Endometrioza, o cauză majoră de spitalizare și o povară substanțială pentru sistemul de sănătate din Australia

Endometrioza este o afecțiune cronică, frecvent invalidantă, care apare la aproximativ 14% dintre femeile australiene cu vârsta sub 49 de ani, fiind caracterizată de prezența de țesut asemănător endometrului în afara cavității uterine. Simptomele variază de la dismenoree, sângerări menstruale abundente și oboseală, până la probleme gastrointestinale și tulburări de dispoziție. Boala duce la numeroase spitalizări, un consum crescut de resurse medicale și o calitate a vieții mult diminuată.
Deși progresele medicale și chirurgicale au oferit soluții terapeutice valoroase, endometrioza rămâne o patologie cu un grad ridicat de recurență, ceea ce face dificilă gestionarea pe termen lung. Intervenția chirurgicală este benefică la femeile cu durere cronică sau infertilitate, dar reapariția leziunilor și necesitatea unor reintervenții chirurgicale ulterioare sunt frecvente. Studiile anterioare din Statele Unite ale Americii au arătat o rată mare a spitalizărilor și complicațiilor în rândul pacientelor cu endometrioză după laparoscopie ori histerectomie, însă nu erau disponibile, până acum, date longitudinale care să compare spitalizările înainte și după momentul diagnosticării.

Studiul cercetătorilor de la Universitatea din Queensland a folosit date din cercetarea longitudinală australiană privind sănătatea femeilor (Australian Longitudinal Study on Women's Health), care a cuprins peste 40.000 de participante. Analiza s-a concentrat pe cohorta de femei născute între 1973–1978, urmărite între anii 1996 și 2022, când aveau vârste cuprinse între 18 și 49 de ani.  

Identificarea endometriozei s-a realizat prin corelarea a patru surse de informație: (1) răspunsurile auto-raportate din chestionare, (2) datele din Medicare Benefits Schedule privind procedurile medicale, (3) rețetele pentru medicamente specifice și (4) evidențele de spitalizare. Au fost incluse cazuri confirmate chirurgical (prin coduri de procedură și diagnostic) și cazuri considerate clinic suspectate (femei care au raportat endometrioză sau au folosit medicamente aferente, dar fără confirmare chirurgicală).  

Toate internările (indiferent de cauză) au fost extrase din registrele de spitale publice la nivel național și private în anumite state din Australia (care acoperă circa 88% din populație). Durata spitalizării a fost exprimată în număr de zile, de la data admiterii până la externare. Variabile suplimentare au fost vârsta, nivelul de educație, zona de rezidență, statutul civil, indicele de masă corporală, consumul de alcool și fumat, activitatea fizică și asigurarea de sănătate privată. Pentru a estima frecvența spitalizărilor și numărul de zile de internare per an de observație, s-au utilizat modele statistice adecvate distribuțiilor foarte asimetrice, incluzând modelarea zero-inflated negative binomial. S-au prezentat rapoarte de incidență și rapoarte de șanse ajustate după factori demografici și socio-economici.

Rezultate

• Caracteristicile participantelor: Din 13.501 femei analizate, 1963 (14,5%) au avut endometrioză până la vârsta de 49 de ani (1074 cazuri confirmate chirurgical și 889 cazuri clinic suspectate). Vârsta medie la diagnostic a fost 33 de ani. Un procent mai mare de endometrioză s-a observat la femeile cu greutate sub limita normală și la cele care locuiau în zone urbane mari.  
• Spitalizări mai numeroase, dar durate mai scurte de internare în medie: Femeile cu endometrioză au prezentat un număr semnificativ mai mare de internări față de cele fără endometrioză. Rata de internări anuale a fost aproximativ de două ori mai mare la femeile cu endometrioză. Cu toate acestea, pentru intervalele de spitalizare, femeile cu endometrioză au avut, per total, o durată mai scurtă a internărilor comparativ cu cele fără boală, și o probabilitate mai mare de a fi externate în aceeași zi.  
• Înainte și după diagnostic: La aceeași femeie, după momentul confirmării endometriozei, crește atât frecvența spitalizărilor, cât și durata totală de internare față de perioada anterioară diagnosticului. Aceste valori se mențin la un nivel mai crescut față de momentul prediagnostic.  
• Localizarea endometriozei: Cea mai frecventă a fost endometrioza de peritoneu pelvin, urmată de cea uterină și de cea ovariană, ceea ce sugerează o variabilitate clinică mare și nevoia unei abordări terapeutice multifactoriale.

Rezultatele confirmă că endometrioza este asociată cu spitalizări mai numeroase, atât prin intensitatea simptomatologiei (durere, sângerări abundente, afecțiuni asociate), cât și prin riscul crescut de complicații și proceduri chirurgicale repetate. Factorul recurență este esențial: chiar și după intervenții chirurgicale, multe paciente necesită reoperații sau spitalizări suplimentare pentru gestionarea durerii ori a infertilității.

Faptul că durata spitalizărilor este mai redusă la femeile cu endometrioză, în comparație cu cele fără endometrioză, poate reflecta utilizarea tot mai frecventă a tehnicilor laparoscopice minim invazive, posibilitatea tratamentelor ambulatorii ori a monitorizării postoperatorii mai dinamice. Pe de altă parte, după diagnostic, creșterea duratei de spitalizare față de perioada anterioară diagnosticului poate fi explicată prin agravarea progresivă a bolii, necesitatea multiplelor proceduri pentru eliminarea leziunilor endometriozice și gestionarea complicațiilor.

O limitare a studiului constă în faptul că aproape jumătate din cazurile de endometrioză au fost clasificate drept suspiciune clinică, fără confirmare chirurgicală. În plus, nu a fost disponibilă o evaluare uniformă a severității bolii, care poate afecta direct ratele de spitalizare. Cu toate acestea, volumul mare de participante și caracterul prospectiv al cercetării oferă informații robuste despre impactul endometriozei asupra consumului de servicii spitalicești.

Concluzii

Femeile cu endometrioză au o frecvență mai mare a spitalizărilor, însă durata totală de internare tinde să fie mai scurtă față de cea a femeilor fără această afecțiune. După momentul diagnosticării, atât numărul spitalizărilor, cât și durata lor cresc semnificativ față de perioada anterioară diagnosticului. Aceste constatări evidențiază sarcina crescută asupra sistemului de sănătate, subliniind nevoia unor strategii de management mai eficiente și a unor politici de sănătate care să îmbunătățească diagnosticul precoce și controlul pe termen lung al endometriozei. De asemenea, sunt necesare studii suplimentare pentru a analiza cauzele spitalizărilor (complicații, recurențe ale leziunilor, afectare a altor organe) și eficacitatea terapiilor postoperatorii menite să reducă frecvența și durata internărilor.