Exercițiile fizice au efecte antiinflamatoare ce ar putea ajuta în bolile autoimune

Un studiu recent publicat în "Journal of Sport and Health Science" a evaluat impactul antrenamentului fizic asupra reducerii inflamației la adolescenți și adulți cu boli autoimune, printr-o revizuire sistematică a studiilor publicate în ultimele două decenii.

Contextul provocării bolilor autoimune

Creșterea globală a incidenței bolilor autoimune, determinată de factori de mediu și de stilul de viață, reprezintă o provocare majoră atât pentru indivizi, cât și pentru sistemele de sănătate. Managementul pe termen lung este adesea necesar, iar inactivitatea fizică poate agrava condițiile existente.În combinație cu tratamentul medical, exercițiile fizice sunt recomandate pentru a îmbunătăți calitatea vieții, sănătatea fizică și pentru a atenua simptomele.

Exercițiile fizice regulate sunt recunoscute științific pentru beneficiile lor antiinflamatoare, atribuite rolului lor în eliberarea de hormoni și miochine care suprimă citokinele proinflamatorii, mobilizează celule imune, cum ar fi celulele T reglatoare și celulele NK (natural killer, ucigașe naturale), și scad grăsimea viscerală, atenuând astfel inflamația sistemică.

Despre studiu

Această revizuire sistematică a urmat liniile directoare Preferred Reporting Items for Systematic Reviews and Meta-Analyses (PRISMA) și a fost înregistrată în baza de date International Database of Prospectively Registered Systematic Reviews (PROSPERO).Căutarea literaturii de specialitate a fost efectuată în PubMed, Web of Science și Embase, vizând studiile publicate între ianuarie 2003 și august 2023 care au explorat intervențiile exercițiilor fizice în rândul pacienților cu boli autoimune.

Criteriile de includere au fost stabilite pentru a cuprinde studii experimentale concentrate pe efectele exercițiilor fizice asupra biomarkerilor inflamației în bolile autoimune, fără restricții privind tipul de exercițiu sau modul de intervenție. Studiile au fost excluse dacă implicau boli non-autoimune sau combină exercițiile fizice cu intervenții non-exercițiu.

Rezultatele studiului

În urma unei căutări cuprinzătoare care a finalizat cu revizuirea a 14.565 de înregistrări, 736 de articole au fost analizate pentru eligibilitate. În cele din urmă, 87 de studii au fost considerate potrivite pentru includerea în această revizuire sistematică. Aceste studii, desfășurate între 1 ianuarie 2003 și 31 august 2023, au implicat cercetări din 25 de țări și au inclus 2.779 de participanți diagnosticați cu diverse boli autoimune.

Scleroza multiplă (MS) a fost condiția cea mai frecvent studiată, urmată de artrita reumatoidă (RA), diabetul de tip 1 (T1D) și lupusul eritematos sistemic (SLE), printre altele.

Intervențiile exercițiilor fizice evaluate în aceste studii au variat larg, incluzând programe acute și regulate de exerciții fizice, precum antrenamentul aerobic (AT), antrenamentul de rezistență (RT), antrenamentul intervalic de înaltă intensitate (HIIT) și altele, cum ar fi yoga, Pilates și Tai Chi.

Studiile au subliniat frecvența sesiunilor de exerciții fizice, care varia de la 3 la 5 ori pe săptămână, și au detaliat protocoalele de exerciții utilizate.

Descoperirile acestor studii iluminează efectele exercițiilor fizice asupra biomarkerilor inflamatori în diferite boli autoimune.

De exemplu, în scleroza multiplă, intervențiile regulate de exerciții fizice au demonstrat beneficii antiinflamatoare prin reduceri ale Proteinei C Reactive (CRP), interleukinei (IL)-6 și factorului de necroză tumorală (TNF)-α, alături de îmbunătățiri în dizabilitatea clinică, oboseală, dispoziție și alte rezultate de sănătate.

Modele similare de beneficii au fost observate în artrita reumatoidă, cu exercițiile fizice ducând la reduceri ale markerilor inflamatori și îmbunătățiri ale activității bolii și condiției fizice.

Cu toate acestea, în patologii precum diabetul de tip 1 și lupusul eritematos sistemic , impactul exercițiilor fizice asupra markerilor inflamatori a fost mai puțin consistent, indicând interacțiunea complexă dintre exercițiile fizice și patologia autoimună.

Evaluările calității și riscului de părtinire au relevat scoruri variate în rândul studiilor incluse, subliniind necesitatea unor standarde metodologice stricte în cercetările viitoare.