adolescent cu probleme cu probleme

Buna seara. Am nevoie de un sfat, o indrumare. este vorba despre copilul unei prietene, un adolescent de 17 ani. nici nu stiu cum sa incep. aceasta prietena are mari probleme cu copilul. este divortata, recasatorita, o relatie extraordinara, dar copilul ei din prima casatorie ii face foarte mari probleme. cred ca este dependent de jocurile de noroc; si de aici incep problemele. in ultima perioada situatia s-a agravat; copilul fura bani din casa, lucruri de valoare, se imprumuta nu stiu unde ca sa joace, lipseste de la scoala.mama lui a ajuns intr-un moment in care nu stie ce sa mai faca;cred ca o sa cedeze la un moment dat; nu il acopera, dar incearca sa plateasca datoriile pe care le face copilul pt ca vin la usa lor si le cer banii;nu vrea sa stie actualul ei sot ce se intampla si incearca sa se descurce cum poate; copilul a observat asta si este constient ca mama lui face eforturi pentru el; isi cere scuze, ii promite ca nu mai face, dar in acelasi timp ii spune ca o sa castige si o sa o scape de datorii...deci continua sa joace; incerc sa va spun o parte din probleme, ca sa intelegeti cam despre ce este vorba. mama copilului este disperata si nu stie incotro sa o apuce. as vrea sa o ajut dar nu stiu cum. am stat si eu de vorba cu el, dar nici un rezultat; el nu mai asculta de nimeni; cand stai de vorba cu el ai impresia ca nu o sa mai faca niciodata, dar peste cateva zile aflam ca iar i-a furat bani, ca iar are de dat cuiva banii imprumutati.si ce e mai grav este faptul ca fiind pedepsit zilele trecute( pedeapsa insemnand ca ieri sa nu iasa din casa), abia azi i-a spus mamei lui ca a luat pastile vrand sa se sinucida pentru ca nu o poate ajuta pe mama lui. spuneti-ne va rog, unde trebuie sa apelam: la psihiatru, la psiholog, la politie, cine il poate ajuta?

Mama si copilul sa mearga la o discutie cu un psiholog.ar trebui ca sotul sa fie un sprijin si de aceea eu zic sa stea de vorba si sa nu-i mai ascunda.cand s-au casatorit a stiut ca are de crescut si educat un copil, mai ales baiat.lupta este grea, dar cu rabdare si sfaturi de la specialist va invinge.

Au fost la psiholog; dar nu prea are timp de el; cand vine, cand nu vine ( pihologul scolii) la cabinetul privat; iar sotul a fost alaturi de ea de la inceput; a sustinut-o si a ajutat-o cat a putut; dar nici el nu stie ce sa mai faca; si oricum copilul il uraste si nu asculta de el; cum nu asculta nici de tatal lui, sau de rudele apropiate.

Va multumesc din suflet pentru sfat. sper, cu ajutorul dumneavoastra sa ii pot ajuta. o sa va tin la curent cu ce se mai intampla si as vrea daca se poate sa ne mai ajutati cu un sfat cand va nevoie.
Sarbatori cu bine si La Multi ani !

Pentru a purta o discutie despre acest tanar de 17 ani trebuie in primul rand ca familia sa caute un psihoterapeut la care baiatul sa mearga.La unele sedinte vor fi prezenti si parintii.Ceea ce nu am observat si poate am scapat este ca pe acest forum nu vad un semn de ajutor de la parinti sau baiat.Sunt de acord cu doamna doctor ca acest tanar trebuie sustinut de familie.

buna ziua, Ajutati-ma va rog cu sfaturi in privinta copilului.
Copilul meu este la scoala cls VI si anul trecut mi-a furat din casa bani ducand la colegii de la scoala, Am intrebat de ce ia bani din casa, raspunzandu-mi ca asa ia spus copilul respectiv sa-i aduca bani, acum din nou mi-a luat banii din casa intreband-o de ce face acest lucru, mi-a spus ca ia spus copilul sa aduca bani.Iam spus de ce faci ma asa raspuns de proasta daia, Efectiv nu stiu cum sa mai fac, am pedepsit-o in felul urmator nu i-am mai dat voie la calculator, de batut nu am batut-o.Ma gandesc ca face asa pentru a fi in centrul atentiei la scoala, duce banii in schimbul atentiei, Invati-ma cum sa procedez, va multumesc din suflet.

incercati sa aflati carui copil i-a dat banii si pentru ce.
aflati care este situatia ei scolara, ce parere are diriginta, ce prieteni are, ce preocupari extrascolare are.
incercati un dialog cu ea, nu cu pedepse.
astept vesti.

am stat de vorba si cu parintii acestui copil si cu baiatul, (cls 7) care ia dus bani la scoala, Spune ca ia dat bani ca sa stea cu copilul care fura bani de acasa (fata clas VI), am intrebat-o si pe ea de ce duce bani asa mia spus baiatul ala, baiatul acela spune ca nu ia cerut bani, numai ca ia dat fata mea bani ca sa stea cu el la scoala (s-o pupe).Dirigintele stie de problema dar este foarte pasiv, preocupari extrascolare nu are doar acasa, nu pleaca nicaieri, nu are prieteni/prietene dubioase, anturaj nu exista, cand este in vacanta nu fura de acasa bani sa-i ascunda pentru ea, doar cand incepe scoala fura bani si duce la copii.nu inteleg de ce face acest lucru si cum sa procedez ca pe viitor sa nu se mai intample, nu mai stiu cum sa fac cu ea, iam explicat prima data cand mia luat banii ca nu-i frumos ceea ce a facut, iam spus ca banii nu se fac usor, mi-a spus atunci ca nu o sa mai faca niciodata, din pacate greseala sa repetat din nou interval 6 luni.nu stiu cum sa mai fac s-o aduc pe calea cea buna, este un copil iubit acasa, nu duce lipsa de nimic, va multumesc din suflet pentru ajutor, sfat fie el cat de mic.

da, in aceasta situatie consultati un psihoterapeut, cu siguranta acesta va reusi sa o aduca pe drumul cel bun..incepe perioada de pubertate...din cate spuneti deduc ca fetita are un fond bun.

La aceasta varsta adolescentii au multe modificari in comportamentul lor.Marea greseala a parintilor e ca isi compara copiii cu ei cand erau adolescenti in loc sa discute, sa vada ce-si doreste acel copil, ce nevoi are.

Situatia este putin complicata. Dupa sfatul dnei doctor, am vorbit cu prietena mea si a mers cu baiatul la psihiatru.Asta s-a intamplat inainte de craciun. A inceput sa ia tratamentul dat de psihiatru si in ziua de craciun a iesit afara si nu s-a mai intors acasa. A doua zi si-a sunat mama si ia spus ca nu mai vine acasa si s-a dus la tatal lui. in schimb ia trimis un sms sotului mamei in care a scris ca nu mai vine acasa din cauza lui, ca il uraste, ca toate s-au petrecut din cauza lui. Acum sta la tatal lui si am inteles ca, deocamdata este bine. Merge la scoala, iese afara si vine devreme, ceea ce la mama lui iesea si venea a doua zi, nu mai fura; cred ca e mai linistit acolo, se simte in siguranta, nu stiu ce sa zic deocamdata.
Mama este linistita ca isi stie copilul in siguranta, dar nu e multumita ca nu il are langa ea.

Inca o data repet :nu vad reactia mamei pe forum ci prin filtul dumnevoastra.Si apoi credeti ca toate problemele se rezolva cu pastile?

Consider ca aceste probleme nu pot fi rezolvate decat de catre persoanele in cauza, se pot rezolva numai cand acestia is dau seama ce este gresit si nu mai vor sa faca aceste prostii.Degeaba merge la psiholog daca acest lucru nu pleaca de la el, daca el nu doreste asta.
Trebuie sa-si dea cu adevarat seama de greseli si sa isi doreasca din suflet sa nu mai continue in acest mod.
Singur trebuie sa mearga la parinti si sa ceara sa mearga la psiholog..in cazul asta!
Daca nu doreste acest lucru sau mai bine ziis nu e constient de gravitatea acestor lucruri ii dati medicamente, il duceti la psiholog, politie si ce mai vreti sa-i faceti cam degeaba, o sa-i intre pe o ureche si o sa-i iese pe cealalta.
Trebuie sa vina de la el.Este parerea mea, daca supar pe cineva imi cer mii de scuze!!Va doresc succes si multa sanatate !

Desi o spui intr-un mod agresiv recunosc ca ai dreptate.Daca copilul nu este ascultat sa stie familia ce doreste si ce are pe suflet nu o sa mearga nimic.

Da un pic mai agresiv, o sa spun si de ce:
Citind ultimul subiect al doamnei Ioana Marina, imi dau seama ca totusi problema fiului vine, cred (daca gresesc imi cer scuze) de la mama acestuia, lipsa comunicarii.
Despartirea parintilor isi lasa uneori amprenta asupra copiilor cum cred ca este si in acest caz, si refacandu-si
viata cu un barabat pe care copilul il uraste, etc..cred ca aceste fenomene au dus la aceste rautati din partea lui.
Trebuie discutat cu copiii foarte mult despre orice subiect, un copil nu ar trebui sa se ferasca niciodata sa spuna adevarul parintilor daca acestia discuta si rezolva toate problemele cu calm si rabdare!Si ma repet, daca spun ceva gresit sau supar pe cineva, va rog scuzati-ma!

@niku...eu cred ca nu poti supara pe cineva, fiindca ce spui este justttt..comunicarea este cea mai importanta in relatia omenilor, noi oamenii contribuim cel mai mult la relele si bunele omenirii.
Felicitari pentru modul tau de gandire..sanatate.

va intrebati de ce nu vedeti reactia mamei pe forum. mama acestui baiat nu stie ca eu am cerut ajutorul dvs. sau poate credeti ca este copilul meu si ma feresc. eu am o fetita de 4 ani; nu este copilul meu. si nu-i pot cere mamei sa intre pe forum. din sfaturile pe care mi le-ati dat mama copilului le-a pus in practica ( psiholog, comunicarea cu el). dar v-am spus, acum copilul sta la tatal lui si se vede ca se simte altfel, e mai linistit, e mai comunicativ cu mama, tin legatura zilnic.
Iar dnul niku 92 are dreptate. comunicarea este un pas important intr-o relatie - mai ales cu un copil. probabil la ei nu a existat...pana acum. si despartirea parintilor l-a afectat foarte mult. eu sper din tot sufletul ca aceasta situatie sa se rezolve si sa va aduc vesti bune. si in acelasi timp sa va multumesc tuturor celor care ne dati un sfat.