Grup de suport pentru TOC-CAP 15

Hai Steven ca o tina langa-danga cu Base. Fa-ti un topic si scrie acolo ce te supara.

Katalyna, fac terapie dar nu vad rezultate notabile din pacate. Nu stiu mai mult decat stiam inainte, insa parca le vad intr-o alta lumina.

Deocamdata nu mi-am propus sa cheltuiesc mai mult de 10 milioane, asa ca un prag si sa fac o evaluare sa vad cum am evoluat.

Mi-e greu sa ma pronunt acum.

Aseara am ramas singur acasa, taicas-o e plecat intr-o delegatie si am ramas eu si copilul, pe seara am avut o anxietate de musca din mine. Am luat un sfert de Rivotril si Slava Domnului ca m-a luat somnul. Dar dupa cateva ore de perpeleala.
In plus, mi-era teama si de un eventual cutremur si singuri acasa...

Am inteles, te rog mult, atunci cand faci "raportul" sa imi spui si mie daca te-a ajutat cu ceva, eu sunt cam reticenta in privinta asta, daca as fi avut mai multi bani nu as fi simtit, dar asa...
Eu inca nu am ajuns sa stau singura cu fata, dar anxietatea apare numai la gandul ca peste 4 ani o voi lua cu mine in bucuresti, si vor fi ore bune in care vom fi singure..

Buna! Va felicit pe toţi cei care reuşiţi sa controlati aceasta tulburare! Eu ma confrunt cu ceva foarte stupid si totuşi reusesti sa imi facă viaţa un chin, anume flatulenta exagerata, necontrolata, apare oriunde merg, in preajma oricui, e mai accentuată cand stau jos, am oroare de spaţiile închise, de aglomeratie si apar atacurile de panica... Am urmat mai multe tratamente de la dr gastroenterologi( mentionez ca analizele imi ies perfect), deci fiziologic totul pare a fii ok, iar acest chin tot nu vrea sa dispară. Săptămana trecută am fost la psiholog care mi- a spus ca e vb de TOC si ca mie mi se pare, deşi am insistat pe faptul ca oamenii din jurul meu simt si ei mirosul, nu doar eu, nu e o impresie, deja dupa mai bine de un an e chiar probata, mai ales la facultate. Nu vreau sa va ganditi ca sunt certată cu sapunul...Sunt disperata... Nu mai vreau o aşa viata..

Buna Andraadaa!
Imi pare rau prin ce treci, dar ma gandesc daca vei urma tratament psihiatric, se vor reduce si simptomele suparatoare.
O doctora a folosit expresia "somatizarea depresiei" cand i-am spus ca ma ia cu tremuraturi (faceam atacuri de panica), am senzatia ca se aplica si in cazul tau.
Eu am scapat urmand tratament un an de zile (cu velaxin).
Parerea mea, in cazul in care toate analizele ti-au iesit bine (presupunand ca le-ai facut de toate), ai toate sansele sa scapi.
Ai facut si o curatire a colonului? Sunt foarte multe tratamente de genul asta din care poti alege. Poate fi si asta o rezolvare.

Salutare tuturor

Andraadaa, imi pare rau prin ce treci. Eu sper sa se rezolve aceasta afectiune. Din cate am inteles exista mancaruri care tin flatulenta sub control.


Kata, ce faci? Ce ai mai facut in week-end?

Eu bine, pe acasa cu treburi casnice si somnic dupa amiaza, foarte placut, foarte odihnitor.

Azi, pe cai!@

Buna Prozac!
Ce sa fac, ma lupt cu anxietatea, cand ma ia, dispare orice toc, nu imi mai arde de nici o compulsie, nici chef de mancare nu mai am..
Cred ca mi se trage si de la oboseala, si de la vesnicele certuri cu sotu...si de la bolovanul care il duc in fiecare zi in spate (faptul ca nu am fata la mine).
Si uite asa trec zilele, enervanta rau anxietatea asta, chiar nu ma mai jucasem demult cu ea..
Incerc sa o ignor pe cat se poate.
Tu cum te mai simti?
Sa imi zici si mie daca se produce acel click cu psihoterapia si totul devine roz in viata ta :). Ca in acel moment sparg si eu pusculita si usa psihologului :))

Buna,
in acelasi ton cu tine, Katalyna...Am inceput sa fac atacuri de panica, simt ca nu mai pot stavili stressul, cand am hiperventilatie, cand senzatia de lipsa acuta de aer, cand mi-e frig, cand transpir.Ce naiv sunt cateodata, cand zic, da, muncesc ca toata lumea, ba chiar mai mult, si da, pot stapani stressul.Nu-i chiar asa si stau si analizez de unde asta, cand pentru mine sunt atat de evidente cauzele.N-am mai stiut sa ma odihnesc in ultima vreme si din nou, a cata oara, am crezut ca sunt puternic si pot tine totul sub control.Din nou m-am implicat in nu stiu cate activitati si din nou am crezut ca lumea in care traim este perfectibila.Naivitate, asta este!!!

Imi pare rau pulberedestele, dar nu pot sa nu ma intreb, e normal asa? Sa fii sub tratament si sa ai stari de anxietate? Am inteles, de la alti colegi de forum ca ar fi, dar tu ce crezi?

Katalyna,
nici eu nu cred ca asta e normalitate, imi trebuie ceva care sa reduca anxietatea, prea si-a aratat coltii in ultima vreme.In cazul meu, exista o multitudine de dg., TOC cu TAG si frecvente atacuri de panica, anterior depresie...Pana la urma, vorba unei foste colege de forum, nici nu mai conteaza cum se numeste, ci conteaza sa ne simtim bine sau mai bine.Eu cred ca nu este normal!

Pulberedestele,
Adica ar trebui introdus un anxiolitic. Asta ar fi solutia. Iar cum anxioliticul trateaza numai efectele anxietatii si produce si dependenta, solutia este numai temporara...

Of mai copii, pai ce facem noi aici? Ia intrebati-va dormim cat trebuie, mancam bine, legume, fructe? Evitam cearta, dicutiile, stresul zilnic? Nu cred...

Pulbere, pai tu crezi ca eu sunt de fier? Ma ia si pe mine o anxietate de nu stiu unde sa ma mai ascund. Cand se impute treaba iau un rivotril mic si o mai pacalesc asa, uneori trece de la sine.
Ganditi-va nu ca suntem bolnavi, nu asa, ci ca suntem oameni cu limite, ca sa nu zic limitati ca suna urat.

Asta nu trebuie sa ne faca mai slabi sau mai altfel decat ceilalti, ok

Avem doar resurse mai putine decat cei normali. Doar mai putine, atat.

Kata, nu simt efectele terapiei, nu le simt. vad lucrurile in alta lumina, dar asta nu ma face sa zic gata stiu de unde se trage si sunt alta.

Nu, nu la mine.
Inca sap. Gasesc ca sunt vinovata pentru toate tampeniile din lume, nu ma iubesc mai deloc si nu dau doi lei pe mine.
Cica trebuie sa imi schimb acest fel de a fi. Intrebarea e cum?

Cum sa fac asta? Cum sa devin peste noapte munte de nesimtire, cand eu n-am fost niciodata asa, si numai daca gandesc ma ia o neliniste si o vinovatie de numa?!

Deci, cum fac?

E cale lunga...

Buna ziua. Imi poate recomanda cineva un doctor psihiatru bun din Bucuresti? Ce parere aveti despre d-na doctor Nastase Sorina de la Medlife Baneasa? Va multumesc

Prozac, aceleasi ganduri le am si eu, ca nu sunt buna de nimic, am senzatia ca sunt cumva de acord ca fata sa nu stea cu mine (asta desi situatia prezenta e in favoarea ei, ca sta cu bunicii, nu cu straini pe la after school), de frica sa nu dau gres ca mama. Timpul trece si va veni momentul sa vina aici, mi-e teama de pe-acum pentru acel moment. Ma uit la femeile de etnie, au cate 7, 8 copii si ii lasa in plata domnului, nu isi fac nici o grija cum ca ar da gres cu ei, dar eu, nuuuu, totul trebuie sa fie "perfect". Perfectiunea ma chinuie, pentru ca nimic pe lumea asta este "perfect", dar eu trebuie sa fiu. Si cum nu sunt, si nici nu voi fi, apare aici o mare anxietate..
Banuiala asta ca psihoterapia este posibil sa nu functioneze am avut-o de la inceput, de asta nici nu mi-am permis sa arunc banutzii pe geam...
Nu mai stiu ce sa cred, face bine sa te asculte cineva dar nu pe atatia bani.

Buna dimineata

Ce faceti, cum sunteti?

Eu sunt cam somnoroiasa, dar sunt bine la treaba.

Voi? Tocul cum e?

Aseara ma incoltise nitel apoi a plecat...departe...

Va tzuc

Am depasit atacurile de panica, reintroducand Remeronul, a scazut si intesitatea TOC si a anxietatii.
Problemele sunt la serviciu, fix la 2-4 ani se reorganizeaza totul, am mai schimbat odata serviciul din cauza unor reorganizari, cand m-am trezit cu salariul minim pe economie, acuma chiar nu mai stiu ce se va intampla, dar numai o viata linistita nu poti sa ai cand vezi ce usor se joaca unii cu destinele oamenilor.
Toata lumea incearca sa pastreze ce are si salariul cu M-uri de conducere, la mine nu mai cugeta nimeni si ma indoiesc ca s-a intamplat asta vreodata, desi mi-am pierdut sanatatea pentru oameni...
E penibil sa vezi ca poti fi dat la o parte...
Dar daca tot e sa se intample, voi fi receptiv la schimbare, desi undeva inlauntrul meu, o voce experimentata imi spune ca nu am dreptate si ca stiu ce s-a intamplat si cu altii, altadata...

Pulbere, din cate imi amintesc lucrezi in sanatate si daca nu ma inseala memoria, si la stat, este de inteles.

Eu n-am rezistat la Stat, am lucrat o perioada de nevoie insa am plecat. Nu am rezistat sa vad cum unii muncesc si altii sunt dusi in carca. Bine am facut!

Poate nu ar fi rau sa reconsideri un plan de a te angaja in alta parte.

Prozac,
nu stiu deloc cate sanse am eu in mediul privat, tot ce pot sa-ti spun despre mediul privat in cazul meu e o experienta dureroasa, care era sa ma lase fara nici un venit.Am obtinut o alta specializare, nu pot lucra cu aceasta specializare in mediul privat, trebuie sa-mi schimb din nou specializarea sau cine stie ce alta bazaconie trebuie sa fac, in asa fel incat sa ma pot angaja in mediul privat.
Singurii care m-au cautat au fost englezii de la un spital din Dorchester, ei s-au oferit sa-mi dea dea un loc de munca...
Deocamdata nu sunt sigur daca as putea sa schimb si jobul si mediul, pur si simplu nu-mi pot da seama!
Visul meu de a face management incepe sa cam paleasca, dupa cum incepe sa paleasca si incredera mea in oameni, deja am inceput sa am probleme de comunicare si sa ma izolez.
Experienta asta am mai trait-o si au trait-o si colegi de-ai mei, pur si simplu m-am saturat, asa nu se mai poate...
Mama mea este batrana si bolnava si sora mea este in Sicila de multa vreme, plecarea mea ar dezechilibra-o pe mama, care si asa e destul de singura si sufera dupa moartea tatalui meu.

Off cate probleme... :(

Sa te rogi la Sfantul Nectarie, Stelica ! Citeste 40 de zile unul din acatistele sfantului si mergi si la moastele sale, la manastirea Radu-Voda daca esti din Bucuresti ! In afara de acest mic canon promite si tu sfantului ca mai tai din tigarile alea !

Pe sfantulnectarie.ro gasiti acatistele inclusiv audio precum si multimea de minuni si ajutoare date oamenilor in cele mai diverse situatii ! Sfantul Nectarie are o predilectie de a ajuta in :
- probleme de serviciu (gasire, pastrare)
- examene
- boli, operatii, cancer
- probleme banesti presante
- si probleme locative !
Daca va rugati si sunteti ajutati este bine sa spuneti si altora drept multumire, pt ca Sfantul Nectarie este un sfant extrem de generos si vrea sa ajute cat mai multa lume !

Da, uite ca exista oamani care au un mod original de a te ajuta si de a-ti readuce si zambetul.Nu ma indoiesc ca ar fi un lucru bun!Si o sa-l am in vedere!Multumesc!

Multumesc!

Pai noi cu tulburari anxioase, suntem foarte sensibili si foarte ne-increzatori in fortele proprii. Eu interactionez mai greu cu oamenii in ceea ce priveste un post de lucru direct cu oamenii. Anii trecuti cand interctionam cu oamenii in mod direct, atunci mi-a fost cumplit!!!
Simteam ca nu am rabdare, imi era mila de unele persoane in varsta dar puse pe drumuri din cauz aunui sistem bolnav si mi se activase si obsesia de contaminare.
Daca mai ai si cateva experiente negative, probabil asta te determina sa gandesti negativ. Asa cred eu.

Managementul se poate invata si pe parcurs. Eu am descoperit ca am alte calitati, native, in domenii in care nu m-am pregatit. Insa, incerc sa folosesc pregatirea, chit ca este in alt domeniu, s-o aplic aici si vad ca imi merge.

Desigur, am si eu zile cand sunt terminata, obosita, insa stiu ca am resurse limitate, mai limitate decat ceilalti. Ma odihnesc mai mult si o iau de la capat.

Prozac,
in privinta increderii-neincrederii de sine, stima de sine e cam scazuta, specific depresiei, iar asta se vede, desi in frecvente cazuri, doar imi sustin argumentat punctele de vedere si nu ma simt deloc rau...Acum chiar lucrez direct cu oamenii, lucrul asta de obicei ma scoata din izolare si e benefic.Experiente negative am, acum analizez un ansamblu de date si lucruri, iar analiza asta nu e deloc pozitiva.Voi ncerca sa urmez si sfaturile date, sunt pertinente.Nu stiu ce sa cred in cazul domnului Stevens, eu de obicei nu suport acest ton si nu stiu daca ce spune dumnealui e serios sau nu...Inclin sa cred ca e bine intentionat, desi poate fi si sarcastic, dar asta ma preocupa asa de putin cu topate pe care le am pe cap!

E cam sarcastic dl Stevens, dar ideea este buna (cea cu mersul la manastirea Radu-Voda). Atat timp cat nu ajunge sa devina o obsesie (cum era fosta noastra colega de forum), este bine venita.
Am lucrat si eu la o primarie de sector in asistenta sociala, un job prins din zbor pana mi-am gasit altceva, pe atunci aveam muulta rabdare si nu ma deranja deloc contactul direct cu petentii, acum insa nu as mai putea, reactionez urat la persoane agresive si impulsive, asa ca jobul meu din contabilitate mi se potriveste manusa.
Ma declar omul cifrelor, iar partea creativa cred ca s-a degradat...

Scuze pentru diminutiv Pulberedestele, stiu ca nu suporti adresarea directa, am vrut doar sa-ti largesc putin limitele ! :)

Daca vin la tine la birou cu o cerere atunci promit sa folosesc adresarea oficioasa, altfel nu simt ca e cazul, deci te rog sa nu ma mai umpli de respect nici tu !:))
Poate si din cauza asta te simti izolat, incearca sa mai scapi de politetea si formalismul excesiv ! Parerea mea !

Americanii isi spun pe numele mic la intalnirile de cel mai inalt nivel tocmai pt a usura putin comunicarea fara sa insemne o lipsa de respect ! Pe de alta parte degeaba ii spun lui base, Domnu' presedinte ca el tot o lichea ramane ! :))

Hahaha, Stevens, esti taaare amuzant. Nici eu nu il inghit deloc pe Base dar cand te vad asa inversunat ma pfneste rasul :))

Saluatare,

Ce faceti gashca?
Ia, haideti la un raport.
Eu racita cobza si cu niscai anxietate, o tratez cu doua pastile de indiferenta si paracetamol la greu:)

Voi?

Buna!
Eu mai bine, se pare ca anxietatea pornea de la pastilele de slabit, le-am lasat si voi slabi in continuare prin propriile eforturi (adica sarind masa de seara). Iau 3 pastile de seroxat ca pana acum nu suportam doza maxima, si om vedea ce-o mai fi.
Sa stii, Prozac, ca este viroza, posibil in felul asta sa te fi captusit cu raceala, pe mine m-a atins un virus numai cu aripa, caci in doua zile nu mai aveam nimic, sunt oarecum imuna la raceli...:).

Se pare ca nu de la pastilele de slabit am anxietatea, dimineata cand m-am trezit tremuram de frica, parca ma speriase bau baul, nu stiu ce naiba am, asa, dintr-o data sa ma ia asa...