Explorarea rolului esofagogastroduodenoscopiei si colonoscopiei repetate in diagnosticarea sangerarilor gastrointestinale

Sângerarea gastrointestinală este o afecțiune frecventă și potențial amenințătoare de viață, necesitând un diagnostic rapid și precis. Endoscopia digestivă superioară (EGD) și colonoscopia reprezintă principalele metode de diagnostic, însă examinările inițiale pot să nu identifice sursa sângerării. În astfel de cazuri, repetarea acestor investigații poate îmbunătăți rata de detecție.

Sângerările gastrointestinale sunt clasificate în sângerări superioare, medii și inferioare, în funcție de locul hemoragiei.

• Sângerarea gastrointestinală superioară are o incidență de 84–160 cazuri la 100.000 de persoane anual și un risc de mortalitate de aproximativ 10%. Cele mai frecvente cauze includ ulcerul peptic, hemoragia variceală și eroziunile mucoase.
• Sângerarea gastrointestinală inferioară este mai rară, cu o incidență de 20–33 cazuri la 100.000 de persoane, fiind cauzată frecvent de boala diverticulară, hemoroizi, neoplasme sau colite.

În ceea ce privește acuratețea diagnostică:

• EGD are o rată de detecție de aproximativ 90–95% pentru sângerarea digestivă superioară.
• Colonoscopia are o acuratețe diagnostică variabilă, între 48–90%, pentru sângerarea digestivă inferioară.

Rolul endoscopiei și colonoscopiei repetate

În anumite condiții, cum ar fi boala Dieulafoy, hemoragiile intermitente sau vizualizarea limitată în timpul examinării inițiale, poate fi necesară repetarea investigațiilor.

• Endoscopia digestivă superioară repetată îmbunătățește rata de detecție a leziunilor atunci când prima examinare este inconcludentă din cauza hemoragiei active sau a vizualizării insuficiente.
• Colonoscopia repetată este utilă în identificarea hemoragiilor colice de origine diverticulară și în evaluarea episoadelor recurente de sângerare.

Indicații pentru repetarea endoscopiei

Repetarea EGD sau a colonoscopiei este indicată în următoarele situații:

• Vizualizare deficitară la prima examinare – Cheagurile de sânge, resturile alimentare sau o pregătire inadecvată a colonului pot împiedica identificarea leziunilor.
• Examinare incompletă – Dacă prima procedură nu a reușit să evalueze complet tractul digestiv.
• Sângerare recurentă sau persistentă – Evidența clinică a unei hemoragii continue poate indica existența unei leziuni nedetectate.
• Suspiciune de sângerare pe baza altor investigații – Rezultatele capsulei endoscopice sau angiografiei CT pot sugera o sursă de sângerare care necesită evaluare suplimentară.

Optimizarea utilității endoscopiei repetate

Pentru a minimiza necesitatea repetării investigațiilor, se recomandă:

• Pregătirea corectă a colonului și stomacului înainte de examinare.
• Endoscopiști cu experiență pentru o interpretare mai precisă a imaginilor.
• Tehnologii avansate, cum ar fi colonoscopia asistată cu jet de apă sau endoscopia cu capac, care îmbunătățesc vizualizarea și detectarea leziunilor.
• Programarea procedurilor în intervale optime, mai ales în primele 24 de ore pentru pacienții cu risc crescut.

Concluzii

Repetarea endoscopiei digestive superioare și a colonoscopiei joacă un rol esențial în diagnosticul sângerărilor gastrointestinale atunci când examinările inițiale nu identifică sursa hemoragiei. Deși nu este întotdeauna necesară, o selecție atentă a pacienților pe baza factorilor clinici poate îmbunătăți acuratețea diagnosticului și rezultatele terapeutice. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a stabili ghiduri standardizate privind utilizarea endoscopiei repetate în managementul sângerărilor gastrointestinale.