Ajutati-ma va rog. Micutica mea de 2 anișori si 5 lunite nu prea vorbește.

Bună ziua! Sunt mamica unei fetițe de 2 anișori si 5 lunite! Micutica mea nu prea vorbește. Spune apa, mama, ia mama, ada mama, ham- ham, titi, mancam, nu prea reacționează la strigatul numelui doar daca insist de mai multe ori sau ridic vocea, cate odata își fixeaza privirea fix ca si cum ar cadea pe ganduri, face puzzle cu asemanare animale ma imita daca îi zic sa cum face magarul oaia porcul, pune triunghiuri la triunghi patrat la patrat, daca are ceva in mânuță si eu io cer mio aduce dar nu tot timpul, daca gaseste cv pe jos si e mizerie nu o baga in gura mi-o aduce mie, atunci cand o chem sa se spele pe mânuțe vine trage de multe ori inaltatorul la chiuvetă, îi plac creioanele colorate mâzgălește pe caiet condusa de mana mea facem 1, 2, 3, nu dorește sa bea din căniță apica, in interacțiune cu alte persoane are momente cand nu reacționează la strigatul numelui, dar nu tot timpul, gângurește mult inca, are cantecele preferate pe care le cantam si sta pe scaunel le intelege deoarece face ce spune in cântecele de exemplu, " hai sa zicem 1 sa se faca doi doua maini copilul are " ea atunci arata ca are doua mânuțe, aplaudă.Ma imita in ceea ce fac de foarte multe ori. Chiar si la gradiAm fost la o doamna psiholog care ma dat peste cap mi-a zis ca fetița are autism... Deoarece in prezenta dansei sa comportat foarte ciudat la inceput de ex. era acaparată de toate jucarile si cauta prin cosuri nu a reactionat cand dansa o chema la ea..dupa aceea sa acomodat si chiar sau jucat cu o jucarie...

Am chemato si eu de cateva ori a fost cand nu a venit la mine dar au fost clipe in care ne-am așezat jos si ne-am jucat. Era o tabla in cabinet pe perete cu un marker iar doamna psiholog îi aratase cum se scrie ea a luat si a scris. Dupa care îi ceruse markerul iar fetita nu i la dat..doamna a i la luat din manuta iar atunci fetita a plans dansa zicandune ca un copil sanatos nu plange atunci cand i se cere ceva si i se ia. La sfarsit am zis fetitei hai sa lasam markerul ca amintire pe tăbliță si la lasat. Are momente in care se roteste in cerc da intradevar am invatato eu sa faca piruete in timpul dansului. Este cand gesticuleaza cu manutele. Pe oliță stam dar mai mult facem pe noi deoarece face mereu dupa ce o îmbrac. Intradevar fetita nu a prea socializat cu alti copii decat vara asta dar foarte putin nu am condiții ca sa o pot lasa mai liberă prin curte sa se joace iar cand iesim afara sau mergem undeva e ca un mielut curioasa de tot ce e in jur mai putin de persoane adulte, sunt persoane cu care interacționează foarte bine sunt persoane chiar din familie pe care nici nu le priveste. Arata partile ale corpului nas ochi gura le si spune dar trebuie insistat de multe ori foarte mult. Imi da manuta piciorușul atunci cand zic. Atunci când intra taral ei in casa se bucura si fuge la el dar am observat ca daca este ocupată cu cv nu o face. Fetita a stat de mica foarte mult la tel si tv punandui povesti pentru copii cantecele pe tra la la ca sa pot să-mi fac treaba prin casa, de multe ori nu ma prea ocupam de ea doar mancat spalat schimbat culcat si iesit puțin afară. Va rog frumos sa imi dati macar un sfat ce sa fac?

Mergeti cu ea la un neuropsihiatru de copii si incercati sa petreceti mai mult timp cu ea.

Bună ziua, oare cum este fetita acum? Eu am un băiețel în varsta de 16 luni și sunt foarte ingrijirata pentru ca mi se pare ca prezintă câteva semne din spectrul autismului. În ultimele zile a regresat, în sensul ca nu îmi mai aduce tot timpul ce ii cer, decât după insistente sau atunci când vrea, are tendința de a-si alinia unele jucării, dar știe sa se joace și adecvat cu acestea, uneori alternează mersul normal cu cel pe varfuri, nu raspunde tot timpul la nume, uneori raspunde din prima, alteori dupa insistente. În schimb, a făcut și progrese, știe sa își ducă singur scutecul la cos, știe sa reproduca sunetul la o mulțime de animale, le recunoaște în cărți, le arata când este întrebat, este afectuos, are contact vizual, se cere și nu se opune la luatul în brate. Oare poate fi doar o încăpățânare și sunt eu paranoica, asa cum zice soțul meu? Sunt părinți care s-au mai confruntat cu astfel de comportament și s-a dovedit doar o etapa normala?