Absenta sentimentului de fericire

Am 23 de ani si pana acum cateva luni nu am avut nici o problema, nu am trecut prin nici o perioada mai grea, am tot ce imi doresc. Si totusi, de acum cateva luni de zile am avut din senin, fara nici un motiv, un atac de panica, insotit apoi de o urata depresie. Am luat Alprazolam, m-am simtit mai bine, dar iata ca acum aceste stari revin, insotite de o lipsa de interes pentru orice, nu ma mai bucura nimic, nu mai gasesc fericire in absolut nimic. Am ajuns la nivelul in care sa nu mai gasesc nici o bucurie in a iesi cu prietenii, in a ma intali cu prietenul meu cu care sunt impreuna de 4 ani si pe care il iubesc mult. Parca totul este rece si nefericit. Nu vreau sa mai iau medicamente. Imi este frica sa raman singura acasa pentru ca imi vine sa plang in continuu, fara motiv, din cauza unei stari de panica si anxietate care tinde sa devina permanenta. S-a mai confruntat cineva cu aceasta absenta a fericirii si prezenta a anxietatii? Mentionez ca analizele sunt perfecte. In acest moment increderea mea este 0 si simt ca ma paraseste si dramul de vointa pe care il mai aveam. Ce credeti ca ar putea fi facut? Va multumesc!

Draga Codrutel, esti putin mai sensibila, ai o stare depresiva care poate fi trecatoare.
Sfatul meu este sa stai linistita, sa nu te fortezi la nimic, nu te mai speria, si eu am trecut prin depresii majore si tot mi-au trecut.
Fa eventual psihoterapie sau sfatuieste-te cu un doctor bun.
cand iti este frica te poti ajuta cu un calmant usor, care sa iti echilibreze substantele din organism, dar numai un medic iti poate spune ce anume si cat.
Alimenteaza-te sanatos, bea lichide si nu sta in caldura.
Sa nu te superi ca am incercat sa te ajut cu aceste vorbe, totul este sa nu mai intri in panica, totul este trecator, vei vedea.

Multumesc mult de incurajari! De ar fi totul atat de usor. Dar acum parca in fiecare moment se da o lupta in mine pentru a pastra acel calm si echilibru, lupta care este foarte obositoare. Incerc tot timpul sa ma gandesc ca va fi mai bine, dar faptul ca aceasta stare dureaza deja de trei luni si ca nu merge inspre bine chiar si cu medicatie ma sperie. Doresc doar sa mai gasesc aceea putere pe care o aveam pana acum de a ma bucura de lucrurile marunte.Sper sa pot reusi sa trec si peste asta, si sa nu mai am de a face cu aceste stari de anxietate cumplite. Culmea este ca o singura data am fost la psihiatru si mi s-a spus ca nu am nimic grav de natura psihica si ca dupa doua saptamani de tratament o sa revin la normal, dar nu a fost asa. Am incercat prin tratamente naturiste, prin acupunctura dar m-au ajutat foarte putin. Multumesc inca o data pentru sfaturi. Sper ca va fi bine.

Draga Codrutel, este si foarte cald si persoanele mai sensibile sunt afectate.
Tu trebuie sa retii doua lucruri: 1 trebuie sa nu mai intri in panica, indiferent cum te-ai simti, gandeste-te ca sunt stari trecatoare, ( cred ca este neplacut sa iti fie frica, am patit si eu dar foarte rar, dar incearca sa iti distragi atentia)
2 trebuie sa tii cont ca esti o persoana mai fragila, asta pentru a te ingriji bine, nu pentru a te speria. Uneori efectul tratamentului se simte dupa ceva mai mult timp, incearca insa sa te ajuti si cu autosugestia si nu te mai gandi la boala, stai cat mai linistita si relaxeaza-te cum poti, prin muzica sau orice activitate polacuta.
Uneori si gimnastica ajuta in starile depresive, bineintelkes nu pe caldura.
Mananca fructe, miere, bea lichide si nu te mai ingrijora in ce priveste starea sa.
Sa stii ca eu am un diagnostic destul de serios, dar in timp am invatat ca fiecare om isi gaseste echilibrul sau pana la urma, prin mijloace proprii.
Sa auzim de bine si multa sanatate!

Lucrul acesta vreau sa-l invat si eu: cum sa imi gasesc echilibrul, cum sa revin la normalitate sa fiu persoana dinainte? Sunt zile in care imi este mai greu si in care orice problema mica ma face sa plag sau sa imi revina frica, iar alte zile, care sunt din ce in ce mai rare, in care cat de cat sunt linistita. Cum sa fac ca sa simt iarasi ca eu controlez ce se intampla cu mine, nu celelalte lucruri si persoane din jurul meu.?

Incearca sa nu te mai gandesti tot timpul la aceste tulburari, distrage-ti atentia si fa lucruri relaxante.
uite, pe mine ma relaxeaza sa tricotez spre exemplu.
Nu prea am rabdare de multe lucruri, si eu sufar din anumite motive, dar trebuie sa mergem inainte, viata este un dar de care trebuie sa ne bucuram cat putem fiecare.
Si apoi nu uita ca exista un Dumnezeu care nu va permite sa ti se intample nimic rau! numai bine iti doresc!

Parerea mea este sa schimbi tratamentul. Nu are rost sa te chinuiesti. Exista pastile care te pot scoate din aceasta stare. Nu mai sta pe ganduri.