Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
Eu am facut primul episod depresiv si anxios(cele doua de obicei se combina), inca din clasa a opta, Nu m-au dus nicaieri, ca eram premiant si stricam imaginea familiei, erau multe prejudecati, si uite, fara tratament timp de multi ani, am ajuns sa fac depresie majora recurenta.Eu te sfatuiesc sa urmezi tratamentul cum ti se da, de catre un medic bun, in care sa ai incredere, pe o perioada rezonabila de timp.Te vei vindeca, cu siguranta!Pentru un depresiv nu este asa indicat spitalul.dar daca vrei, poti merge, daca vrei sa te rupi de mediul in care traiesti si daca tu consideri ca acesta iti face rau.Inca o data, Craciun Fericit si incearca sa intelegi, cel putin din experienta mea, care se aseamana in buna parte cu a ta, ca este bine sa te vindeci ACUM!
Craciun Fericit, multe ganduri frumoase, sanatate !
Stefan,
Daca vei fi sau nu internat in spital (desi nu cred), va hotari medicul psihiatru ce te va consulta.
Tu frati sau surori ai?
Mai mari?
Dar o matusa, un unchi, un verisor, o bunica, imposibil, trebuie sa gasesti un aliat in lupta ta, aliat ce sa-ti sustina cauza in fata parintilor.Tu ai povestit lucrurile acestea mamei tale si dumneaei sta linistita?!
Vorbeste cu tata, vorbeste cu cineva...si du-te la medic psihiatru.
Eu regret ca nu am fost mai demult.Am ajuns abia de 3 luni, cand puteam sa ma fi dus din start.Am stat ani de zile (episoade ce ulterior s-au indesit) cu anxietatea asta si cu stari depresive, convinsa fiind ca pot sa-mi revin si ca toata lumea trece prin astfel de episoade, am incercat si naturiste, am facut si analize, crezand ca am probleme fizice.Ajunsesem sa plang doar daca ma atingeai cu un deget.uffffff.Norocul meu a fost ca am primit sfatul de a vizita un astfel de medic, si am vazut ca nu este nimic dramatic sau stigmatizant.ce este mai important este faptul ca exista solutie pentru orice, vointa sa ai si curaj.
Fa ce ti-am spus.Vorbeste cu cineva din familie, cere ajutor este imposibil sa nu-l gasesti!
Sanatate multa!
Daca vei fi sau nu internat in spital (desi nu cred), va hotari medicul psihiatru ce te va consulta.
Tu frati sau surori ai?
Mai mari?
Dar o matusa, un unchi, un verisor, o bunica, imposibil, trebuie sa gasesti un aliat in lupta ta, aliat ce sa-ti sustina cauza in fata parintilor.Tu ai povestit lucrurile acestea mamei tale si dumneaei sta linistita?!
Vorbeste cu tata, vorbeste cu cineva...si du-te la medic psihiatru.
Eu regret ca nu am fost mai demult.Am ajuns abia de 3 luni, cand puteam sa ma fi dus din start.Am stat ani de zile (episoade ce ulterior s-au indesit) cu anxietatea asta si cu stari depresive, convinsa fiind ca pot sa-mi revin si ca toata lumea trece prin astfel de episoade, am incercat si naturiste, am facut si analize, crezand ca am probleme fizice.Ajunsesem sa plang doar daca ma atingeai cu un deget.uffffff.Norocul meu a fost ca am primit sfatul de a vizita un astfel de medic, si am vazut ca nu este nimic dramatic sau stigmatizant.ce este mai important este faptul ca exista solutie pentru orice, vointa sa ai si curaj.
Fa ce ti-am spus.Vorbeste cu cineva din familie, cere ajutor este imposibil sa nu-l gasesti!
Sanatate multa!
Da, am o sora de 4 ani.
Cam toate neamurile, adica chiar toate, au acelasi punct de vedere"eu am starile astea pentru ca ma gandesc eu mereu acolo, si ca nu am vointa sa ies singur din asta".
Acum ma simt prost, adica am starea aia de ieral accentuata, simt ca nu pot sa respir bine, adica respir greu, ma luat o stare de somn, am ameteli.ma injunghie mana dreapta.de la ce sa fie starea asta cu respiratia?pt. ca ma sperie, adica pe mine ma sperie orice durere, mi-e teama ca mor, mai ales cand am starea aia de ireal " Zic:gata ma... acu nu mai stiu de mine, unde sunt, imi pierd constiinta, mor..."
mda...
Cam toate neamurile, adica chiar toate, au acelasi punct de vedere"eu am starile astea pentru ca ma gandesc eu mereu acolo, si ca nu am vointa sa ies singur din asta".
Acum ma simt prost, adica am starea aia de ieral accentuata, simt ca nu pot sa respir bine, adica respir greu, ma luat o stare de somn, am ameteli.ma injunghie mana dreapta.de la ce sa fie starea asta cu respiratia?pt. ca ma sperie, adica pe mine ma sperie orice durere, mi-e teama ca mor, mai ales cand am starea aia de ireal " Zic:gata ma... acu nu mai stiu de mine, unde sunt, imi pierd constiinta, mor..."
mda...
Simt si o greutate, o apasare pe piept, si cand vorbesc.ma sperii.
Buna Stefan si Craciun fericit !
am citit cam toate postarile si am vazut de ce suferi. Sper ca perioada asta cu sarbatorile sa te ajute sa treci peste momentele mai putin prielnice si gandurile rele pe care le ai sa le indepartezi.
poti sa imi lasi in prv id'ul sa mai vorbim. (in povestea ta - intr-o oarecare masura ma regasesc)
sa nu te gandesti nicio clipa ca esti bolnav si nu poti scapa de chestia asta. incearca sa iti impui ca esti bine.
poate mai vorbim pe mess.
am citit cam toate postarile si am vazut de ce suferi. Sper ca perioada asta cu sarbatorile sa te ajute sa treci peste momentele mai putin prielnice si gandurile rele pe care le ai sa le indepartezi.
poti sa imi lasi in prv id'ul sa mai vorbim. (in povestea ta - intr-o oarecare masura ma regasesc)
sa nu te gandesti nicio clipa ca esti bolnav si nu poti scapa de chestia asta. incearca sa iti impui ca esti bine.
poate mai vorbim pe mess.
La multi ani, Stefan ! Craciun fericit, iti doresc si eu.
am auzit undeva despre refugiul in boala; cred ca inconstient li se intampla unora.Constient inconstient e periculos; de aceea fii treaz. Sunt lucruri atat de frumoase pe care ai putea sa le incerci. Gaseste ceva care sa te defineasaca. Eu nu am avut timp pt mine deloc, atunci cand mi-a fost vremea...mi-am reprimat ani la rand orice nevoie personala. Era normal sa mi se intoarca. Astfel timpul se scurge in maruntisuri urgente - si care ne indepateaza de tinta/ de noi insine. Ai grija de tine. Esti o valoare unica in Univers.
am auzit undeva despre refugiul in boala; cred ca inconstient li se intampla unora.Constient inconstient e periculos; de aceea fii treaz. Sunt lucruri atat de frumoase pe care ai putea sa le incerci. Gaseste ceva care sa te defineasaca. Eu nu am avut timp pt mine deloc, atunci cand mi-a fost vremea...mi-am reprimat ani la rand orice nevoie personala. Era normal sa mi se intoarca. Astfel timpul se scurge in maruntisuri urgente - si care ne indepateaza de tinta/ de noi insine. Ai grija de tine. Esti o valoare unica in Univers.
Craciun Fericit tuturor!!!
in loc sa ma simt bine, mai rau imi e...
am plecat cu ai mei pana la o cunostinta, si n-am avut ce face sa ii zic sa imi dea si mie masina sa conduc pe un camp, ca poate mai uit si eu de rau...De unde, m-a luat un val de emotii, inima batea puternic, simteam k ma sufoc.starea aia de ireal accentuata rau, de parca nu mai eram eu.n-am mers 100 de m ca m-am dat jos si i-am spus ca mi-e rau(la parinti).Am sunat psihologul si a zis ca e normal, de la emotii etc..m-ai m-am linistit, dar cand m-am linistit m-au luat ameteli, adica simt o presiune in cap, nu vad clar pana depate...si am impresia ca se misca obiectele...daca stau in picioare si ma pun jos simt ca imi bubuie capu.Iar mi-e frica.ca poate patesc ceva si mor, de ce am eu ametelile astea si starea sta...simt o pres si in ceafa..ceva pe piept...sunt bulversat rau in cap.si mi-e frica rau...ce sa mai fac???:((:((
in loc sa ma simt bine, mai rau imi e...
am plecat cu ai mei pana la o cunostinta, si n-am avut ce face sa ii zic sa imi dea si mie masina sa conduc pe un camp, ca poate mai uit si eu de rau...De unde, m-a luat un val de emotii, inima batea puternic, simteam k ma sufoc.starea aia de ireal accentuata rau, de parca nu mai eram eu.n-am mers 100 de m ca m-am dat jos si i-am spus ca mi-e rau(la parinti).Am sunat psihologul si a zis ca e normal, de la emotii etc..m-ai m-am linistit, dar cand m-am linistit m-au luat ameteli, adica simt o presiune in cap, nu vad clar pana depate...si am impresia ca se misca obiectele...daca stau in picioare si ma pun jos simt ca imi bubuie capu.Iar mi-e frica.ca poate patesc ceva si mor, de ce am eu ametelile astea si starea sta...simt o pres si in ceafa..ceva pe piept...sunt bulversat rau in cap.si mi-e frica rau...ce sa mai fac???:((:((
Si acum regret ca am condus.zic...iaute ma poate fac ceva si mor dintr-o prostie ca am condus :(( nu mai ma urc niciodata pana nu ma fac bine...
S-au strans multe care nu le mai fac niciodata :(((...
S-au strans multe care nu le mai fac niciodata :(((...
Pe mine gandul ma omoara...am observat, in unele momente chiar stau binisor psihic...dar cand ma gandesc, ca poate mor, si sunt atatea lucruri frumoase pe lumea asta... ma ia asa cu rau, cu o stare proasta...nu mai imi arde de nimic.
Cred ca am cazut in depresie...Nu mai imi place sa fac ce imi placea inainte...Nu mai imi place sa vizitez sau sa primesc vizite, si nu fac misto, chiar nu mai imi face placere.Nu mai imi place sa fac petreceri.inainte mergeam pe la rude, beam un suc, un pahar de vin rosu, ascultam muzica ma distram acum...ohhhaaa...ma gandesc intr-una ca poate mor si nu mai apuc cutare lucru...si de ce mi-e frica ca mor, pentru ca mai niciodata nu ma simt bine fizic...ameteli, respiratia modificata, starea aia de vis...de parca sunt eu de ma face leguma...
inainte sa fac anxietatea eram constient ca o sa mor, adica ma rugam cand plecam de acasa la durm lung, etc...dar nu ma gandeam ca pot eu sa mor din ceva, nici nu imi dau seama acum cum gandeam atunci...
imi vine sa plang cand ma gandesc la starile astea, la toate prostiile.:(( :(( :((
App...pe mine a ajuns sa ma sperie si cand ma simt bine..adica mai binisor.."wow, dar ce e cu mine de ma simt asa bine :-ss".
Cred ca am cazut in depresie...Nu mai imi place sa fac ce imi placea inainte...Nu mai imi place sa vizitez sau sa primesc vizite, si nu fac misto, chiar nu mai imi face placere.Nu mai imi place sa fac petreceri.inainte mergeam pe la rude, beam un suc, un pahar de vin rosu, ascultam muzica ma distram acum...ohhhaaa...ma gandesc intr-una ca poate mor si nu mai apuc cutare lucru...si de ce mi-e frica ca mor, pentru ca mai niciodata nu ma simt bine fizic...ameteli, respiratia modificata, starea aia de vis...de parca sunt eu de ma face leguma...
inainte sa fac anxietatea eram constient ca o sa mor, adica ma rugam cand plecam de acasa la durm lung, etc...dar nu ma gandeam ca pot eu sa mor din ceva, nici nu imi dau seama acum cum gandeam atunci...
imi vine sa plang cand ma gandesc la starile astea, la toate prostiile.:(( :(( :((
App...pe mine a ajuns sa ma sperie si cand ma simt bine..adica mai binisor.."wow, dar ce e cu mine de ma simt asa bine :-ss".
Stefan, nu stiu ce sa cred...Tu descrii aceleasi lucruri - vorbesti mult despre moarte; suferi gandind ca vei muri - Nu primi aceste ganduri/stari. Sunt de la depresie.
Prin moarte vom trece toti - ea trebuie acceptata, in clipa cand ne este randuita, cu seninatate. Eminescu ajunge sa spuna la un moment dat: "nu credeam sa-nvat a muri vreodata" Pana la urma, asa cum invatatam sa traim frumos, invatatam sa si murim, la fel de frumos.
Educa-ti gandirea. Nu primi gandurile acestea - e un cerc vicios? ametelile, starile de rau incurajeaza gandirea si invers? Trebuie sa fie o iesire, nu e normal sa fie asa.
Daca am sa-ti spun ca tot la Dumnezeu gasesti intarirea ai sa crezi ca fac propaganda religioasa, poate, dar eu asta am experimentat de-a lungul vietii.
Am si eu un organism destul de dificil de dat pe brazda, odata ce se deregleaza - dar a si dus mai mult decat in mod normal. In viata pot fi perioade f lungi de intuneric; nu avem ce face, trebuie sa le traversam cu rabdare. Sperand chiar si atunci cand nu se intrevede soarele. Numai asa il vom atrage spre noi.
DEspre moarte, scrie in Scriptura:..." apoi, veti adormi putin " - deci, este doar o trecere in alte dimensiuni de existenta; nu e sfarsitul, ci un alt inceput; Asa ca nu -ti face ganduri negre inutil. Mai spune Sfantul apostol - Pavel - "a muri este un castig" - Iti dai seama cu cata liniste trebuie sa privim noi acest lucru.
Numai ca intai, trebuie sa ne facem vrednici de viata pe care o ducem, sa nu dam inapoi in incercari. Avem nevoie de foarte mult calm, rabdare si intelepciune.
Dumnezeu sa fie cu tine.
Prin moarte vom trece toti - ea trebuie acceptata, in clipa cand ne este randuita, cu seninatate. Eminescu ajunge sa spuna la un moment dat: "nu credeam sa-nvat a muri vreodata" Pana la urma, asa cum invatatam sa traim frumos, invatatam sa si murim, la fel de frumos.
Educa-ti gandirea. Nu primi gandurile acestea - e un cerc vicios? ametelile, starile de rau incurajeaza gandirea si invers? Trebuie sa fie o iesire, nu e normal sa fie asa.
Daca am sa-ti spun ca tot la Dumnezeu gasesti intarirea ai sa crezi ca fac propaganda religioasa, poate, dar eu asta am experimentat de-a lungul vietii.
Am si eu un organism destul de dificil de dat pe brazda, odata ce se deregleaza - dar a si dus mai mult decat in mod normal. In viata pot fi perioade f lungi de intuneric; nu avem ce face, trebuie sa le traversam cu rabdare. Sperand chiar si atunci cand nu se intrevede soarele. Numai asa il vom atrage spre noi.
DEspre moarte, scrie in Scriptura:..." apoi, veti adormi putin " - deci, este doar o trecere in alte dimensiuni de existenta; nu e sfarsitul, ci un alt inceput; Asa ca nu -ti face ganduri negre inutil. Mai spune Sfantul apostol - Pavel - "a muri este un castig" - Iti dai seama cu cata liniste trebuie sa privim noi acest lucru.
Numai ca intai, trebuie sa ne facem vrednici de viata pe care o ducem, sa nu dam inapoi in incercari. Avem nevoie de foarte mult calm, rabdare si intelepciune.
Dumnezeu sa fie cu tine.
Acum am citit un anunt "din gresala" cum ca un model a murit din anorexie(dupa 15 ani de cand a facut-o).Cum sunt eu ipohondru, cum am vazut, m-am si temut sa nu fac si eu.E posibil sa fac daca sunt dereglat psihic?
In general, tot prost la simt.Am citit pe un alt forum ca starea asta de ireal se datoreaza nervilor de la cap care sunt nustiu cum.a citit o fata intr-o carte.
nu stiu ce sa fac sa ies din starea asta.Cand plec undeva ma ia starea aia de ireal si ma enerveaza la culme. ma face sa cred ca am inebunit, ca nu mai stiu cine sunt.
In general, tot prost la simt.Am citit pe un alt forum ca starea asta de ireal se datoreaza nervilor de la cap care sunt nustiu cum.a citit o fata intr-o carte.
nu stiu ce sa fac sa ies din starea asta.Cand plec undeva ma ia starea aia de ireal si ma enerveaza la culme. ma face sa cred ca am inebunit, ca nu mai stiu cine sunt.
Tu NU ESTI DEREGLAT psihic ! Ok?
" Eu sunt eu. Dumnezeu e cu mine, e in mine. El traieste vesnic, si eu traiesc impreuna cu El." etc. Ai hipohondrie ?! Scapa de ea. Fii calm, f calm. Esti iubit de IUbirea Insasi, de oameni, de prieteni. Esti unic. Tie nu ti se va intampla ca nu stiu cui. Nu primi nici o clipa.
Educa-ti gandirea Stefan ! Nu te retrage in interior. Fa tot posibilul sa iesi intre oameni, sa faci o activitate cat de banala la inceput, - asta te va scoate din "latul" fricii - E propria capcana. Chair daca va dura un deceniu, fa macar un pas. Fii destept. (In Biblie scrie ca daca omul face un singur pas catre El, El face o mie spre om).
" Eu sunt eu. Dumnezeu e cu mine, e in mine. El traieste vesnic, si eu traiesc impreuna cu El." etc. Ai hipohondrie ?! Scapa de ea. Fii calm, f calm. Esti iubit de IUbirea Insasi, de oameni, de prieteni. Esti unic. Tie nu ti se va intampla ca nu stiu cui. Nu primi nici o clipa.
Educa-ti gandirea Stefan ! Nu te retrage in interior. Fa tot posibilul sa iesi intre oameni, sa faci o activitate cat de banala la inceput, - asta te va scoate din "latul" fricii - E propria capcana. Chair daca va dura un deceniu, fa macar un pas. Fii destept. (In Biblie scrie ca daca omul face un singur pas catre El, El face o mie spre om).
Acum m-a luat o somnolenta si o ameteala...cand privesc inspre usa parca se misca...am impresia ca imi tremura imaginea...mi-e teama iar...sa nu patesc ceva, sa mor. :(( de ce ma simt asa rau in fiecare zi????
Deci, voi imi spune-ti sa ies sa socializez sa ma gandesc la altceva...Crede-ti ca mi-e usor cand ma apuca toate simptomele...ameteli, sufocare, ireal, stari de lesin...in fine.Vreau sa imi spune-ti si mie mai concret 5-10 lucruri pe care sa le fac sa ies din starea asta!si eu va voi spune cum sta treaba pe urma! Va rog mult. spune-ti cateva exemple mai concrete!
Stefan, daca vrei sa intelegi si tu si parintii tai bine, daca nu...inseamna ca te simti bine in starea asta.
Sfatul meu clar e sa mergi la un psihiatru (iei trimitere de la medicul de familie si mergi la Spitalul de Psihiatrie). Nu vei gasi nici un ajutor aici, si starile nu iti vor disparea...in plus poate mai incolo te vei pricopsi cu ceva mai "bun" decat anxietatea, in caz ca o lasi netratata.
Sfatul meu clar e sa mergi la un psihiatru (iei trimitere de la medicul de familie si mergi la Spitalul de Psihiatrie). Nu vei gasi nici un ajutor aici, si starile nu iti vor disparea...in plus poate mai incolo te vei pricopsi cu ceva mai "bun" decat anxietatea, in caz ca o lasi netratata.
- in primul rand mergi la un medic bun care sa te asculte si fa ce-ti spune, ia tratamentul;
- sa faci tot posibilul sa dormi zilnic macar 5, 6 ore pe noapte;
- cand incepi ziua, iesi in aer - macar jumatate de ora - pt inviorare; Cere cu incredere binecuvantarea pt acea zi; formeaza-ti in minte imaginea omului sanatos/ creat de Dumnezeu; ramai cu imaginea aceasta intiparita in minte, iar cand te mai rogi, fii incredintat ca Dumnezeu a notat rugaciunea ( asta se intampla, de fapt ) ; multumeste la sfarsitul oricarei rugaciuni;
- fii organizat in ce faci; fa-ti un mic plan de lucru; respecta-l; trebuie sa faci ceva bine/trebuie sa-ti doresti ceva;
Nu te uita la tine / oricat te simti de slab, mergi si pe coate daca e cazul, numai sa te apuci de visul tau; sau incepe cu ceva usor, care sa fie prima treapta/ tranzitia spre mai sus; insa e vorba de sanatate mai intai - si mai putin cat de ajunge...nu stiu cat de sus; poti sa faci si scobitori - precum cei ce nu vad...(Cand ma gandesc cati oameni virtuosi dintre orbi sunt !...) Orice poti face cu mainile tale - mai putin munca stresanta, sa faci. Vei iobtine un ban, vei obtine respect de la cei din jur, independenta - in final...vei fi mai multumit de tine. gandindu-te intens la cum sa faci mai bine ce ai de facut - si respingand mereu ideea ca esti bolnav - treptat vei depasi.
Poate psihiatrul iti va spune: "Nu vei scapa niciodata de aceasta boala. " Sa nu-l crezi. Mi s-a intamplat mie excat la fel. Atunci am spus: "Nu are drepatate" Si prin viata mea, am dovedit asta.
Eu am trecut acum printr-un episod depresiv - insa, era de astepatat...Nu comentez.
Cum simti tu depersonalizarea? - apropo de titlul topicului.
Sa-ti spun si eu despre un anume fel de depersonalizare. Cunosc pe cineva, care de dragul binelui suprem, care ne cere sa-i vedem pe cel de langa noi mai presus - a trebuit sa renunte mult timp la propriile principii/ nevoi, in felul acesta, instalandu-se normalitate in acea casa- cu ce pret?
Acea prietena a ajuns in cele din urma sa nu-si mai aiba propriile dorinte ( chiar cele fundamentale), sa uite ceea ce -i placea inainte, in mod natural - intrand in depresie. De fapt neglijandu-si propria natura - ea s-a...diminuat, pana la disparitie ; adica, personalitatea ei nu se mai manifesta ; nu mai exista...? - Acum face doar treburile zilnice din datorie. Totusi, nimeni dintre cei pt care a cedat mereu nu intelege colapsul ei - cerandu-i sa se descurce ca altadata, si reprosandu-i ca de ce nu mai este ca inainte? (Ea s-a imbolnavit sufleteste in ultimul timp, insa aceasta boala nu este inteleasa - ca sa nu spun mai mult; din ce mi-a spus, e vb de diferente mari intre soti... )
Intreb, pt acest tip de depersonalizare ce ar trebui facut, Dr. T?
- sa faci tot posibilul sa dormi zilnic macar 5, 6 ore pe noapte;
- cand incepi ziua, iesi in aer - macar jumatate de ora - pt inviorare; Cere cu incredere binecuvantarea pt acea zi; formeaza-ti in minte imaginea omului sanatos/ creat de Dumnezeu; ramai cu imaginea aceasta intiparita in minte, iar cand te mai rogi, fii incredintat ca Dumnezeu a notat rugaciunea ( asta se intampla, de fapt ) ; multumeste la sfarsitul oricarei rugaciuni;
- fii organizat in ce faci; fa-ti un mic plan de lucru; respecta-l; trebuie sa faci ceva bine/trebuie sa-ti doresti ceva;
Nu te uita la tine / oricat te simti de slab, mergi si pe coate daca e cazul, numai sa te apuci de visul tau; sau incepe cu ceva usor, care sa fie prima treapta/ tranzitia spre mai sus; insa e vorba de sanatate mai intai - si mai putin cat de ajunge...nu stiu cat de sus; poti sa faci si scobitori - precum cei ce nu vad...(Cand ma gandesc cati oameni virtuosi dintre orbi sunt !...) Orice poti face cu mainile tale - mai putin munca stresanta, sa faci. Vei iobtine un ban, vei obtine respect de la cei din jur, independenta - in final...vei fi mai multumit de tine. gandindu-te intens la cum sa faci mai bine ce ai de facut - si respingand mereu ideea ca esti bolnav - treptat vei depasi.
Poate psihiatrul iti va spune: "Nu vei scapa niciodata de aceasta boala. " Sa nu-l crezi. Mi s-a intamplat mie excat la fel. Atunci am spus: "Nu are drepatate" Si prin viata mea, am dovedit asta.
Eu am trecut acum printr-un episod depresiv - insa, era de astepatat...Nu comentez.
Cum simti tu depersonalizarea? - apropo de titlul topicului.
Sa-ti spun si eu despre un anume fel de depersonalizare. Cunosc pe cineva, care de dragul binelui suprem, care ne cere sa-i vedem pe cel de langa noi mai presus - a trebuit sa renunte mult timp la propriile principii/ nevoi, in felul acesta, instalandu-se normalitate in acea casa- cu ce pret?
Acea prietena a ajuns in cele din urma sa nu-si mai aiba propriile dorinte ( chiar cele fundamentale), sa uite ceea ce -i placea inainte, in mod natural - intrand in depresie. De fapt neglijandu-si propria natura - ea s-a...diminuat, pana la disparitie ; adica, personalitatea ei nu se mai manifesta ; nu mai exista...? - Acum face doar treburile zilnice din datorie. Totusi, nimeni dintre cei pt care a cedat mereu nu intelege colapsul ei - cerandu-i sa se descurce ca altadata, si reprosandu-i ca de ce nu mai este ca inainte? (Ea s-a imbolnavit sufleteste in ultimul timp, insa aceasta boala nu este inteleasa - ca sa nu spun mai mult; din ce mi-a spus, e vb de diferente mari intre soti... )
Intreb, pt acest tip de depersonalizare ce ar trebui facut, Dr. T?
:( ... si mai putin de a ajunge sus...nu stiu cat de sus
salve tuturor...m am ingrozit de ce anume am citit aici..de la o iesire, la o ora de sport, la un antrenament, s a ajuns pana sa zici ca ai stat 24h cu holterul..si de aici imi vine ideea unei prietene cu care locuiesc si care de 5ani m a facut si pe mine sa innebunesc.aceeasi poveste..IDENTICA..de la o ora de sport a ajuns la urgenta tot cu un atac de panica si de atunci o tine intr una asa...ameteli, nu se simte bine, stari de anxietate, si ce sa mai?din doctor in doctor...la ea orice mica durere o face sa se gandeasca ca e ceva grav, se sperie, incepe sa i bata inima tare si..gata, pare ca o pierd, nu ma mai inteleg cu ea..zice ca are ceva la inima si ca in oricee moment poate sa moara, am fost cu ea la cardiolog(si nu doar la unul, tin sa precizez), toti i au zis"inima e perfect sanatoasa", este adevarat ca uneori palpitatii, dar cred ca toti avem, nu inseamna ca tre sa murim acum, un pic de la oboseala, un pic de la stres, daca mai si fumezi...acum vreo3luni a fost cu mama ei la o "doamna doctor"care se pare ca se ocupa cu bioenergie sau ceva de genul asta, nu stiu exact sa va explic, insa acea doamna i a zis ca are probleme cu stomacul(fara sa i faca analize, fara nimic i a zis ca are microbul helicobacter), de atunci parca a uitat de inima si nu mai zicea ca o sa moara din cauza inimii ci ca o sa faca ulcer si gata viata ei..s a dus la doctorul de familie si ia zis sa i dea o reteta pt a si lua medicamentele pt acest microb fara sa stie sigur daca il are sau nu.acum cateva zile a terminat tratamentul si zice ca se simte mai bine, ca nu mai are acele dureri de stomac, insa si a amintit de inima, luand o de la capat.a fost la psihiatru acum vreo luna, doctorul in afara de niste pastile sa i dea sa ia, nu a facut cine stie ce, pastile pe care nu le a luat, unele dintre ele fiind xanax.am uitat sa precizez ca ia metoprolol pt bataile inimii, de 5 ani le ia in fiecare zi, prima data, atunci la ora de sport, a alergat la urgenta ajungand acolo cu pulsul250, doctorii i au pus diagnosticul TPSV, insa nu le a spus ca pana la spital a alergat de frica sa nu moara, acum medicii cardiologi nu mai inteleg nici ei nimic, inima e sanatoasa si totusi a facut TPSV...ii minte sau hai sa nu zic asa, sa zicem ca nu le spune adevarul, helicobacterul i l a descoperit o doctora"fantoma"fara stampila, fara reteta, fara nimic, TPSV l a avut asa fara niciun motiv in loc sa le spuna ca l a provocat, ca si eu daca alerg 15min ajung sa am pulsul250, sunt sigura!!!astea sunt unele din putinele asa zise"boli", frica de moarte, nu face bine sanatatii voastre pentru in realitate asta este de fapt"boala"pe care voi o aveti, si in afara ca va faceti rau voua, faceti rau si persoanelor din jurul vostru care va iubesc, faceti rau spiritual si chiar si financiar.sunteti tineri, nu va mai faceti atatea probleme si gandul la moarte eu cred ca ar trebui sa va faca mai puternici pt ca in stilul acesta voi o provocati, traiti va tineretea, profitati din plin acum cat sunteti tineri, de moarte nu scapam niciunul, mai devreme sau mai tarziu tot se va intampla, insa trebuie sa invatam sa ne stim menirea si rolul nostru pe acest pamant.Imi pare rau ca nu pot sa fiu mai maleabila, sunt mame care si pierd copiii intr un accident stupid, exista copii care se nasc cu boli incurabile, persoane cu handicap care traiesc zeci de ani strambi, in carucioare pe rotile iar noi avem o frica atat de mare incat sa ne provoace moartea de care totusi sustinem ca ne este atata frica?pai si atunci ce frica mai e asta?e o contradictie...sora mea s a nascut cu o gaura in inimia, ea chiar are o problema dar niciodata n am auzit o plangandu se de aceasta problema..ori sfatul meu este sa faceti o"terapiela un psiholog, pt ca medicii, daca nu aveti intr adevar o problema de sanatate, NU VA POT AJUTA!!!Le cereti imposibilul si ii faceti si pe ei sa se gandeasca(din descrierile voastre), ca sunt incompetenti si ca nu stiu ce aveti..spuneti le adevarul, nu ceea ce aveti voi in capusor si de ceea ce credeti voi ca ati putea muri.Adica, draga Stefan, ai 16 ani, aceasta prietena a inceput sa aiba aceasta problema pe la 18 ani(acum are 23 impliniti), imagineaza ti 5 ani prin doctori, bani aruncati, medicamente fara leac si un"proces psihic"la pamant, gandeste te putin, se merita???iti faci familia sa se stinga si ea incet, incet, asta iti doresti??consider egoist putin ceea ce faceti voi, NU VEI MURI, dar daca vei continua asa viata ta se va transforma intr un adevarat cosmar, cel mai bun psiholog pt noi suntem noi insine, asa ca hai sa ne ajutam, pt ca de la creier pleaca tot, chiar si o boala!!nu e greu si stiu ca tu poti si toti putem, esti barbat totusi si in ciuda faptului ca ai 16 ani si ca mai sus se discuta si despre faptul ca esti minor si nu trebuie sa ti se adreseze un medic in felul in care ti s a adresat, eu una cred ca la 16 ani nu mai esti totusi copil de gradinita si ca esti capabil sa intelegi tot ce se intampla in jurul tau, stii sa ti exprimi punctul de vedere si imi doresc din suflet sa inveti in primul rand sa mergi inainte, fa ti o prietena, iesiti in oras la un suc, nu mai sta prin doctori ca e pacat si ti trec anii aiurea pe langa tine si nu de alta da o sa ti para rau.te pup..sa aveti un an nou fericit !!!
@marina080979
Cand ti-am citit postul am fost cel mai linistit.dar momentan pe urma, ma luat iar rau, care nu pot sa-l stapanesc!Mi-am luat tensiunea era maricica 13 cu 9, care m-a pus pe ganduri. puls accelerat, 120 de batai... ma interb " ce o fi cu mine de mi-e rau?"Parca imi vine sa vomit...nu prea ma simt bine.
Cum sa fie depersonalizarea?nu cred ca e depersonalizare.E o stare de parca uneori imi da senzatia ca nu stiu cine sunt, unde sunt, trebui sa ma verific.uneori am impresia ca piciorele nu mai sunt ale mele...o stare din asta care nici nu poate fi descrisa.
Mi-e teama sa mai raman singur acasa...
Cand ti-am citit postul am fost cel mai linistit.dar momentan pe urma, ma luat iar rau, care nu pot sa-l stapanesc!Mi-am luat tensiunea era maricica 13 cu 9, care m-a pus pe ganduri. puls accelerat, 120 de batai... ma interb " ce o fi cu mine de mi-e rau?"Parca imi vine sa vomit...nu prea ma simt bine.
Cum sa fie depersonalizarea?nu cred ca e depersonalizare.E o stare de parca uneori imi da senzatia ca nu stiu cine sunt, unde sunt, trebui sa ma verific.uneori am impresia ca piciorele nu mai sunt ale mele...o stare din asta care nici nu poate fi descrisa.
Mi-e teama sa mai raman singur acasa...
Aaa...in cursul zilei mi se modifica si respiratia, am impresia ca nu mai pot sa respir...si ma sperii...
sorry, ... doamna marina, sarumana. Si doctorii astia ce-ar face ei daca n-ar avea pacienti ? Cum spuneti aici - ar fi ca bolile astea e nimic.
pai exact asa am zis si eu - pana s-au speriat altii in locul meu.da nu mai are importanta. nenoricire mai mare nu exista. dar cum am luat tratament - de ce mi-a mai trecut? sau nu trebuia.daca nu era ceva
Of, mi-a spus bine cineva: "nu le mai puneti pe toate la inima" - tare doresc sa pot, ma straduiesc Si orisicine sa faca la fel -
Nu e deloc asa. si am sa va spun de ce. Prietena mea a renuntat cu buna stiinta la niste lucruri - de ex. ea timp de 10 ani si mai bine, desi era tanara si dornica de a se bucura de viata, nu a iesit NICAIERI. Decat a avut grija de x, y, z, era un fel de moasa comunala, lucra pe trei schimburi de ii crapa capu, nu mai avea aer. Unul se imbolnavea, altul murea, ...altul nu voia.ce mai, nu a fost chip.
Cand au mai aparut si alte evenimente dramatice in familia largita - cine sa se sacrifice? Epuizata fizic la un moment dat, nu si-a permis o iesire in natura macar. Nu avea cum. Unde sa iasa cu cei patru iezi ? Si ce odihna ar fi avut ea? mai bine le-a dat lor sa iasa - ea stand la gratii in continuare...ca sta la parter..:P
Trepatat s-a instalat metamorfozarea in liliac. Inainte era o fiinta solara. Si, iesind odata prin soarele de la amiaza - i s-au taiat picioarele si i s-a innegrit cerul in fata ochilor: era de speriat...dar, ,..a mers mai departe, nu s-a oprit. A dat concurs pt job, .se tinea de banca...ca ii tremura si pixul...si a luat post. A lucrat tot anul asa fara sa ia medicamente. fara medic -
Radea. lucra - frecventa biserica - era pe fuga mereu. numai ca..se agrava mai mult pana...la, de tot.
Mi-e mila cand scriu - mai intai de dl doctor - dar, va rog, spuneti-i sa nu mai puna la inima chiar toate. Sunt atatia bolnavi care au nevoie de el. E ultima, promit.
Eu imi cer ietare pt cat l-am batut la cap - ii voi intoarce cumva binele facut, sa nu se supere pe mine.
"dar cine oare pe pamant aprinde un foc
fara sa-ncalzeasca vreodata vatra?
Si oare cine poate inveseli o alta inima
fara a o inveseli pe-a sa?
Am potolit strigatele unui copil infometat
am umplut cu bunatate potirul unui strain
Si, ridicandu-i pe ceilalti
M-am ridicat pe mine"
Ia minte, Doamne. Amin.
pai exact asa am zis si eu - pana s-au speriat altii in locul meu.da nu mai are importanta. nenoricire mai mare nu exista. dar cum am luat tratament - de ce mi-a mai trecut? sau nu trebuia.daca nu era ceva
Of, mi-a spus bine cineva: "nu le mai puneti pe toate la inima" - tare doresc sa pot, ma straduiesc Si orisicine sa faca la fel -
Nu e deloc asa. si am sa va spun de ce. Prietena mea a renuntat cu buna stiinta la niste lucruri - de ex. ea timp de 10 ani si mai bine, desi era tanara si dornica de a se bucura de viata, nu a iesit NICAIERI. Decat a avut grija de x, y, z, era un fel de moasa comunala, lucra pe trei schimburi de ii crapa capu, nu mai avea aer. Unul se imbolnavea, altul murea, ...altul nu voia.ce mai, nu a fost chip.
Cand au mai aparut si alte evenimente dramatice in familia largita - cine sa se sacrifice? Epuizata fizic la un moment dat, nu si-a permis o iesire in natura macar. Nu avea cum. Unde sa iasa cu cei patru iezi ? Si ce odihna ar fi avut ea? mai bine le-a dat lor sa iasa - ea stand la gratii in continuare...ca sta la parter..:P
Trepatat s-a instalat metamorfozarea in liliac. Inainte era o fiinta solara. Si, iesind odata prin soarele de la amiaza - i s-au taiat picioarele si i s-a innegrit cerul in fata ochilor: era de speriat...dar, ,..a mers mai departe, nu s-a oprit. A dat concurs pt job, .se tinea de banca...ca ii tremura si pixul...si a luat post. A lucrat tot anul asa fara sa ia medicamente. fara medic -
Radea. lucra - frecventa biserica - era pe fuga mereu. numai ca..se agrava mai mult pana...la, de tot.
Mi-e mila cand scriu - mai intai de dl doctor - dar, va rog, spuneti-i sa nu mai puna la inima chiar toate. Sunt atatia bolnavi care au nevoie de el. E ultima, promit.
Eu imi cer ietare pt cat l-am batut la cap - ii voi intoarce cumva binele facut, sa nu se supere pe mine.
"dar cine oare pe pamant aprinde un foc
fara sa-ncalzeasca vreodata vatra?
Si oare cine poate inveseli o alta inima
fara a o inveseli pe-a sa?
Am potolit strigatele unui copil infometat
am umplut cu bunatate potirul unui strain
Si, ridicandu-i pe ceilalti
M-am ridicat pe mine"
Ia minte, Doamne. Amin.
@Vreau sa traiesc
Nu inteleg ce vrei sa spui.
Nu inteleg ce vrei sa spui.
@Marina: Metoprololul si propanololul au efecte negative asupra psihcului, ar fi bine sa le lase si totusi sa ia tratamentul psihiatrului.
@Stefan: tensiunea maricica e de la 140 / 90 mmHg. Nu spune ca nu stii ce e cu tine pentru ca stii exact ca e anxietate generalizata care exact cum descri tu se manifesta, daca intelegi sa mergi la psihiatru si sa iei tratament e bine, daca nu...treaba ta, inseamna ca iti pace asa cum esti.
@Stefan: tensiunea maricica e de la 140 / 90 mmHg. Nu spune ca nu stii ce e cu tine pentru ca stii exact ca e anxietate generalizata care exact cum descri tu se manifesta, daca intelegi sa mergi la psihiatru si sa iei tratament e bine, daca nu...treaba ta, inseamna ca iti pace asa cum esti.
Dar eu iau deja un tratament cu ciparlex.Ce sa fac, sa merg la alt doctor daca eu am deja doctorul meu?
Deci ai medicul psihiatru al tau?... De cat timp esti ep Cipralex? Daca dupa vreo luna nu te simti bine cu el, spune-i sa ti-l schimbe cu altceva, cum ar fi Paroxetina (Seroxat=Paluxetil=Arketis) care merge bine pe ce ai tu. Si eu am avut anxietati ca ale tale (eu nu aveam impresia ca pisioarele nu sunt ale mele, ci mainile :)) )...si cu Paroxetina m-am facut bine.
Da, il iau de 1 luna si 3 saptamani, cam asa..
Pe 7 am programare la medic.
Pe 7 am programare la medic.
Sa ii spui meidcului sa iti schimbe antidepresiul, eventual cu ce ti-am spus eu mai sus.
Acum au venit musafiri pe la mine, si stateam atent cu iei mi s-a accentuat starea aia de ireal.Simteam ca sunt plecat cu pluta, ca am inceput sa pierd conteactul cu realitatea asa.acum nu prea mai imi arde de nimic, nu stiu ce sa fac sa scap din starea asta.credeti-ma ca e foarte urata...
Pffff.nu trebuia sa renunt la homneopate, pentru ca de cand am renuntat la ele mai rau ma simt, si mi-au aparut gandurile urate.Cand aveam homneopate, incepusem sa merg la fotbal, chiar jucasem intr-un meci oficial 10 minute, chiar si cu starea aia de ieral.Mergeam la antrenamente, acum daca ma duc, atacul de panica e primul.Nu am luat decat 1 luna homneopatele...
Ps..am si ameteli acum...
Pffff.nu trebuia sa renunt la homneopate, pentru ca de cand am renuntat la ele mai rau ma simt, si mi-au aparut gandurile urate.Cand aveam homneopate, incepusem sa merg la fotbal, chiar jucasem intr-un meci oficial 10 minute, chiar si cu starea aia de ieral.Mergeam la antrenamente, acum daca ma duc, atacul de panica e primul.Nu am luat decat 1 luna homneopatele...
Ps..am si ameteli acum...
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2sunt studenta in ultimul an si nu mai pot sa invat
- 25Atac de panica? Anxietate?
- 3Slabiciune... atacuri de panica, anxietate
- 9depresie, anxietate-help!
- 3probleme nerezolvate de 6 ani.un sfat? mai multe?
- 3greata, ameteata, stare de anxietate
- 51Ce este anxietatea?
- 10Problema psihica?
- 24Anxietate!? probleme din copilărie, tatăl-... absent.
- 15atac de panica
- 14Fobie sau ce?
- 2Ce medicament anxiolitic e mai bun?
- 16Seroxat, Elicea, fara efecte
- 5Anxietate si depersonalizare / derealizare
- 10Despre anxietate
- 5Anxietate sub semnul intrebarii, 20 de ani.
- 12Atacuri de panica/anxietate
- 6Ajutati-ma - atacuri de panica
- 8Atac de panica?
- 5Vitamina D, responsabila de atacurile de panica?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: