam deviat de la realitate. Totusi, cine are cunostinte in domeniu, rog si un sfat. Multumesc, si multa sanatate tuturor!
Nu de foarte mult timp am mai deschis un subiect aici pe site cu titlul "Anxietate sau mai grav?". Stiu ca, mi s-a recomandat sa consult un psihiatru pentru a urma un tratament medicamentos si psihoterapie. Vreau sa va spun ca nu am facut acest lucru, ci usor-usor, am incercat sa ma incurajez/imbarbatez singur, pentru ca am mai trecut candva prin stari asemanatoare. Au trecut vreo 3 luni de cand am aceste probleme, si lucrurile variaza, adica, daca spre exemplu am ocupatie sau ceva care sa ma tina ocupat, nu am timp sa ma gandesc la tot felul de ganduri, insa in zilele in care nu am o ocupatie neaparat ( se intampla si sa nu am chef de nimic din cauza derealizarii/anxietatii) si atunci acord tot mai multa atentie gandurilor. Am uitat practic cum e sa dai importanta lucrurilor importante in viata (familiei, naturii, propria fiinta, carierei, studiilor, viitorului), si dau importanta numai gandurilor/intrebarilor care nu sunt tocmai pozitive. Ca sa intelegeti despre ce vorbesc (cu toate ca asta in general, inteleg doar cei care au trecut prin asa ceva), ma incomodeaza zilnic intrebarile de genul:
-Oare tot ce e in jurul meu, exista? Sau e doar o creatie a mintii mele?
-Oare ceilalti oameni, au si ei o constiinta? Cum gandesc ei? De ce se intampla lucrurile asa cum se intampla?
-De unde venim? Cum am aparut? Daca Dumnezeu nu exista?
-Cum se formeaza gandurile mele? De ce nu le pot opri? De ce imi trece asta prin cap acum, si nu altceva?
-Daca voi inebuni? (mai exact, am citit despre schizofrenie, si asta ma sperie de tot).
Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile care mi le pun zilnic, si care nu imi dau seama de ce ma incomodeaza atat de tare. Imi amintesc ca, intotdeauna mi-am pus fel si fel de intrebari, dar niciodata nu m-am simtit atat de "gol" ca acum ( in sensul ca, intrebarile astea imi creeaza o frica, dar nu numai, si un sentiment foarte foarte nasol, care indiferent cum m-as chinui sa il explic, nu pot...e ceva ce simti si este foarte aiurea).
Dupa cum spuneam, acest sentiment mi l-a trezit problema care am explicat-o mai in detaliu in celalat topic ( mai exact aici http://www.romedic.ro/forum/anxietate-sau-mai-grav-100470 ). Am incercat sa explic felul cum ma simt si altora, dar nimeni nu pare sa ma inteleaga ( chiar daca multi spun ca inteleg, e evident ca nu...cine intelege, iti mai spune si alte simptome).Vreau sa precizez ca aceste stari le am doar cand ma gandesc la ele, si cand imi pun problema la prezent "Ce-i cu mine? Cum am ajuns aici?". Am explicat asta unui coach, si am inceput sa facem cateva sedinte de coaching ( asta pentru ca mi-a zis ca nu pare sa am nevoie de psiholog). Mi-am dat seama dupa 2 sedinte ca nu este ceea ce am eu nevoie. O problema careia am inceput sa-i acord prea multa atentie ( si asta ma sperie ) este ca, de cand ma stiu, inainte sa dorm, am impresia ca cineva vorbeste in capul meu. Am incercat sa ma explic asta altora, dar cand explic cuiva am tendinta sa spun ca "aud voci". De fapt, nu este asa. Ceea ce "aud" se manifesta exact ca atunci cand gandesti ceva ( spre exemplu iti pregatesti un discurs), si in capul tau e un monolog, practic iti inchipui scenariul si cunoscandu-ti vocea, e ca si cum te-ai uita la un film. Cam asa se manifeste si aceste "voci" doar ca ele nu prea au relevanta, adica e ca o melodie care o ai in cap si nu o poti scoate, dar asta nu inseamna ca auzi melodia respectiva cantand undeva :)) Deci e ceva normal ( adica asa mi se pare mie, mereu cand ma gandesc la ce mi-a spus cineva, sau imi amintesc un scenariu la care am fost martor, imi pot aminti foarte bine anumite chestii, si parca "aud" ceea ce s-a vorbit), doar ca citind despre schizofrenie+problema mea legata de anxietate/derealizare sau ce o mai fi, ma sperie foarte tare, si cateodata imi este teama chiar sa nu ajung schizofrenic ( mai ales ca sunt la varsta ideala, 22 ani). Ma gandesc cateodata sa merg totusi la un psiholog, dar mi-e teama ca ma va pune sa iau medicamente, si ca sa fiu putin sincer, nu am fost niciodata cu medicamentele...nu ca nu isi fac efectul, dar am incercat sa le evit si sa merg pe principiul ca totul e din psihic( aici apare intrebarea, daca totul e doar din psihic? familia? tot ce ma inconjoara? brrr :)) ). Daca cineva a trecut prin asa ceva, rog sa lase un comentariu. Din experienta pe care am avut-o cand eram mai mic, stiu ca ma ajuta foarte mult incurajarile, exemplele reusite, si ma sperie al naibii cazurile in care oamenii au cam deviat de la realitate. Totusi, cine are cunostinte in domeniu, rog si un sfat. Multumesc, si multa sanatate tuturor!
3 comentarii
Eu m-am chinuit rău, ani în șir cu simptome asemănătoare.
M-am ascuns și de doctori și de psihologi (atenție, psihologul nu deține instrumentele necesare să-ți dea medicamente sau să-ți trântească vreun diagnostic!) și de societate și de familie.
Am ratat mari oportunități din cauza derealizării, anxietății și ruminațiilor interminabile, care îmi păreau mai reale decât realitatea.
damnIT, după nick pari să fii pasionat de calculatoare. Dacă ești pasionat de informatică, acesta fiind un domeniu bănos; perseverează din răsputeri și vei reuși să te strecori prin viață.
M-am ascuns și de doctori și de psihologi (atenție, psihologul nu deține instrumentele necesare să-ți dea medicamente sau să-ți trântească vreun diagnostic!) și de societate și de familie.
Am ratat mari oportunități din cauza derealizării, anxietății și ruminațiilor interminabile, care îmi păreau mai reale decât realitatea.
damnIT, după nick pari să fii pasionat de calculatoare. Dacă ești pasionat de informatică, acesta fiind un domeniu bănos; perseverează din răsputeri și vei reuși să te strecori prin viață.
Bună seara !
Solicită o evaluare la un psiholog clinician cu experiență, iar în urma evaluării vei fi îndrumat ce să faci în continuare. Psihologul clinician deține toate mijloacele pentru a-ți pune un diagnostic corect.
Ai toată încrederea în el că te va sfătui ce căi ai de urmat.
Solicită o evaluare la un psiholog clinician cu experiență, iar în urma evaluării vei fi îndrumat ce să faci în continuare. Psihologul clinician deține toate mijloacele pentru a-ți pune un diagnostic corect.
Ai toată încrederea în el că te va sfătui ce căi ai de urmat.
Asculta de Mercutio...fa-ti curaj sa mergi la un specialist psihiatru. Daca iti precrie un tratament, intreaba in detaliu despre posibilitatea de dependenta sau de cat de frecvente sunt efectele secundare.
Azi exista multe tratamente ce nu dau deloc dependenta si au efecte secundare minime. Incearca sa fii propriul tau stapan si incepe un tratament daca il recomanda medicul. Apeleaza apoi in fiecare saptamane, cel putin cateva luni, la sesiunile de psihoterapie. Medicatia ajuta ca psihoterapia sa-si faca mai bine efectul...si invers.
Dr Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Azi exista multe tratamente ce nu dau deloc dependenta si au efecte secundare minime. Incearca sa fii propriul tau stapan si incepe un tratament daca il recomanda medicul. Apeleaza apoi in fiecare saptamane, cel putin cateva luni, la sesiunile de psihoterapie. Medicatia ajuta ca psihoterapia sa-si faca mai bine efectul...si invers.
Dr Rares Ignat - psihoterapie pentru depasirea obstacolelor din viata
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 12Remediere fara psiholog
- 2153Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
- 8sufar de foarte multi ani de atacuri de panica, anxietate, o fobie puternica ca fac infarct
- 8piatra la fiere
- 481Golul mental si lipsa trairilor
- 9Atac de panica? Anxietate? Nu mersi, mi-e bine asa! :)
- 4Mai poate fi anxietate?
- 156ganduri intrusive ucigatoare
- 38Depresia postnatala
- 10rugaciune-furnicaturi-energie-nu inteleg
- 2Ce medicament anxiolitic e mai bun?
- 2grup suport depresie Brasov
- 15Derealizare Depersonalizare ?! Ajutor..
- 1Presiune in cap.lipsa de concentrare.
- 6TSH mare-tulburare emotionala adolescent
- 4Anxietate/depresie
- 5Exista vreun remediu?
- 3Ipohondrie?
- 2Anxietate
- 8Simptome ciudate: dureri abdominale și de stomac, borborisme, râgâieli
Mai multe informații despre: Anxietatea
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: