Anxietate
Acum o luna am suferit un atac de panica in urma unui consum de subst ilegale. In cursul acestei luni am avut atacuri de panica in fiecare zi si am dezvoltat o stare anxioasa. Am facut toate analizele generale, EKG si RMN. Fizic nu am nimic. Ideea este ca de 2 zile atacurile de panica s au diminuat, mai am usoare palpitatii, dar reusesc sa mi revin deoarece am citit f mult despre terapia cognitiv comportamentala si m a facut sa constientizez mai bine ca nu mi se poate intampla nimic rau si nu mi mai amplific starile. Ceea ce nu mi trece este gandul ca atacul de panica ar putea reveni iar si iar si asta imi da o permanenta stare de anxietate, la un moment dat imi simt inima prea incordata si am impresia ca mi se pune o greutate in mana stanga.Ca tratament iau 5 htp, acutil, extravaleriana. Mentionez ca am fost si la medici psihiatri, dar tratamentele prescrise mi s au parut mult prea puternice. Ca viata sociala, fac aceleasi activitati, nu mi este teama sa ies singura sau de locuri aglomerate. intrebarea mea este daca in situatia mea terapia cognitiv comportamentala m ar ajuta sa ma vindec de tot sau chiar trebuie sa fac tratament psihiatric? Intreb asta deoarece am citit ca diverse persoane sufera de aceasta afectiune de f multi ani de zile si nu sunt sigura daca momentan sunt in procesul de vindecare intr un timp atat de scurt sau este doar o iluzie? Multumesc!
15 comentarii
Pina nu incerci terapia la psiholog nu ai de unde sa stii. Daca nu merge ceva bine si iti e rau, te duci singura la psihiatru sa iei tratamentul. Sa nu mai folosesti asemenea substante ca uite ce se poate intampla!
Bună dimineața!
Rezultate bune se obțin combinând medicația cu psihoterapia cognitiv-comportamentală. Dacă te gândești tot timpul că poate reveni atacul de panică îți induci singură starea, pentru că modul în care gândim și vorbim ne influențează starea de funcționare. În cursul terapiei vei învăța și cum să-ți stopezi gândurile automate și să ai mai multă încredere în tine că vei reuși.
Rezultate bune se obțin combinând medicația cu psihoterapia cognitiv-comportamentală. Dacă te gândești tot timpul că poate reveni atacul de panică îți induci singură starea, pentru că modul în care gândim și vorbim ne influențează starea de funcționare. În cursul terapiei vei învăța și cum să-ți stopezi gândurile automate și să ai mai multă încredere în tine că vei reuși.
Tulburarea de panica este printre cele mai rapid de controlat si vindecat, daca nu exista si un fond de tulburare de personalitate (sau ceva medical, evident). Pentru cazurile mai usoare, terapia cognitiv-comportamentala este indicata chiar si in lipsa tratamentului medicamentos, din 2 motive:
1) atunci cand persoana este expusa la situatiile care ii genereaza atacurile, ea trebuie sa simta un anumit nivel de anxietate (nu sa fie complet relaxata prin pastile), altfel, nu invata sa isi controleze starile prin autocalmare si sa obisnuiasca cu ele, pana dispar
2)cand reuseste sa le controleze, persoana nu se simte invingatoare asupra lor, pentru ca atribuie controlul pastilelor.
De fapt, atacul de panica este un raspuns normal (si candva, util) la stres declansat intr-un context nepotrivit, nimic mai dramatic de atat.
1) atunci cand persoana este expusa la situatiile care ii genereaza atacurile, ea trebuie sa simta un anumit nivel de anxietate (nu sa fie complet relaxata prin pastile), altfel, nu invata sa isi controleze starile prin autocalmare si sa obisnuiasca cu ele, pana dispar
2)cand reuseste sa le controleze, persoana nu se simte invingatoare asupra lor, pentru ca atribuie controlul pastilelor.
De fapt, atacul de panica este un raspuns normal (si candva, util) la stres declansat intr-un context nepotrivit, nimic mai dramatic de atat.
Va mulțumesc pt răspunsuri.. nu este o teama fata de un obiect real, este teama de a mi fi teama iar :)) suna ciudat, dar am citit ca in termeni psihologici se numeste metaingrijorare. Ce nu înțeleg eu este de ce ma ia puțin panica tocmai atunci când ma trezesc, parca ar fi programate. Mai devreme m am trezit și la fel, palpitații și tremurat. Cum am spus trec peste ele, nu mai ma sperii, dar de ce mai apare totuși? Poate avea legătura cu somnul ?
1)Dap, chiar teama de teama este, se numeste metaingrijorare cum ati aflat deja si e posibil sa fie si sensibilitatea crescuta fata de senzatiile fizice neplacute care o insotesc.
2) De aceea, cam orice mic proces de adaptare a organismului (trecere somn-veghe), care implica modificari (o anumita accelerare a pulsului pentru a compensa hipotensiunea de la ridicarea din pat, activarea generala a corpului, posibil senzatiile fizice asociate unor imagini/scenarii neconstientizate si uitate rapid-visele), duce la activarea ingrijorarii.
Bine este ca incepeti sa o acceptati ca atare, fara sa va straduiti sa o controlati. E drumul spre vindecare.
2) De aceea, cam orice mic proces de adaptare a organismului (trecere somn-veghe), care implica modificari (o anumita accelerare a pulsului pentru a compensa hipotensiunea de la ridicarea din pat, activarea generala a corpului, posibil senzatiile fizice asociate unor imagini/scenarii neconstientizate si uitate rapid-visele), duce la activarea ingrijorarii.
Bine este ca incepeti sa o acceptati ca atare, fara sa va straduiti sa o controlati. E drumul spre vindecare.
Constat cu suprindere o abordare cu cat mai gresita cu atat mai periculoasa: persoane care au o problema psihica/psihologica se apuca sa studieze psihologia in loc sa mearga la.psihoterapeut.
Ma gandesc, aceleasi persoane, atunci cand sufera de ceva, sa spunem, de ficat, se duc la facultatea de medicina sau la medicul "de ficat"?
Inteleg si recomand educatia si informarea, dar de aici si pana la inlocuirea specialistului ar trebui sa fie cale lunga.
Unul dintre pericolele autodiagnosticarii si autoterapiei, si motivul pentru care multe dintre acestea rateaza, este instalarea/dezvoltarea unui mecanism de aparare numit "rationalizare" sau "intelectualizare". Adica, mai simplu spus, cautarea de explicatii rationale ale unor situatii/mecanisme.emotionale. Prea multa gandire acolo unde problemele sunt de fapt de natura emotionala.
Ma gandesc, aceleasi persoane, atunci cand sufera de ceva, sa spunem, de ficat, se duc la facultatea de medicina sau la medicul "de ficat"?
Inteleg si recomand educatia si informarea, dar de aici si pana la inlocuirea specialistului ar trebui sa fie cale lunga.
Unul dintre pericolele autodiagnosticarii si autoterapiei, si motivul pentru care multe dintre acestea rateaza, este instalarea/dezvoltarea unui mecanism de aparare numit "rationalizare" sau "intelectualizare". Adica, mai simplu spus, cautarea de explicatii rationale ale unor situatii/mecanisme.emotionale. Prea multa gandire acolo unde problemele sunt de fapt de natura emotionala.
Revin cu alta problema, atacurile de panica au încetat, dar mi-a apărut un țiuit pe care îl aud in cap. Din ce am citit ar fi tinitus. Este un simptom tot al anxietății?
Da, este un simptom al anxietății.
Pe măsură ce se vor diminua simptomele anxietății veți scăpa. Dar vorbiți cu psihiatrul și cu psihoterapeutul pentru orice schimbare de dispoziție.
Pe măsură ce se vor diminua simptomele anxietății veți scăpa. Dar vorbiți cu psihiatrul și cu psihoterapeutul pentru orice schimbare de dispoziție.
Momentan nu am luat nici-un tratament psihiatric sperând ca îmi voi reveni singura, dar acest țiuit este deranjant. Voi merge din nou la un consult oricum. Mulțumesc pt răspuns!
Cunoasteti expresia populara "liniste de iti tiuie urechile"? Tiuitul acesta este de fapt normal in unele situatii. Este o falsa senzatie auditiva.
Anxietatea a gasit altceva de care sa se agate; daca nu faceti nimic pentru asta, adica psihoterapie, dupa ce va disparea tiuitul va aparea altceva, si tot asa.
Anxietatea a gasit altceva de care sa se agate; daca nu faceti nimic pentru asta, adica psihoterapie, dupa ce va disparea tiuitul va aparea altceva, si tot asa.
M am gândit și eu la asta. Ieri am fost la ședința, dar credeți ma ca făceam eforturi sa ma concentrez la ce spunea d na psiholog pt ca ma gândeam numai la țiuitul asta.Fac orice îmi sta in putința, pt a mi reveni, dar simt ca mi pierd controlul.
Buna ziua, nu am mai scris demult ! Sunt in aceeași situație, dar mult mai rău. După apariția țiuitului am intrat mai rău in disperare și am fost la psihiatru sa mi dea tratament pt ca nu puteam sa dorm. Din păcate, după ce am luat am făcut iar atac de panica și astfel am luat o de la capat și cu atacurile de panica. Am aceleași stări de panica când ma trezesc și pe parcursul zilei tot nu mi e bine, spre seara am un fel de agitație interioară, d abia pe noapte ma liniștesc. Fac tratament cu anxiar 1cp pe zi, dar nu mai ma ajuta f mult. As fi vrut acum sa rămân cu țiuitul, fără stările astea care îmi dispăruseră. Ce pot face?
Combinati medicatia cu psihoterapia daca sunt fonduri. Anxiarul nu se ia mai mult de o luna ca da dependenta. Cititi prospect. Va trebuie un antidepresiv care presupun ca vi s-a prescris deja.
"Tulburarea de panica este printre cele mai rapid de controlat si vindecat, daca nu exista si un fond de tulburare de personalitate (sau ceva medical, evident). Pentru cazurile mai usoare, terapia cognitiv-comportamentala este indicata chiar si in lipsa tratamentului medicamentos, din 2 motive:
1) atunci cand persoana este expusa la situatiile care ii genereaza atacurile, ea trebuie sa simta un anumit nivel de anxietate (nu sa fie complet relaxata prin pastile), altfel, nu invata sa isi controleze starile prin autocalmare si sa obisnuiasca cu ele, pana dispar
2)cand reuseste sa le controleze, persoana nu se simte invingatoare asupra lor, pentru ca atribuie controlul pastilelor. "
Subscriu!! Adevărat ce spuneti, domnule psiholog!
Recomand celor cu boli psihice sa privească videoclipurile de pe youtube "bipolaritatea si trezirea spirituala" Sunt in engleza, însă au si traducere. Am fost curios sa aflu si eu mai multe despre aceste boli si am inteles mai multe din partea unor oameni experimentați si care au studiat pe masura. Va recomand sa urmăriți!
1) atunci cand persoana este expusa la situatiile care ii genereaza atacurile, ea trebuie sa simta un anumit nivel de anxietate (nu sa fie complet relaxata prin pastile), altfel, nu invata sa isi controleze starile prin autocalmare si sa obisnuiasca cu ele, pana dispar
2)cand reuseste sa le controleze, persoana nu se simte invingatoare asupra lor, pentru ca atribuie controlul pastilelor. "
Subscriu!! Adevărat ce spuneti, domnule psiholog!
Recomand celor cu boli psihice sa privească videoclipurile de pe youtube "bipolaritatea si trezirea spirituala" Sunt in engleza, însă au si traducere. Am fost curios sa aflu si eu mai multe despre aceste boli si am inteles mai multe din partea unor oameni experimentați si care au studiat pe masura. Va recomand sa urmăriți!
Ce legatura are bipolaritataea care nu a fost vindecata niciodata cu atacurile de panica? Videourile acelea sunt facute de o persoana psihotica si traduse de o persoana bipolara care ia doza maxima de antipsihotic.
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 10cred ca sotul meu e foarte bolnav
- 50Xanax = dependenta?
- 8anxietate si depresie
- 5ma confrunt de ceva timp cu o anxietete.. cum scap?
- 1poate fi tiroida?
- 22anxietate si depresie?
- 29Tratament fibromialgie (anxietate generalizata?)
- 10Atac de panica la scoala
- 6de aproape 1 an si jumatate sufar de anxietate-depresie
- 1019 ani si atac de panica
- 4Frica de mine
- 6Boala psihică- nu stiu ce este
- 50Vreau sa scap de anxietate, sa redevin EU !
- 7Atac de panică, anxietate şi depresie;
- 1atac de panica
- 21Este necesara internarea la psihiatrie pentru tratarea atacurilor de panica?
- 5Anxietatea si tratamentul ei
- 1Calmante si sedative
- 3Derealizare
- 9De câteva zile am o problema! stare nasoala, parca e un leșin din capul pieptului
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: