Factorul reumatoid

Factorul reumatoid

©

Autor:

Factorul reumatoid

Factorul reumatoid a fost descoperit pentru prima dată în urmă cu aproximativ 70 de ani la pacienÈ›ii cu artrită reumatoidă, o boală inflamatorie articulară, cu etiologie necunoscută È™i patogenie autoimună. Ulterior, aceÈ™tia au fost evidenÈ›iaÈ›i È™i în alte boli autoimune È™i non-autoimune, chiar È™i la persoanele sănătoase.

Identificarea factorului reumatoid are importanță în diferenÈ›ierea diverselor afecÈ›iuni articulare, precum artrita reumatoidă sau sindromul Sjogren care au în general cele mai crescute titruri serice. [1]

Ce este factorul reumatoid?

Factorul reumatoid este un autoanticorp produs de sistemul imunitar împotriva fragmentul Fc al imunoglobulinei G (IgG) cu care formează complexe imune în circulaÈ›ie sau în lichidul sinovial. Ulterior, aceste complexe formate vor determina activarea sistemului complement cu intensificarea procesului inflamator autoimun È™i distrugerea structurilor proprii, ca de exemplu cartilajul articular. Există mai multe izotipuri ale factorului reumatoid: IgM, IgA È™i IgG care sunt detectate în special la pacienÈ›ii cu artrită reumatoidă (52%), dar È™i la pacienÈ›ii cu alte boli (5%). [1][2]

Factorul reumatoid în artrita reumatoidă

În artrita reumatoidă sistemul imun predispus genetic È™i în prezenÈ›a factorilor de mediu îÈ™i va pierde toleranÈ›a față de structurile proprii È™i va forma anticorpi de tipul ACPA (anticorpi anti-proteine citrulinate) È™i FR (factor reumatoid) care de cele mai multe ori preced debutul manifest[rilor clinice cu mai mulÈ›i ani. Trebuie înÈ›eles faptul că aceÈ™ti anticorpi nu sunt implicaÈ›i în iniÈ›ierea artritei reumatoide, ci doar amplifică È™i întreÈ›in procesul inflamator prin formarea de complexe imune, ulterior activare de complement È™i recrutare de celule inflamatorii la nivel sinovial cu invadarea È™i distrugerea cartilajului articular. [2]

La majoritatea pacienÈ›ilor cu artrită reumatoidă factorul reumatoid este negativ în primul an de boală, urmând să se pozitiveze odată cu agravarea simptomatologiei. Titrurile cresc semnificativ după 6-12 luni de la debut È™i se corelează cu activitatea bolii.

Factorul reumatoid
este sintetizat în special la nivelul sinovialei articulare, prin stimularea È™i activarea excesivă a celulelor B. În general sunt de tip IgM, iar cele care pun cele mai mari probleme sunt imunoglobulinele de tip IgG sau IgA care se asociază cu eroziuni severe È™i manifestări extraarticulare importante. [1]

Nivelele serice ale factorului reumatoid sunt crescute la mai bine de 70% din cazurile cu artrită reumatoidă, iar prezenÈ›a lui defineÈ™te artrita reumatoidă seropozitivă. Atunci când lipseÈ™te, vorbim despre artrită reumatoidă seronegativă. DiferenÈ›a dintre cele două forme este legată de severitatea mai mare, cu artrită erozivă severă È™i impotență funcÈ›ională importantă în cazul artritei reumatoide seropozitive. De asemenea, asociază un risc mai mare de apariÈ›ie a manifestărilor extraarticulare cum ar fi: afectarea pulmonară, cardiacă, oculară, nodulii reumatoizi, vasculita, sindromul Felty (neutropenie ÅŸi splenomegalie asociate cu poliartrita reumatoidă), serozitele ÅŸi sindromul Sjogren secundar. AÈ™adar, factorul reumatoid poate avea semnificaÈ›ie prognostică, titrurile mari serice indicând o formă severă de boală È™i cu mortalitate crescută prin apariÈ›ia complicaÈ›iilor cardio-vasculare, infecÈ›ioase sau pulmonare. [2]

Cu toate acestea, detectarea factorul reumatoid nu se foloseÈ™te pentru monitorizarea activității bolii È™i a răspunsului la tratament, chiar dacă s-a demonstrat o corelaÈ›ie între scăderea progresivă a nivelurilor de factor reumatoid È™i activitatea clinică sub tratament. [1][4]

Rolul factorului reumatoid în diagnosticul artritei reumatoide

De cele mai multe ori factorul reumatoid este corelat cu artrita reumatoidă în contextul unor titruri serice foarte mari ce pot fi detectate în sânge. Dar, detectarea lor nu este suficientă pentru stabilirea diagnosticului. Motiv pentru care, în practica medicală se recomandă decelarea atât a FR cât È™i a anticorpilor ACPA, deoarece combinaÈ›ia lor îmbunătățeÈ™te precizia diagnosticului, ACPA având o sensibilitate mult mai mare pentru artita reumatoidă. Ambele investigaÈ›ii imunologice se încadrează în criteriile de clasificare a artritei reumatoide încă din 1987, ajutând la diagnosticarea È™i diferenÈ›ierea bolii. Totodată, un rol important îi este atribuit anamnezei, istoricului È™i examenului clinic amănunÈ›it. Decelarea factorului reumatoid în lipsa manifestărilor clinice È™i paraclinice este nespecifică, el putând să apară È™i în alte boli, precum: [1][3]

  • Boli autoimune: crioglobulinemie mixtă de tip II (40-100%), sindrom Sjogren (75-90%), boală mixtă de È›esut conjunctiv (50-60%), lupus eritematos sistemic (15-35%), artrită psoriazică, sclerodermie, artrită juvenilă, polidermatomiozită, vasculite sistemice si de hipersensibilizare;
  • Boli pulmonare: azbestoză, silicoză, sarcoidoză, fibroză interstiÈ›ială idiopatică;
  • Ciroză biliară primitivă;
  • AfecÈ›iuni maligne: leucemii È™i limfoame cu celule B, neoplasm de colon;
  • Tranzitoriu în infecÈ›ii, posibil cu potenÈ›ial protector:

- bacteriene: endocardită bacteriană subacută, bruceloză, tuberculoză, sifilis, mononucleoză infecțioasă;
- parazitare: trichinela, plasmodium, tripanosoma;
- virale: oreion, rubeolă, gripă, hepatită cronică activă cu virus B și C (40-50%). [1]


Nu se È™tie sigur cum aceste afecÈ›iuni conduc la producerea de factor reumatoid. Se presupune că stimularea cronică, repetitivă a sistemului imunitar în prezenÈ›a factorilor de mediu favorizanÈ›i, la un pacient susceptibil se poate produce un status inflamator cronic. [2][4]

Factorul reumatoid la persoanele sănătoase

  • 5% la persoanele tinere, similar la cele două sexe;
  • 20% la vârstnicii peste 60 de ani È™i la rudele pacienÈ›ilor cu artrită reumatoidă.


La aceste grupuri titrurile factorului reumatoid sunt scăzute sau moderate, iar atunci când cresc au risc de apariÈ›ie pentru artrita reumatoidă. [1]

Recomandări pentru determinarea factorului reumatoid

  • diagnosticul diferenÈ›ial È™i prognosticul afecÈ›iunilor inflamatorii articulare (poliartrite), în special pentru artrita reumatoidă;
  • test screening util în cazul în care se suspicionează crioglobulinemia mixtă tip II È™i sindromul Sjogren;
  • monitorizarea pacienÈ›ilor cu sindrom Sjogren, întrucât absenÈ›a factorului reumatoid care anterior a fost decelat ca find pozitiv este sugestiv pentru evoluÈ›ia sau complicaÈ›ia bolii cu un limfom. [2]


Metode de detectare a factorului reumatoid

  • - test de aglutinare a particulelor de latex (testul latex) È™i a hematilor de oaie acoperite cu Ig umane (testul clasic Waaler-Rose);
  • metoda RIA (Radio Immuno Assay);
  • metoda ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay);
  • nefelometrie laser (tehnică turbidimetrică);


Interpretarea rezultatelor

Titrurile crescute ale factorului reumatoid sunt specifice pentru artrita reumatoidă, având o sensibilitate de 60-70% È™i o specificitate de 50-90%. Cu toate acestea, prezenÈ›a lui, chiar È™i în titruri mari, nu pune diagnosticul în lipsa manifestărilor clinice È™i paraclince caracteristice.

De asemenea, absenţa factorului reumatoid nu exclude diagnosticul de artrită reumatoidă, mai ales dacă s-a efectuat o singură determinare.

Metodele analitice uzuale sunt limitate la detecÅ£ia factorului reumatoid de tip IgM, în timp ce cei de tip IgG sau IgA sunt detectaÅ£i numai parÅ£ial. Există doar un număr mic de pacienÅ£i cu artrită reumatoidă care au factor reumatoid de tip IgG sau IgA fără factor reumatoid de tip IgM. De asemenea, în multe cazuri, titruri crescute de factor reumatoid IgG sau IgA se asociază cu progresia leziunilor erozive, iar manifestările extraarticulare se consideră că sunt asociate în primul rând cu factor reumatoid de tip IgA. [2][4]

Concluzie

Producerea de factori reumatoizi este secundară răspunsului imunitar la inflamaÈ›ie în cazul unor pacienÈ›i susceptibili, prin activare exagerată a celulelor B. S-a demonstrat că factorul reumatoid nu este specific pentru artrita reumatoidă, el putând să apară È™i în alte boli, chiar È™i la persoanele sănătoase. Ceea ce trebuie reÈ›inut este că titrurile înalte ale factorului reumatoid indică o boală mai severă È™i persistentă, de cele mai multe ori reprezentată de artrita reumatoidă. [1]

Nu orice pacient cu artită sau artralgie are nevoie de detectarea serologică a factorului reumatoid. Acet test trebuie făcut la indicația strictă a medicului, după efectuarea atentă a unei anamneze și a unui examen clinic care să sugereze o posibilă boală autoimună.


Data actualizare: 08-04-2022 | creare: 08-04-2022 | Vizite: 2928
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum