am 6 ani de cand ma lupt cu depresia-anxioasa.

welaxin am vrut sa spun.nici macar o relatie nu pot avea...totul mi se pare inutil...ce sa faca cu mine cineva /?

pt. laucarmen!
NU DISPERA!!!!
ai vorbit cu medicul tau despre asentra sau orice alt medicament pe baza de sertralina? incearca. si eu eram ca si tine dar dupa vreo 6 luni de tratament starile de confuzie si ameteala si panica au inceput sa se rareasca.iau de 2 ani si ceva asentra si nu pot sa zic ca-s vindecata complet dar observ ca ma pot controla si nu ma mai las dusa de val, nu mai sunt atat de disperata ca oare cum o sa-mi revin, sunt mai optimista!
Multa sanatate!!!! sper sa incerci si sper sa raspundeti cat mai multi mesajelor noastre ca sa ne putem sustine reciproc!!!

pt voichilina-iti multumesc pt raspuns...iti dai seama ca ajungi intr-un punct in care nu mai stii incotro sa o apuci...din ce am scris ai vazut ca am facut o gramada de tratament..dar pesemne ca cele din urma chiar nu au picat pe afectiunea mea.nimic pe lume ni umi doresc decit sa -mi revina optimismul si pofta de viata. ma chinui cu starea asta...dar saptamina viitoare merg la control la dr si o sa vad ce zice.aveam in cap sa ma duc si la neuro, la reumatologie, ca cardio...dar cred ca ar fi inutil...am obs ca am inceput sa am pulsul cam mare in ultimele saptamini si minima la tensiune cam mare o fi de la tratament si de la starea mea...daca apuci sa te duci si la alti dr iti dau si aia tratamente de nici nu mai stii cesa iei.sa auzim de bine

Sunt studenta si am 21 de ani. Si eu ma confrunt cu niste stari oribile si nu stiu cum sa scap de ele. Totul a pornit in 2009 in februarie cand a trebuit sa plec la prietenul meu in Italia pentru prima data. Din cauza stresului si a ingrijorarii (parintii meu au facut foarte urat), in autocar ma trezesc dintr-un somn usor cu o stare foarte urata. Nu a fost o stare permanenta de atunci dar isi facea aparitia cand si cand. Din septembrie anul trecut a inceput calvarul, pana in luna decembrie, zi de zi, de dimineata pana seara aveam o durere in piept, palpitatii, stare psihica proasta, imi taia pofta de mancare, orice lucru obisnuit devenea o povara de facut, nu mai eram optimista, ma simteam singura, imi lipsea personalitatea nu ma mai regaseam. Am avut si cateva nopti in care nu am dormit deloc, eram foarte agitata nu ma puteam stapani, nu aveam stare. Acum starile au mai incetat dar nu au disparut de tot, imi fac griji deoarece ma inchide in mine si simt nevoia sa-mi bag mana in piept de rau iar creierul lucreaza numai impotriva mea..ganduri negre...ASTEPT RASPUNSURILE VOASTRE DEOARECE NU AM FOST LA NICI UN MEDIC PANA ACUM. VREAU SA STIU CE SE INTAMPLA CU MINE!

pt miha!
Tre sa meargi la medic cat mai repede pentru ca eu, timp de 2 ani de zile am avut niste stari super nasoale si n-am zis la nimeni nimic, le-am ignorat! Cand am ajuns la medic mi-am dat seama ca e cam grava situatia si nici in ziua de azi nu sunt 100% vindecata (din 2005) si iau medicamente de aproape 3 ani.
Intrebare: te-a speriat ceva de te-ai trezit brusc sau ti s-a intamplat ceva?
La mine a debutat in urma unui deces in familie si m-am speriat foarte tare!

pt lauracarmen!
hai sa incercam sa nu mai tot analizam atat c e ni se intampla, sa incercam sa ne educam "stapanirea de sine" si sa nu ne mai sabotam propria persoana cu ganduri negre...sa zicem "ce-o fi o fi. mergem mai departe" ca pana la urma ce naiba putem face.doar nu ne-om ingropa de tineri.
SANATATE fetele! (lauracarmen si miha)

pt voichilina
Multumesc de raspuns! Acum locuiesc cu prietenul meu in italia. Faptul ca mi-am schimbat modul de viata de la cel in care scoala era pe primul loc, fiind studioasa si toate preocuparile mele erau in legatura cu asta, acum m-am transferat la fara frecventa locuiesc in Italia si nu lucrez deoarece programul sesiunilor nu imi permite.Eram obisnuita cu alt stil de viata, nu ca acum o duc rau sau se intampla ceva rau, prietenul meu ma iubeste...Parintii mei sunt divortati, asta imi mai provoaca rau cateodata cand cad in acea stare.
NU am un necaz mare, NU am trecut prin nici o nenorocire care sa ma marcheze, de asta nu inteleg de la ce provine depresia asta, sa fie doar faptul ca de la o schimbare de stil de viata sa-ma afecteze?
Acum grijile mele sunt legate de facultate, de examene, si ma gandesc la parintii mei foarte mult. Am momente in care ma simt bine si atunci imi spun mie insa-mi: De ce trebuie sa ai starile alea daca nu ai nimic un motiv intemeiat?

"Parintii mei sunt divortati, asta imi mai provoaca rau cateodata cand cad in acea stare." poate asta e problema. Incearca sa nu te mai gandesti la situatia lor de "divortati", ca ma gandesc ca n-au divortat din cauza ca le era bine impreuna, ci gandeste-te ca le e mult mai bine asa, fiecare incepe o noua viata!
Cat despre tine.orienteaza-ti gandurile pe ce vrei sa faci, fa-ti planuri mici si palpabile pentru fiecare zi si asa poate te ajuta Dzeu sa depesesti starile alea si sa nu le mai ai deloc.

Multumesc Voichilina! Chiar a contat pt mine sa vb cu cineva care a trecut prin asta! Multumesc inca odata!

in primul rand va salut pe toti cei care s-au deschis prin intermediul acestui forum...unele dintre aceste stari le-am experimentat si eu si as vrea sa stiu cum as putea sa le depasesc...de cand eram la liceu am trecut prin fel si fel de intamplari nefericite(bunica mea paralizase si trebuia sa avem grija de ea, o perioada a stat in camera cu mine, parintiii mei se certau si parca nu se mai intelegeau plus ca la scoala toti colegii ma marginalizau si atunci nu am gasit in nimeni un prieten de nadejde sau cel putin simteam ca nu ma intelegea nimeni...in urma acestor intamplari am ramas cu un complex de inferioritate...dupa aceasta perioada iar am mai trecut prin alte intamplari, am terminat facultatea nu m-am realizat, m-am descurajat...tatal mea a deschis un magazin si desi nu mi-a placut m-am angajat si in ideea de a-i vedea pe ei ca se inteleg pt ca apareau mereu discutii pe acest subiect(tatal meu a facut acel magazin chiar in casa bunicii dupa ce a decedat si de aici au inceput alte probleme: mama ii reprosa tatalui ca se baga in casa parintilor etc, discutii care m-au afectat enorm)...nu mai spun ca aici la magazin veneau sa cumpere si tiganii care faceau presiuni asupra ta...dupa un timp m-am casatorit si cu toate discutiile dintre parinti am ramas la magazin in continuare...am ramas insarcinata si dupa ce am nascut am avut o trauma la nastere care a fost mai mult sau mai putin inteleasa din jurul meu(am fost la un pas de coma)...mentionez ca eu si cu sotul meu nu stam singuri ci si cu parintii lui plus ca vin f des si cumnatii mei...inainte sa nasc aveam f multa rabdare si calm dar dupa ce am nascut starea mea s-a agravat...aveam depresii inainte dar acum s-au accentuat...ma simt linistita o perioada, dupa aceea iar imi revin starile, mai ales cand vin ei sau soacra cu ideile ei...observ ca nu am o viata de familie normala in sensul ca parca as trai numai cu sotul meu ci si cu famiia lui...constatarile de genul uite trebuie sa fii asa sau uite trebuie sa faci asa ma epuizeaza...am vazut ca atunci cand ma enervez ma ia cu tremurat, nu mai am control asupra mea si chiar am ajuns sa ma tem de mine mai ales cand vine cineva si imi spune ca uite faci asa sau nu trebuie asa sau ca sunt nu stiu cum...reactionez aiurea.nu stiu, toate experientele care le-am avu poate ca m-au facut f vulnerabila si as vrea cum as putea sa abordez aceste stari...cum as putea sa-i abordez pe cei din jur pt ca simt ca ei nu ma inteleg...si inainte de a ma casatori parintii meu erau sa treaca printr-un divort, mama a fost afectata de moartea bunicii plus ca am avut un soc emotional si din cauza nasilor mei de cununie...sa fiu eu de vina adica eu trebuie sa ma schimb cumva sau ce trebuie sa fac ca sa scap de depresie si de gandirea care mi s-a format?

buna tuturor, imi pare rau ca nu am mai intrat pana acum cu toate astea ma bucur ca ne gasim curajul sa spunem prin ce trecem, nu e usor dar cred ca asta e primul pas spre vindercare, e greu sa ne facem intelesi dar pana nu incercam nu reusim.eu, ma simt mai bine sa reusit sa trec de de ce a fost mai greu, sper sa nu fie doar o iluzie mai sunt momente dificile dar prin vointa reusesc sa ma incurajez si sa merg mai departe, nu e usor dar daca inainte sa ne facem ascultati si intelesi trebuie sa ne intelegem noi insine sa acceptam realitatea.saptamana trecuta mi-am dat demisia, am facut pur si simplu ce am simtit in acel moment ca e mai bine pentru mine, ma saturasem sa-mi fie teama sa cer o zi de concediu, sa-mi expun parerea fara sa primesc un raspuns taios din partea sefei.o sa va intrebati ce legatura are cu toate starile de depresie si suferinta.ei bn are dupa ce am facut asta m-am simtit mult mai libera, mai increzatoare in fortele mele proprii, am stiut ca pot merge mai departe, a doua zi m-am trezit cu totul alt om, am mers la servici cu zambetul pe buze ceia ce rar se intampla pentru ca daca nu aveai target-ul facut era greu sa si respiri intr-un mediu ca ala.
Viata e mult prea scurta si trebuie sa fim increzatori, sa multumim LUI Dumnezeu ca nu avem boli incurabile, haideti sa ne bucuram zi de zi ca ne trezim dimineata, sa oferim un zambet cald in fiecare zi celor dragi...si ca sa ne depasim aceste stari haideti sa ne iubim si sa ne apreciem pe noi insine!!
si prin orice necazuri am trece sa nu uitam ca se putea si mai rau de atat.

pt silviaalex: referitor la soacra: "zi ca ea si fa ca tine!!!!" referitor la celelalte probleme trebuie sa-ti faci curaj sa mergi la medic cat mai repede ca starile astea nu trec asa usor si mai ales fara tratament ci dimpotriva se agraveaza!! asa ca ia-ti inima-n dinti si du-te pentru ca nimeni nu-i mai important in lumea asta decat propria persoana, restu-s trecatoare.
sanatate multa!!!!!!!!!!!

buna ziua
am nevoie de ajutor
mama mea are cv probleme a fost in depresie dar acum ia in continuare pastile nu o doare nik numa are ameteli da numa pe anumite perioade ale zilei si dupa acea ii dispar.
ma puteti ajuta cu niste sfaturi va rog sai dispara ameteala asta
multumesc anticipat

Buna Ziua ! Am nevoie de ajutor, cine ar putea sa imi recomande un Doctor Psihiatru bun in Timisoara. Am mai incercat inainte la un Doctor, dar nu am fost multumita si as dori sa incerc altundeva. Va Multumesc

hello, , am citit cu mare atentie toate problemele unor semeni deai nostrii, , , , interesante expuneri dar mai interesante SOLUTIILE care se perinda de la unii la altii.Am vazut multe sfaturi si trairi, toate invaluite in neputinta, , , , , nu sunt aici pe acest site sa fac pe grozavul, doar sa impartasesc ceva ganduri cu oamenii care vor sa accepte si o alta parere.

Nu am suferit de o boala ca asta, , , , , , daca asa se spune boala, , , , , , si plec de la urmatorul lucru, , , suntem fiinte umane care au vointa libera de la Dumnezeu, cu atat mai mult trebuie sa ne folosim de asta cu mare incredere, fara nici o indoiala.Stariile astea care noi ni le creem vin din interiorul nostru...un interior nevazut si neexpluatat de nici o stinta, , , , stiita a expluatat STARIILE omului dupa ce a fost creat, , , de unde sa stie ea de ceea ce are nevoie omul..stau si ma intreb cate stari are omul in compozitia lui si nu se vad, , , , , nu pot fi cercetate decat prin ceea ce omul exprima, , , , omul exprima ceea ce traieste si stiinta lea numit boli, , , ele sunt neputinte, , , , la multe din cazuriile bolii de bibolaritate eu zic ca neputinta omului de a nu stii unde este SOLUTIA, , , , si mai ales solutia de vindecare, , , , , de echilibru pe care trebuie sa no creem, , , cu cine ne creem, , cu cel care stie din ce nea creat si care nea creat, , , cu Dumnezeu.Imi pare rau ca exista goana asta dupa medicamente dupa sfaturi psihologului care se hraneste din ceea ce noi expunem, , , cum poate el sa ne trateze, , , ati vazut pe cineva tratat de medic? eu nu...dar tratat de credinta lui am vazut si am auzit, , ,.nu vreau sa spun lucuri necugetate dar ganditiva ca nu are sens toate lucurile prin care trecem, , , sunt uneori lucuri normale, , , , , , , am intrebat odata un psiholocand cand si unde a fost creet omul, , , , a zis ca nu stie, , , eu am spus cum nu stii, , , omul in foarma de huomo sapiens exista, , , , tu il sectionezi mintal si ii dai sfaturi, , , , cum nu stii, , , , Explicatiile stintifice ale lui nu au fost de folos, , , , pentru ca se combateau cu realitatea care este alta, , , Fara sa las loc de interpretari, , , functiile omului trebuie cultivate in stransa legatura cu Dumnezeu, , , , , , alfel se rataceste in tot felul de lucuri, si iesire nu exista, , , , Ganditiva putin la ce Mantuitorul a spus:FARA MINE NU PUTETI FACE NIMIC, , , , CINE NU ADUNA CU MINE RISIPESTE, , , INGRIJITI-VA DE SUFLET SI CELELALTE VI SE VOR ALATURA VOUA, , , vedeti nu a fenit cu promisiuni si cu lucuri concrete si demonstrate, inatrire vine de aici, , , CATEGORIC, , , nu din alta parte, , , , Am vazut ca sunt multi care iau saprexa pai eu din cate stiu e un medicament foarte tare, , sunt oameni care iau asfel de medicamente care au cazut in depresii serioase cu crize de speriat si de neimaginat, , , si traiesc cu asta de 20-40 de ani si nu se fac bine, , , si nici nu o sa se faca, , , medicamentele pe stare depresiva sunt facute doar sa AMELIOREZE nimic mai mult, avand si o stare negativa asupra organismului, , , deci lucurile stau serios si ma intreb ca din multi care au scris aici doar 1 comentariu a fost asa:POST SI RUGACIUNE, , , , , restul solutii interminabile si sa creat aci un ciclu al povestirilor satriilor care in loc sa ajute, , deprima si mai mult, , , , va rog sa ma iertati, , dar asa nu se poate, , , oameni buni capul sus, , , inainte, , , nu suntem creati si lasati de izbeliste in lumea asta, , , Dumnezeu e cu noi in fiecare clipa, , , indrazniti prin rugaciune si prin smerenie si el cu siguranta va va raspunde, , , , nu nadajduiti, , , NU VA INCHIDETI IN VOI, , , LASATI DEZAMAGIRILE, Dumnezeu se supara cand noi nu suntem in legatura cu El, , se supara ca nu ii cerem nimic, , , , fiti increzatori, , , , si cum se spune AI VOINTA PRIMESTI ARIPI, , , , sa nu ne lasam dusi de valul si de DEZNADEJDEA CREEATA INTRE NOI nu suntem singur pe pamant cu pshihologi cu psihiatrii si pumnuri de medicamente, , , , , suntem inzestrati cu mai multa foarta si frumusete pe care nea fost data sa o daruim nu sa ne inchidem in noi si sa ne spuna altii ca suntem bolnavi, , , , , , , tineti calea MANTUIRII si va gasiti echilibru si toate cate aveti nevoie, , , , , , Mantuitorul este singurul care ceea ce a facut voia tatalui si mantuit lumea, , , , , da acuma vazusem ca nu sunt permise MESAJE CU TENTA RELIGIOASA ma intreb de ce..pentru ca aici oare e solutia?????????// se teme stiinta de asta...cred ca da, , si stiti de ce pentru ca NU ARE REZOLVARE LA PROBLEMELE NOASTRE, , , de aceia, , , de prelungeste totul, , , , , , , Mii de scuze pentru ca nu am facut ceva comentarii despre mine, , , , , , , sunt ordodox sunt un om simplu si care vrea sa ajute, , , stiu ce este NEPUTINATA, , , , , si stiu si ce e cand o cauti in alta parte si nu primesti decat amanre, , , la infinit.Cu multa stima si respect.

Buna tuturor,
Si eu ma lupt cu aceasta boala cam tot de 6 ani, cu mentiunea ca la mine s'a manifestat pe episoade.
Primul episod a fost urat fiidca nu stiam atat de multe despre aceasta boala.am ajuns la psihiatru si am luat Zoloft..cca 2 ani. Episodul 2 care mi'a revenit in urma unei interventii chirurgicale a fost mai bland( daca pot sa zic asa si facand comparatie cu primul) si am urmat un tratament cu Cipralex timp de 1 an. Episodul 3.jalnic si greu...spun asta fiindca acum sunt in tratament de 2 saptamani cu Fevarin.chiar am impresia ca mi'a accentuat starile, am cititi prospectul si probabil ca si asta imi influenteaza cumva starile.
Concluzie: Eu personal cred ca nu ma voi vindeca niciodata 100% voi mai avea episoade.
Sfat: La cel mai mic semn de boala adresati'va psihologului. Daca totusi simptomele persista mergeti la psihiatru.
Nu luati niciodata medicamente dupa capul vostru, sau ce cititi pe aici ca i'a unu si altu.
Sanatate tuturor!

Dupa o infectie (probabil virala) am ramas cu niste ganglioni mariti, viroza care s-a manifestat printr-o tiroidita subacuta, atacuri de panica, dureri mari de picioare plus furnicaturi, palpitatii ale muschilor, miscari involuntare ale nervilor. mentionez ca toate s-au intimplat eu fiind sub un stres major din cauza unor lucruri care s-au intimplat. sunt 7 luni de atunci si gaanglionii nu s-au retras, am facut analizele la infectioase, si nu iese nimic relevant care ar descrie starea mea. deci se presupune ca pe linga viroza (probabil provocata de CMV la care am iesit igg pozitiva) am facut si o disfunctie autoimuna care se manifesta prin dureri in maini, picioare, genul celor reumatice si/sau ceva de genul oboselii muschilor, aceleasi miscari involuntare ale nervilor, cu diferite localizari, palpitatii, tremur, constipatie cronica, menstruatii prelungite si dureroase, chisturi ovariene. De mentionat ca cu tiroida nu mai sunt probleme, tiroidita fiind o boala care se vindeca de la sine in citeva luni. nu fac febra, si tensiunea este normala cu a fost. nu am tahicardii ca la inceput, dar am stari anxioase care agraveaza durerile de maini si picioare. Am fost internata in sectia urologie crezind ca senzatia de urinara incompleta poate fi de la infectie urinara, nici vorba. mi s-a pus diagnosticul de disfunctie vegetativa. cit am stat sub sedative si calmante, nu prea am simtit dureri.
Analizele ies bune intotdeauna, nici urma de vreo afectiune (doar ganglionii tot aceiasi si predispunerea des la raceli). Spuneti-mi va rog daca este de natura psihologica (nu exclud acest lucru personal) sau ar mai trebui ceva investigatii? momentan mi-am luat un sirop cu passiflora si incerca sa ma calmez, sa nu dau importanta furnicaturilor si miscarilor de nervi care sunt frecvente, in toata ziua.
Va multumesc
mentionez ca sunt fata si am 21 de ani, casatorita.

buna
am 22 de ani si de 1 an si 6 luni sufar de depresie. m-am imbolnavit in urma unei despartiri de iubitul meu. am luat antidepresive si somnifere dar niciun rezultat. caut disperata ajutor pt ca numai sunt om, am uitat sa ma uit in oglinda la mine sa vad ce am ajuns, nu mai sunt fata, nu ma ingrijesc, nu mananc decat atunci cand mi se face rau, nu pot sa dorm noaptea fara sa nu il visesz pe baiatul respectiv. sunt foarte nervoasa din orice nimic si chiar agresiva verbal, tip la toata lumea si ii jignesc involuntar. am fost la psiholog, la psihiatru dar tot nu reusesc sa imi revin. de cand ma trezesc pana adorm plang intr-una si ma consum. sunt constienta ca nu ma merita baiatul acela ca daca ne impacam as suferii la fel de mult, de ce nu pot sa imi revin daca sunt constienta de tot. va rog ajutati-ma ca am pierdut tot si loc de munca si prieteni si absolut tot. nu mai stiu la cn sa apelez...
va multumesc

Tratamentul cu medicamente nu poate vindeca niciodata o problema de sanatate intrucat nu se actioneaza asupra cauzei.Cauza tuturor problemelor de sanatate ale omului(inclusiv depresia) se afla in sufletul sau.
Cel mai simplu exemplu inteles si exprimentat de toata lumea este satisfactia sufleteasca, cand obtinem ceva sau facem un lucru care e pe placul sufletului nostru suntem cei mai ferici.Tot asa, in situatiile cand nu actionam 'bine' din punct de vedere sufletesc simtim in interiorul nostru o 'strangere de inima', un regret. Toate aceste regrete nu fac altceva decat sa ne produca suferinte in vietile noastre iar cel mai des afecatata ne este starea de sanatate.Asa cum avem cele 5 organe de simt cu care sa ne adaptam lumii fizice, asa avem si sufletul( intuitia, vocea interioara, scanteia divina din noi) care ne conecteaza cu tot ce inseamna lumea spirituala.
Pentru 'a ne regasi' si a redeveni armoniosi sub toate aspectele vietii noastre( inclusiv redobandirea starii de sanatate) trebuie sa avem, in primul rand un suflet 'sanatos'.
Dar societatea a avut tot interesul de-a lungul miilor de ani sa ne abata de la a ne asculta vocea interioara si ne-a indrumat sa ascultam de biserica, profesori, lideri, etc.Nu am nimic impotriva lor, dar, pe primul plan ar trebui sa punem sufletul nostru si, in orice facem, daca nu se potriveste cu simtirea noastra interioara( ma refer aici la toate aspectele vietii, de la alegerea unui serviciu, unui partener de viata, a unui oras in care traim, si pana la alegere a valorilor morale, etice care se potrivesc cu felul nostru de a fi) nu ar fi chiar bine sa facem acea alegere.Toate problemele pe care le avem in lumea asta sunt manifestari in exterior ale problemelor sufletesti ale noastre si fiecare ni le stim daca 'ne privim in oglinda', mai precis daca ne privim in suflet si vedem in cate ocazii nu am ascultat de glasul interior care 'ne spunea' sa nu facem cutare lucru..etc..dar noi ne-am incapatanat si am zis ca asa se cuvine intrucat asa am fost educati sa gandim..Tin sa mentionez ca 'judecata' sufletului' nu se potriveste de cele mai multe ori cu judecata mintii noastre, asa incat cei mai multi oameni, din cate am observat nu 'dau 2 bani' pe simtirea interioara, ceea ce le produce dizarmonie in vietile lor iar apoi, paradoxal, se intreaba de ce nu sunt multumuiti sufleteste de vietile lor...
Pentru cei care sunt intr-o cumpana si care au cerut un prim ajutor de urgenta le-as recomanda cartile lui Pavel Corut( Clanul invingatorilor) care, cel putin, pentru moment vor avea darul sa va insufle increderea in voi, in sufletul vostru.Si, incepeti sa va ascultati sufletul.Incercati, cel putin pentru o perioada sa stati in liniste doar voi cu sufletul vostru...sa aflati ce vrea de la voi, cum va poate ajuta, in ce masura...fara a va grabi si acordati-va timp si curaj pentru a incepe sa puneti in practica, in vietile voastre, ceea ce simtiti sa faceti..e un drum dificil la inceput, pentru ca aveti multe bariere mentale care va blocheaza la toate nivelele...dar trebuie sa aveti curaj..ce aveti de pierdut, mai mult, fiind in starea in care va aflati...intampinati orice problema a vietii cu credinta in sufletul vostru( adevarata credinta) si treceti prin filtrul sufletului tot ceea ce ati invatat si, mai ales, 'aparentele modele de viata de succes' care v-au fost implementate si care v-au adus in starea actuala...intampinati cu curaj orice frica, angoasa care va macina( si sunt multe frici induse in subcontientul fiecaruia care va fac sa fiti slabi din punct de vedere psihic si usor de manipulat)..lasati loc sufletului sa va dirijeze in orice intreprindeti in viata, clipa de clipa..e un drum dificil dar rezultatul nu poate fi altul decat multumirea si impacarea sufleteasca, stima de sine, credinta in sufletul vostru, sentimentul de iubire fata de tot ce ne inconjoara, o stare de armonie si implinire...

buna! mama mea a fost diagnosticata cu soc depresiv dupa 3 luni de tratament cu cimbalta de 30 durerile asa zise inchipuite si posibilitatea de a merge aproape ca disparusera, in decursul acestor 3 luni fiind sub tratament tatal meu face un accident cerebral vascular usor, iar afectiunea locomotorie este afectata din nou si de aceasta data mult mai puternica ca sa nu mai zic si de oboseala majora la orice miscare. Asi vrea sa stiu daca a mai trecut cineva prin asa ceva si daca imi poate oferii vreun sfat sau vreo indrumare. Va multumesc !

andreea, mary a.si dori sa vb despre phihoterapie sieu sunt tot din bv -*


(*modificat de admin)

Buna seara poate ajuta si pe mine cineva sufăr de depresie de 6 luni am dureri de cap de 6 luni groaznice am facut si rmn si mia esti depresie si iau cipralex xanax mavalix paracetamol si topiramat si numi trece de lc am mai luat si nurofen si aulin

Mă numesc cristiana si am dureri de cap de 6 luni din cauza depresiei iau cipralex xanax mavalix si paracetamal asa mia dat doamna doctor psihiatru si topiramat dar capul ma doare tot asa sunt disperată nu ma pot ridica din pat

Pentru toti cei cu depresie, schimbati tiparele de gandire. Gasiti cauza negativă si înlocuiți cu pozitivism, ascultati si repetati multe afirmatii pozitive. Sănătate, doamne ajuta !