Legea OGLINDIRII
Legea oglindirii
Exteriorul reflecta interiorul.
Ce înseamna ca exteriorul reflecta interiorul? Inseamna ca lumea în care traim e ca un fel de oglinda gigantica, oglinda care reflecta mereu aspecte sau parti din noi însine. Inseamna ca toti oamenii pe care îi atragem în vietile noastre sau de care suntem atrasi oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi insine.
Functionarea acestei legi exclude întâmplarea! In câteva traditi spirituale care au intuit-o se repeta aproape obsesiv ca nimic nu este întâmplator. Accidentele, coincidentele, evenimentele neasteptate apar astfel numai datorita ignorantei noastre. Mai exact, datorita incapacitatii notorii a mintilor noastre de a subîntinde ansamblul tuturor factorilor, fizici si nonfizici, care concura la nasterea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei întâlniri. Lumea pare a fi dominata de hazard când, în realitate, este expresia unei armonii incredibile, o potrivire la microsecunda sau nanometru a tot ceea ce se misca, fie acestea particule sau unde de energie.
Experientele spirituale la vârf traite de oameni din cele mai diverse timpuri si culturi sprijina aceasta idee. In “This Is lt”, Alan Watts a rezumat minunat aceasta afirmatie: “Cel care se afla în aceasta stare a constiintei este coplesit de certitudinea ca Universul, asa cum este perceput în acel moment, este asa cum trebuie sa fie…Mintea este atât de uimita de evidenta si desavârsita potrivire a lucrurilor, asa cum sunt ele, încât nu mai poate gasi cuvinte pentru a exprima perfectiunea si frumusetea acestei experiente. Totul este atât de clar încât lumea pare a fi devenit transparenta sau luminoasa si atât de simplu, încât lumea nu poate fi altfel decât patrunsa si ordonata de o inteligenta suprema. “
Daca nu ai facut niciodata aceasta experienta trebuie sa-i crezi pe cuvânt pe cei care au trait-o. Daca nu-i crezi însa, nu-i nici o problema. La momentul potrivit, fundamentele ultime ale realitatii sunt revelate tuturor celor care participa la aceasta realitate. Diferenta dintre cei care au acces mai devreme si cei care au acces mai târziu la tesatura cosmica ultima este ca primii sunt mai apti sa perceapa frumusetea, armonia, sensul, iubirea sau misterul din lume, inclusiv în împrejurari care par a impune sau a înfatisa contrariul.
Universul ne dirijeaza întotdeauna spre acele medii si persoane sau creeaza exact acele circumstante în care putem experimenta ceea ce înca nu acceptam în noi însine, dar a sosit timpul sa o facem. Este ca si cum inteligenta cosmica ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punandu-ne constant în fat a sarcinilor noastre de dezvoltare. Si de ce atâta neodihna si chin? Pentru ca doreste sa ne împinga spre totalitate, adica spre acel nivel de integrare launtrica pe care psihologia analitica mai întâi si terapia experientiala a unificarii, mai apoi, l-au numit Sinele.
Ce înseamna asta mai concret? Ce sunt acelea sarcini de dezvoltare? Cum adica aspecte neasumate sau respinse din noi însine? Sa- ti dau câteva exemple!
Daca esti un tip care încearca tot timpul sa fie calm refuzându-t i astfel furia, vei atrage oameni furiosi în viata ta. Acesti oameni vor oglindi ceea ce tu contii în inconstient, dar te caznesti sa reprimi. Ei sunt exact ca niste oglinzi, dar nu ale Eului tau constient, ci ale psihicului tau inconstient. Cu cât apararile tale sunt mai puternice, cu atât vor fisituatii de viata în care tu sa fii mai apropiat de asemenea oameni. Astfel, fara voia ta, te poti trezi cu un sef sau coleg de birou irascibil si chiar violent, dupa cum te po i îndragosti de o persoana foarte libera în manifestarea furiei. Daca esti casatorit si ai o familie, s-ar putea sa constati la sot /sotie sau la unul din copiii tai iesiri necontrolate, inexplicabile.
Daca esti cineva care nu accepta eroarea sau imperfectiunea, vei atrage spre tine persoane sau întâmplari care te vor scoate din minti, deoarece numitorul lor comun va fi greseala, uneori chiar greseala flagranta. Este felul în care Universul te obliga sa traiesti experienta acestui aspect neasumat din tine însuti, anume propria ta tendinta de a confunda ceva, de a te încurca, a fi inexact sau a o da în bara. Tendinta pe care o blochezi inconstient se activeaza puternic în afara ta, facându-te constient de ea, doar ca la cei din jur.
Daca ai o pulsiune sexuala peste medie, pe care o cenzurezi, stii ce se va întâmpla? Ai ghicit! In viat a ta vor aparea oameni care par sa nu se gândeasca decât la sex si când vei deschide televizorul, o vei face exact în mijlocul unei scene “fierbinti”. Latura pe care ti-o respingi te asalteaza din exterior, sub cele mai diferite forme. Nu e exclus sa ai parte si de ceva exhibitionisti, mesajul lor fiind: “Iata ceva la care tu refuzi sa privesti!”
Daca încerci din rasputeri sa fii o persoana educata si politicoasa, care nu înjura niciodata, te vei pomeni lucrând într-un mediu populat de persoane îndelung exersate în aceasta nobila arta. Fara sa vrei vei auzi expresii si aranjamente lingvistice care nu ti-ar fi trecut niciodata prin neprihanitul capsor. Daca prietenul tau nu se va dovedi un bun cunoscator al limbajului suburban, prietenii lui vor compensa din plin aceasta.
Daca nu esti constient de propria tendinta de a-i judeca pe altii, vei constata stupefiat ca asta pare a fi singura ocupatie a celor din jurul tau. Fie vei admonesta, probabil, numai pentru a te descoperi citind articole sau urmarind emisiuni TV a caror preocupare centrala este sa analizeze si sa judece viata contemporanilor tai.
As putea sa mai dau zeci de exemple, dar contez pe inteligenta ta, nu degeaba te-am atras catre lectura acestei carti. Pentru ca veni vorba, si ca sa închei cu un exemplu personal, din clipa în care cei din jur mi-au semnalat monumentele de prostie dinauntrul meu, m-am nimerit în postura fericita de a încerca sa fac ceva. (înca mai încerc, asa ca iarta-mi nepriceperea, nestiinta sau incompetenta pe care le sesizezi. Nu sunt si eu decât o biata oglinda.)
Nesuferita legea asta, nu-i asa? Nu se pune problema sa scapi de ea, întrucât aceasta performanta este imposibila. Se pune problema sa tii cont de ea si sa o folosesti în avantajul tau tot asa cum, cunoscând banalele legi ale mecanicii sau termodinamicii, le folosesti în favoarea ta. Aceasta utilizare constienta, în cazul exemplelor de mai sus, se traduce în constientizarea si asumarea furiei, imperfectiunilor, pulsiunii sexuale sau tendintei de a vorbi urât. Adica asumarea trasaturilor si pulsiunilor pe care le contii, dar nu le recunosti decât la cei din jurul tau. Am întâlnit persoane pentru care nu e clar în telesul verbului “a asuma”. A asuma înseamna a admite, a recunoaste sau a accepta ca o calitate sau o tendinta î i
apartin. Aceasta acceptare nu este doar intelectuala! Ea are si o componenta emotionala. Acceptarea emotionala consta în a simti caracteristicile sau pulsiunea respectiva. Prin urmare, nu e suficient sa gândesti ca o ai, e necesar sa o simti. Când recunoasterea intelectuala si acceptarea emotionala sunt prezente simultan, putem vorbi de asumare, iar asumarea îti pune la dispozitie o libertate cu totul inedita: - ceea ce ai asumat poti începe sa integrezi, daca ti se pare necesar.
Ce înteleg prin integrare? Inteleg utilizarea adecvata a trasaturii sau tendintei respective. Utilizarea adecvata este prin excelenta o utilizare constienta. Ea presupune o armonizare a actiunii cu contextul si producerea unor beneficii, atât pentru tine, cât si pentru cei din jur.
Din clipa în care începi sa-t i asumi aspectele neconstientizate,, se întâmpla ceva miraculos: universul nu mai trimite acel aspect catre tine. De ce? Deoarece ceea ce accepti înauntrul tau nu mai e nevoie sa fie creat în afara ta. Scopul a fost atins. Procesul de constientizare si de transformare a început. In conformitate cu legea oglindirii, transformarile din interiorul tau sunt reflectate de schimbarile din afara ta. Nu întotdeauna imediat, deoarece principiul inertiei functioneaza si el. Pe termen lung însa, exteriorul reflecta cu necesitate transformarea launtrica.
Cei care aplica aceste legi în mod constient nu înceteaza sa se mire de consecinte. Din clipa în care o anumita trasatura este acceptata si intra într-un proces de integrare, persoanele care reflectau aceasta caracteristica fíe dispar pe neasteptate din viata noastra, fie nu o mai manifesta în relatie cu noi. Este ceva uimitor, merita sa încerci!
Exemple: Daca ai un sef foarte autoritar, dupa ce începi sa-t i accepti propria tendinta de a domina, se poate întâmpla ca el sa fíe brusc schimbat, sa ramâna dar sa nu mai fie dominator cu tine sau tu sa-t i gasesti un alt job, mai bine platit.
Daca ai un sot obsedat de ordine si curatenie, din clipa în care tu devii mai atenta la aceste aspecte, el devine mai tolerant cu neglijenta ta. Nu te mai bate la cap, nu te mai cicaleste si uneori nici nu mai observa ca ai lasat usile deschise la sifonier sau papucii sunt din nou în colturi diferite ale camerei.
Daca ai un tata rece sau indiferent afectiv si, începi sa transformi propria raceala pe care o manifestai în relatia cu el, vei fi surprinsa de caldura pe care încearca sa ti-o ofere, ca din senin.
Orice schimbare pe care o faci înauntrul tau schimba ceva în afara ta, creând astfel conditii pentru a debloca sau îmbogati o relatie. Este imposibil ca tu sa te transformi, iar relatia cu celalalt sa ramâna identica. Daca el sau ea nu sunt capabili sa perceapa aceasta schimbare, viata îi va îndeparta pur si simplu din mediile tale de contact. Sau, invers, tu vei iesi gradat din via lor, fara nici un fel de culpabilitati sau resentimente.
In terapia de cuplu, activarea capacitatii unei persoane de a-si asuma un aspect de care era hipnotic atrasa la celalalt reprezinta un obiectiv terapeutic. Poti pune punct cu eleganta unei relatii nocive când întelegi ca celalalt manifesta explicit tendinte pe care si tu le ai, dar le condamni. La fel de bine, poti împinge relatia ta la un nou nivel experiential dupa ce ît i însusesti propria sensibilitate, plecând de la sensibilitatea înalta a partenerei tale, sau propria fermitate, plecând de la capacitatea partenerului tau de a spune “nu”.
A-ti asuma trasaturile pe care celalalt le întrupeaza atât de bine este ca si cum te-ai debransa de la el. Te vei bransa, desigur, la altcineva, deoarece umbra este inepuizabila. Insa pentru aspectul pe care l-ai integrat nu mai ai nevoie de o oglinda. Persoana care-ti servea ca oglinda va pleca din via ta sau va înceta sa se comporte în acel mod cu tine dupa cum, la fel de bine, tu pot i alege, fara regrete, sa nu o mai incluzi în via ta.
Anumite genuri de persoane sau de situatii apar periodic în viata noastra deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi, care, fiind permanent respinse, se consteleaza în umbra. De acolo actioneaza aidoma unor magneti, ghidându-ne inconstient spre anumiti oameni si evenimente specifice. Nimic nu este întâmplator, nu voi înceta sa repet. Noi gravitam, în mod natural, spre aceia care ne reflecta umbra. Acest adevar este cum nu se poate mai clar în relatia de cuplu. Aceste relatii promit cea mai mare fericire dar, pâna una-alta, scot la iveala cele mai neintegrate emotii si cele mai primitive apucaturi.
Din punctul meu de vedere, nu exista o relatie mai alchimica. Daca o relatie de cuplu nu trece prin momente grele, critice, aceea este o relatie cu un slab nivel de intimitate. Când cei doi se apropie foarte mult, tot ce a fost cu grija ascuns sau reprimat iese la suprafata. Este logic sa se întâmple asa. Orice relatie adevarata si intensa declanseaza conflicte si frictiuni, are momente foarte dificile, uneori de cosmar. Aceste situatii sunt asemenea unor rascruci. Ele deschid calea spre deriva, izolare sau divort sau, dimpotriva, îi împing pe cei doi parteneri spre restructurari profunde ale personalitatii. Cei care au suficienta maturitate launtrica pentru a face fata furtunilor si uraganelor din viata de cuplu se descopera ulterior ceva mai aproape de completitudinea lor, mai apti sa se accepte si mai pregatiti sa se iubeasca fara condiii. Cei care evita momentele grele, cedând tentat ei de a rupe relatia fara a încerca sa îneleaga ce se întâmpla de fapt, trebuie sa stie ceva: pe viitor, daca nu doresc astfel de clipe dificile, au o singura solutie: sa evite relatiile intime.
Se pare ca singura dorinta a Universului este ca noi sa fim întregi, iar asta îl face neobosit în a ne trimite persoane care sa manifeste puternic aspectele pe care noi le negam sau refuzam sa le recunoastem. Se pare ca scopul ultim al spiritului nostru este sa devina întreg, motiv pentru care atrage în vietile noastre tot ce e necesar pentru a trezi sau activa acele parti adormite sau sechestrate prin adâncimile inconstientului. Daca chiar asa stau lucrurile, legea oglindirii serveste de minune acestui scop. Ca orice lege, ea functioneaza continuu, deci inclusiv în somn, când se întâmpla sa visam ac tiuni pe care, în stare de veghe, nu le-am face nici în ruptul capului.
Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune în legatura persoane între care exista afinitati. Altfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, se atrag una pe cealalta. Uneori atractia inconstienta este repolarizata în constient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca în eroare. Respingerea nu exista fara atractie! Po ti fi atras de o persoana foarte creativa deoarece ea dinamizeaza în tine propria ta creativitate, dar la fel de bine poti fi atras inconstient de o persoana ce- ti manifesta tendinele depresive, respingând-o la nivel constient, adica încercând zadarnic sa te descotorosesti de ea. Daca vei reusi sa o îndepartezi cu forta, în scurt timp în viata ta va aparea o alta persoana, cu aceeasi caracteristica. “Parca e un facut”, vei spune si sa stii ca nu gresesti. Inconstientul tau, în colaborare cu inconstientul celeilalte persoane, “aranjeaza” aceasta întâlnire. Nu stiu cât de clar e pentru tine, dar eu m-am convins ca traim într-o lume magica. Tot ce se întâmpla e tesut în laboratoarele inconstientului si are un sens pe care îl numesc spiritual: sa ne cunoastem, sa ne asumam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul. Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tânjeasca dupâ aceasta împlinire, singura diferenta fiind ca, în cazul unora, acest dor este înca plapând sau imperceptibil.
Exteriorul reflecta interiorul. Pâna acum, m-am referit la continuturi. Tu nu esti constient de intoleranta ta si atunci în viata ta apar oameni intoleranti. Nu esti constienta de dorintele tale sexuale si senzualitatea te înconjoara. Iti reprimi disponibilitatea de a ajuta si te trezesti cu persoane care-t i ofera sprijinul.
Ma voi referi, pe scurt, si la procese. Exteriorul reflecta si ceea ce ît i faci tie însuti, reflecta atitudinile si patternurile de interactiune dintre diferite parti ale fiintei tale. Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti nu o vei accepta nici în exterior. Blândetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si în afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna si la altii.
La celalalt pol, dragostea plina de grija pe care o oferi partilor mai copilaresti si fragile din tine însuti, o vei manifesta si în afara ta. Respectul pe care ti-l porti se va regasi în respectul pentru cei din jur. Capacitatea de a te ierta va fi reflectata de puterea de a-i ierta pe cei care gresesc. (“Si ne iarta noua pacatele noastre, asa cum si noi iertam gresit ilor nostri…”).
Ceea ce faci în exterior este precedat de ceea ce faci în interior. Actiunile externe sunt un fel de Fotografie a actiunilor interne. Nu poti fotografia ceea ce nu exista. Este exclus sa fii blând în exterior, daca esti crud în interior. Blândetea ta va fi doar o masca, o poveste de adormit copiii. Nu îi pot i respecta pe cei din jur daca pe tine te dispretuiesti. Respectul tau va fi o simulare. Nu vei iubi pe nimeni daca nu stii sa te iubesti pe tine însuti. Iubirea ta va fi ipocrita. Un om care îsi iubeste Sinele este imposibil sa nu iubeasca si Sinele semenilor sai. Poate ca actiunile lui nu sunt spectaculoase sau sunt greu de înteles, dar natura lor nu poate fi decât binefacatoare.
Scindarile si conflictele interne se reflecta în relatii dificile, încarcate de trairi ambivalente. Separarea de aspectele din tine însuti se reproduce în separarea de aceleasi aspecte din ceilalti. Felul cum te raportezi la ceilalti oglindeste felul cum te raportezi la aspectele corespondente din tine însuti. Aceste raporturi pot fi întradevar, percepute si interpretate gresit, prin filtrul asteptarilor si nevoilor personale. Un observator lucid va sti însa sa le distinga natura autentica.
Pentru cei constient orientati spre evolutie, legea oglindirii este un prieten nepretuit. De fiecare data când în viata ta apare o persoana sau o situatie noua, fara sa fie vorba de ceva pasager sau nesemnificativ, ai ocazia sa meditezi pentru a afla ce atitudine anume este oglindita. Pur si simplu nu ai timp sa te plictisesti, în cazul în care ai învatat sa-ti tii constiinta treaza.
De câte ori te observi implicat emotional într-o relatie cu o persoana, pe o durata de timp deja semnificativa, întreaba-te: Ce încearca acest om sa ma învete? Ce aspect din mine însumi întruchipeaza? Daca vei sti sa raspunzi la aceste întrebari, relatia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor înceta spontan a se mai intersecta. Asta nu înseamna ca-l vei uita sau ca vei tânji dupa el. Daca ai înteles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tau va fi de recunostina. Daca n-ai îtneles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni pâna când vei întelege. Asta s-ar putea sa dureze, dar rabdarea lui Dumnezeu este nemarginita.
(Adrian Nuta - psihoterapeut)
Dumnezeu nu va da oamenii pe care îi vreti; El va da oamenii de care aveti NEVOIE... ca sa va ajute, sa va raneasca , sa va paraseasca , sa va iubeasca si sa va transforme în persoana care ati fost destinati sa fiti.
INDEMN ZILNIC:
Faceti-i loc Divinitatii in viata voastra, adresandu-i o invitatie constienta. Atunci cand va treziti in fiecare dimineata, rugati-L pe Dumnezeu sa va fie partener in acea zi. Atunci cand va confruntati cu o decizie, faceti o pauza si invitati-L pe Dumnezeu sa va fie partener in alegerea pe care o faceti. Atunci cand va simtiti blocati, cereti-i Divinitatii sa va arate lectia experientei respective si pasul urmator. Atunci cand va este frica sau va simtiti neputinciosi, cereti-i Divinitatii sa va tina de mana si sa va conduca inapoi la puterea voastra. Cereti binecuvantari si iubire neconditionata, in fiecare moment. Faceti din asta un exercitiu zilnic si veti vedea ca pasiti cu usurinta in acelasi ritm cu Divinitatea si veti gasi indrumarea pe care o cautati pentru fiecare etapa a calatoriei voastre.
Exteriorul reflecta interiorul.
Ce înseamna ca exteriorul reflecta interiorul? Inseamna ca lumea în care traim e ca un fel de oglinda gigantica, oglinda care reflecta mereu aspecte sau parti din noi însine. Inseamna ca toti oamenii pe care îi atragem în vietile noastre sau de care suntem atrasi oglindesc aspecte necunoscute, negate sau neasumate de noi insine.
Functionarea acestei legi exclude întâmplarea! In câteva traditi spirituale care au intuit-o se repeta aproape obsesiv ca nimic nu este întâmplator. Accidentele, coincidentele, evenimentele neasteptate apar astfel numai datorita ignorantei noastre. Mai exact, datorita incapacitatii notorii a mintilor noastre de a subîntinde ansamblul tuturor factorilor, fizici si nonfizici, care concura la nasterea unui eveniment, la producerea unui fenomen sau a unei întâlniri. Lumea pare a fi dominata de hazard când, în realitate, este expresia unei armonii incredibile, o potrivire la microsecunda sau nanometru a tot ceea ce se misca, fie acestea particule sau unde de energie.
Experientele spirituale la vârf traite de oameni din cele mai diverse timpuri si culturi sprijina aceasta idee. In “This Is lt”, Alan Watts a rezumat minunat aceasta afirmatie: “Cel care se afla în aceasta stare a constiintei este coplesit de certitudinea ca Universul, asa cum este perceput în acel moment, este asa cum trebuie sa fie…Mintea este atât de uimita de evidenta si desavârsita potrivire a lucrurilor, asa cum sunt ele, încât nu mai poate gasi cuvinte pentru a exprima perfectiunea si frumusetea acestei experiente. Totul este atât de clar încât lumea pare a fi devenit transparenta sau luminoasa si atât de simplu, încât lumea nu poate fi altfel decât patrunsa si ordonata de o inteligenta suprema. “
Daca nu ai facut niciodata aceasta experienta trebuie sa-i crezi pe cuvânt pe cei care au trait-o. Daca nu-i crezi însa, nu-i nici o problema. La momentul potrivit, fundamentele ultime ale realitatii sunt revelate tuturor celor care participa la aceasta realitate. Diferenta dintre cei care au acces mai devreme si cei care au acces mai târziu la tesatura cosmica ultima este ca primii sunt mai apti sa perceapa frumusetea, armonia, sensul, iubirea sau misterul din lume, inclusiv în împrejurari care par a impune sau a înfatisa contrariul.
Universul ne dirijeaza întotdeauna spre acele medii si persoane sau creeaza exact acele circumstante în care putem experimenta ceea ce înca nu acceptam în noi însine, dar a sosit timpul sa o facem. Este ca si cum inteligenta cosmica ar fi tot timpul cu ochii pe noi, punandu-ne constant în fat a sarcinilor noastre de dezvoltare. Si de ce atâta neodihna si chin? Pentru ca doreste sa ne împinga spre totalitate, adica spre acel nivel de integrare launtrica pe care psihologia analitica mai întâi si terapia experientiala a unificarii, mai apoi, l-au numit Sinele.
Ce înseamna asta mai concret? Ce sunt acelea sarcini de dezvoltare? Cum adica aspecte neasumate sau respinse din noi însine? Sa- ti dau câteva exemple!
Daca esti un tip care încearca tot timpul sa fie calm refuzându-t i astfel furia, vei atrage oameni furiosi în viata ta. Acesti oameni vor oglindi ceea ce tu contii în inconstient, dar te caznesti sa reprimi. Ei sunt exact ca niste oglinzi, dar nu ale Eului tau constient, ci ale psihicului tau inconstient. Cu cât apararile tale sunt mai puternice, cu atât vor fisituatii de viata în care tu sa fii mai apropiat de asemenea oameni. Astfel, fara voia ta, te poti trezi cu un sef sau coleg de birou irascibil si chiar violent, dupa cum te po i îndragosti de o persoana foarte libera în manifestarea furiei. Daca esti casatorit si ai o familie, s-ar putea sa constati la sot /sotie sau la unul din copiii tai iesiri necontrolate, inexplicabile.
Daca esti cineva care nu accepta eroarea sau imperfectiunea, vei atrage spre tine persoane sau întâmplari care te vor scoate din minti, deoarece numitorul lor comun va fi greseala, uneori chiar greseala flagranta. Este felul în care Universul te obliga sa traiesti experienta acestui aspect neasumat din tine însuti, anume propria ta tendinta de a confunda ceva, de a te încurca, a fi inexact sau a o da în bara. Tendinta pe care o blochezi inconstient se activeaza puternic în afara ta, facându-te constient de ea, doar ca la cei din jur.
Daca ai o pulsiune sexuala peste medie, pe care o cenzurezi, stii ce se va întâmpla? Ai ghicit! In viat a ta vor aparea oameni care par sa nu se gândeasca decât la sex si când vei deschide televizorul, o vei face exact în mijlocul unei scene “fierbinti”. Latura pe care ti-o respingi te asalteaza din exterior, sub cele mai diferite forme. Nu e exclus sa ai parte si de ceva exhibitionisti, mesajul lor fiind: “Iata ceva la care tu refuzi sa privesti!”
Daca încerci din rasputeri sa fii o persoana educata si politicoasa, care nu înjura niciodata, te vei pomeni lucrând într-un mediu populat de persoane îndelung exersate în aceasta nobila arta. Fara sa vrei vei auzi expresii si aranjamente lingvistice care nu ti-ar fi trecut niciodata prin neprihanitul capsor. Daca prietenul tau nu se va dovedi un bun cunoscator al limbajului suburban, prietenii lui vor compensa din plin aceasta.
Daca nu esti constient de propria tendinta de a-i judeca pe altii, vei constata stupefiat ca asta pare a fi singura ocupatie a celor din jurul tau. Fie vei admonesta, probabil, numai pentru a te descoperi citind articole sau urmarind emisiuni TV a caror preocupare centrala este sa analizeze si sa judece viata contemporanilor tai.
As putea sa mai dau zeci de exemple, dar contez pe inteligenta ta, nu degeaba te-am atras catre lectura acestei carti. Pentru ca veni vorba, si ca sa închei cu un exemplu personal, din clipa în care cei din jur mi-au semnalat monumentele de prostie dinauntrul meu, m-am nimerit în postura fericita de a încerca sa fac ceva. (înca mai încerc, asa ca iarta-mi nepriceperea, nestiinta sau incompetenta pe care le sesizezi. Nu sunt si eu decât o biata oglinda.)
Nesuferita legea asta, nu-i asa? Nu se pune problema sa scapi de ea, întrucât aceasta performanta este imposibila. Se pune problema sa tii cont de ea si sa o folosesti în avantajul tau tot asa cum, cunoscând banalele legi ale mecanicii sau termodinamicii, le folosesti în favoarea ta. Aceasta utilizare constienta, în cazul exemplelor de mai sus, se traduce în constientizarea si asumarea furiei, imperfectiunilor, pulsiunii sexuale sau tendintei de a vorbi urât. Adica asumarea trasaturilor si pulsiunilor pe care le contii, dar nu le recunosti decât la cei din jurul tau. Am întâlnit persoane pentru care nu e clar în telesul verbului “a asuma”. A asuma înseamna a admite, a recunoaste sau a accepta ca o calitate sau o tendinta î i
apartin. Aceasta acceptare nu este doar intelectuala! Ea are si o componenta emotionala. Acceptarea emotionala consta în a simti caracteristicile sau pulsiunea respectiva. Prin urmare, nu e suficient sa gândesti ca o ai, e necesar sa o simti. Când recunoasterea intelectuala si acceptarea emotionala sunt prezente simultan, putem vorbi de asumare, iar asumarea îti pune la dispozitie o libertate cu totul inedita: - ceea ce ai asumat poti începe sa integrezi, daca ti se pare necesar.
Ce înteleg prin integrare? Inteleg utilizarea adecvata a trasaturii sau tendintei respective. Utilizarea adecvata este prin excelenta o utilizare constienta. Ea presupune o armonizare a actiunii cu contextul si producerea unor beneficii, atât pentru tine, cât si pentru cei din jur.
Din clipa în care începi sa-t i asumi aspectele neconstientizate,, se întâmpla ceva miraculos: universul nu mai trimite acel aspect catre tine. De ce? Deoarece ceea ce accepti înauntrul tau nu mai e nevoie sa fie creat în afara ta. Scopul a fost atins. Procesul de constientizare si de transformare a început. In conformitate cu legea oglindirii, transformarile din interiorul tau sunt reflectate de schimbarile din afara ta. Nu întotdeauna imediat, deoarece principiul inertiei functioneaza si el. Pe termen lung însa, exteriorul reflecta cu necesitate transformarea launtrica.
Cei care aplica aceste legi în mod constient nu înceteaza sa se mire de consecinte. Din clipa în care o anumita trasatura este acceptata si intra într-un proces de integrare, persoanele care reflectau aceasta caracteristica fíe dispar pe neasteptate din viata noastra, fie nu o mai manifesta în relatie cu noi. Este ceva uimitor, merita sa încerci!
Exemple: Daca ai un sef foarte autoritar, dupa ce începi sa-t i accepti propria tendinta de a domina, se poate întâmpla ca el sa fíe brusc schimbat, sa ramâna dar sa nu mai fie dominator cu tine sau tu sa-t i gasesti un alt job, mai bine platit.
Daca ai un sot obsedat de ordine si curatenie, din clipa în care tu devii mai atenta la aceste aspecte, el devine mai tolerant cu neglijenta ta. Nu te mai bate la cap, nu te mai cicaleste si uneori nici nu mai observa ca ai lasat usile deschise la sifonier sau papucii sunt din nou în colturi diferite ale camerei.
Daca ai un tata rece sau indiferent afectiv si, începi sa transformi propria raceala pe care o manifestai în relatia cu el, vei fi surprinsa de caldura pe care încearca sa ti-o ofere, ca din senin.
Orice schimbare pe care o faci înauntrul tau schimba ceva în afara ta, creând astfel conditii pentru a debloca sau îmbogati o relatie. Este imposibil ca tu sa te transformi, iar relatia cu celalalt sa ramâna identica. Daca el sau ea nu sunt capabili sa perceapa aceasta schimbare, viata îi va îndeparta pur si simplu din mediile tale de contact. Sau, invers, tu vei iesi gradat din via lor, fara nici un fel de culpabilitati sau resentimente.
In terapia de cuplu, activarea capacitatii unei persoane de a-si asuma un aspect de care era hipnotic atrasa la celalalt reprezinta un obiectiv terapeutic. Poti pune punct cu eleganta unei relatii nocive când întelegi ca celalalt manifesta explicit tendinte pe care si tu le ai, dar le condamni. La fel de bine, poti împinge relatia ta la un nou nivel experiential dupa ce ît i însusesti propria sensibilitate, plecând de la sensibilitatea înalta a partenerei tale, sau propria fermitate, plecând de la capacitatea partenerului tau de a spune “nu”.
A-ti asuma trasaturile pe care celalalt le întrupeaza atât de bine este ca si cum te-ai debransa de la el. Te vei bransa, desigur, la altcineva, deoarece umbra este inepuizabila. Insa pentru aspectul pe care l-ai integrat nu mai ai nevoie de o oglinda. Persoana care-ti servea ca oglinda va pleca din via ta sau va înceta sa se comporte în acel mod cu tine dupa cum, la fel de bine, tu pot i alege, fara regrete, sa nu o mai incluzi în via ta.
Anumite genuri de persoane sau de situatii apar periodic în viata noastra deoarece sunt chemate de noi, mai exact de acele aspecte din noi, care, fiind permanent respinse, se consteleaza în umbra. De acolo actioneaza aidoma unor magneti, ghidându-ne inconstient spre anumiti oameni si evenimente specifice. Nimic nu este întâmplator, nu voi înceta sa repet. Noi gravitam, în mod natural, spre aceia care ne reflecta umbra. Acest adevar este cum nu se poate mai clar în relatia de cuplu. Aceste relatii promit cea mai mare fericire dar, pâna una-alta, scot la iveala cele mai neintegrate emotii si cele mai primitive apucaturi.
Din punctul meu de vedere, nu exista o relatie mai alchimica. Daca o relatie de cuplu nu trece prin momente grele, critice, aceea este o relatie cu un slab nivel de intimitate. Când cei doi se apropie foarte mult, tot ce a fost cu grija ascuns sau reprimat iese la suprafata. Este logic sa se întâmple asa. Orice relatie adevarata si intensa declanseaza conflicte si frictiuni, are momente foarte dificile, uneori de cosmar. Aceste situatii sunt asemenea unor rascruci. Ele deschid calea spre deriva, izolare sau divort sau, dimpotriva, îi împing pe cei doi parteneri spre restructurari profunde ale personalitatii. Cei care au suficienta maturitate launtrica pentru a face fata furtunilor si uraganelor din viata de cuplu se descopera ulterior ceva mai aproape de completitudinea lor, mai apti sa se accepte si mai pregatiti sa se iubeasca fara condiii. Cei care evita momentele grele, cedând tentat ei de a rupe relatia fara a încerca sa îneleaga ce se întâmpla de fapt, trebuie sa stie ceva: pe viitor, daca nu doresc astfel de clipe dificile, au o singura solutie: sa evite relatiile intime.
Se pare ca singura dorinta a Universului este ca noi sa fim întregi, iar asta îl face neobosit în a ne trimite persoane care sa manifeste puternic aspectele pe care noi le negam sau refuzam sa le recunoastem. Se pare ca scopul ultim al spiritului nostru este sa devina întreg, motiv pentru care atrage în vietile noastre tot ce e necesar pentru a trezi sau activa acele parti adormite sau sechestrate prin adâncimile inconstientului. Daca chiar asa stau lucrurile, legea oglindirii serveste de minune acestui scop. Ca orice lege, ea functioneaza continuu, deci inclusiv în somn, când se întâmpla sa visam ac tiuni pe care, în stare de veghe, nu le-am face nici în ruptul capului.
Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune în legatura persoane între care exista afinitati. Altfel spus, persoanele care vibreaza pe aceeasi lungime de unda, indiferent daca sunt constiente sau nu, se atrag una pe cealalta. Uneori atractia inconstienta este repolarizata în constient ca respingere, dar asta nu trebuie sa ne induca în eroare. Respingerea nu exista fara atractie! Po ti fi atras de o persoana foarte creativa deoarece ea dinamizeaza în tine propria ta creativitate, dar la fel de bine poti fi atras inconstient de o persoana ce- ti manifesta tendinele depresive, respingând-o la nivel constient, adica încercând zadarnic sa te descotorosesti de ea. Daca vei reusi sa o îndepartezi cu forta, în scurt timp în viata ta va aparea o alta persoana, cu aceeasi caracteristica. “Parca e un facut”, vei spune si sa stii ca nu gresesti. Inconstientul tau, în colaborare cu inconstientul celeilalte persoane, “aranjeaza” aceasta întâlnire. Nu stiu cât de clar e pentru tine, dar eu m-am convins ca traim într-o lume magica. Tot ce se întâmpla e tesut în laboratoarele inconstientului si are un sens pe care îl numesc spiritual: sa ne cunoastem, sa ne asumam pe deplin si sa ne manifestam creator potentialul. Nu cred ca exista vreun suflet care sa nu tânjeasca dupâ aceasta împlinire, singura diferenta fiind ca, în cazul unora, acest dor este înca plapând sau imperceptibil.
Exteriorul reflecta interiorul. Pâna acum, m-am referit la continuturi. Tu nu esti constient de intoleranta ta si atunci în viata ta apar oameni intoleranti. Nu esti constienta de dorintele tale sexuale si senzualitatea te înconjoara. Iti reprimi disponibilitatea de a ajuta si te trezesti cu persoane care-t i ofera sprijinul.
Ma voi referi, pe scurt, si la procese. Exteriorul reflecta si ceea ce ît i faci tie însuti, reflecta atitudinile si patternurile de interactiune dintre diferite parti ale fiintei tale. Astfel, vulnerabilitatea pe care nu ti-o accepti nu o vei accepta nici în exterior. Blândetea pe care ti-o reprimi o vei respinge si în afara ta. Nevoile pe care le condamni la tine le vei condamna si la altii.
La celalalt pol, dragostea plina de grija pe care o oferi partilor mai copilaresti si fragile din tine însuti, o vei manifesta si în afara ta. Respectul pe care ti-l porti se va regasi în respectul pentru cei din jur. Capacitatea de a te ierta va fi reflectata de puterea de a-i ierta pe cei care gresesc. (“Si ne iarta noua pacatele noastre, asa cum si noi iertam gresit ilor nostri…”).
Ceea ce faci în exterior este precedat de ceea ce faci în interior. Actiunile externe sunt un fel de Fotografie a actiunilor interne. Nu poti fotografia ceea ce nu exista. Este exclus sa fii blând în exterior, daca esti crud în interior. Blândetea ta va fi doar o masca, o poveste de adormit copiii. Nu îi pot i respecta pe cei din jur daca pe tine te dispretuiesti. Respectul tau va fi o simulare. Nu vei iubi pe nimeni daca nu stii sa te iubesti pe tine însuti. Iubirea ta va fi ipocrita. Un om care îsi iubeste Sinele este imposibil sa nu iubeasca si Sinele semenilor sai. Poate ca actiunile lui nu sunt spectaculoase sau sunt greu de înteles, dar natura lor nu poate fi decât binefacatoare.
Scindarile si conflictele interne se reflecta în relatii dificile, încarcate de trairi ambivalente. Separarea de aspectele din tine însuti se reproduce în separarea de aceleasi aspecte din ceilalti. Felul cum te raportezi la ceilalti oglindeste felul cum te raportezi la aspectele corespondente din tine însuti. Aceste raporturi pot fi întradevar, percepute si interpretate gresit, prin filtrul asteptarilor si nevoilor personale. Un observator lucid va sti însa sa le distinga natura autentica.
Pentru cei constient orientati spre evolutie, legea oglindirii este un prieten nepretuit. De fiecare data când în viata ta apare o persoana sau o situatie noua, fara sa fie vorba de ceva pasager sau nesemnificativ, ai ocazia sa meditezi pentru a afla ce atitudine anume este oglindita. Pur si simplu nu ai timp sa te plictisesti, în cazul în care ai învatat sa-ti tii constiinta treaza.
De câte ori te observi implicat emotional într-o relatie cu o persoana, pe o durata de timp deja semnificativa, întreaba-te: Ce încearca acest om sa ma învete? Ce aspect din mine însumi întruchipeaza? Daca vei sti sa raspunzi la aceste întrebari, relatia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor înceta spontan a se mai intersecta. Asta nu înseamna ca-l vei uita sau ca vei tânji dupa el. Daca ai înteles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tau va fi de recunostina. Daca n-ai îtneles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni pâna când vei întelege. Asta s-ar putea sa dureze, dar rabdarea lui Dumnezeu este nemarginita.
(Adrian Nuta - psihoterapeut)
Dumnezeu nu va da oamenii pe care îi vreti; El va da oamenii de care aveti NEVOIE... ca sa va ajute, sa va raneasca , sa va paraseasca , sa va iubeasca si sa va transforme în persoana care ati fost destinati sa fiti.
INDEMN ZILNIC:
Faceti-i loc Divinitatii in viata voastra, adresandu-i o invitatie constienta. Atunci cand va treziti in fiecare dimineata, rugati-L pe Dumnezeu sa va fie partener in acea zi. Atunci cand va confruntati cu o decizie, faceti o pauza si invitati-L pe Dumnezeu sa va fie partener in alegerea pe care o faceti. Atunci cand va simtiti blocati, cereti-i Divinitatii sa va arate lectia experientei respective si pasul urmator. Atunci cand va este frica sau va simtiti neputinciosi, cereti-i Divinitatii sa va tina de mana si sa va conduca inapoi la puterea voastra. Cereti binecuvantari si iubire neconditionata, in fiecare moment. Faceti din asta un exercitiu zilnic si veti vedea ca pasiti cu usurinta in acelasi ritm cu Divinitatea si veti gasi indrumarea pe care o cautati pentru fiecare etapa a calatoriei voastre.