Eficiența vitaminei C în răceala comună, pneumonie și alte infecții respiratorii

Un studiu publicat online în ianuarie 2025 în Polish Archives of Internal Medicine analizează dovezile stiintifice privind efectele administrării de vitamina C în răceală și alte afecțiuni respiratorii.

Vitamina C pentru răceala comună

Context istoric

După descoperirea vitaminei C în anii 1930, s-a susținut că aceasta ar putea fi benefică împotriva răcelii comune. Studiile timpurii, precum cel al lui Linus Pauling din 1971, au adus în prim-plan potențialul vitaminei C prin meta-analize care sugerau beneficii semnificative. De-a lungul timpului, numeroase studii clinice randomizate (RCT) au explorat rolul vitaminei C în prevenirea și tratarea răcelii comune.

Efectele vitaminei C asupra incidenței răcelii

• Populația generală

  • O analiză Cochrane din 2013, bazată pe 24 de studii cu 10.708 participanți, a concluzionat că vitamina C, administrată regulat în doze ≥0,2 g/zi, nu reduce incidența răcelilor în rândul populației generale (RR = 0,97; IC 95%: 0,94–1,00).
  • O meta-analiză pe șase RCT-uri mari (5480 episoade de răceală) cu doze ≥1 g/zi nu a găsit diferențe între grupurile care au primit vitamina C și cele care au primit placebo.

• Condiții specifice

  • În contexte de activitate fizică intensă (de exemplu, alergători sau schiori), vitamina C a redus incidența răcelilor cu 50% în cinci studii (NNT între 3 și 10). Acest efect este atribuit proprietăților antioxidante ale vitaminei C, care contracarează stresul oxidativ cauzat de exercițiile fizice intense.
  • În studiile efectuate în Marea Britanie între anii 1940 și 1970, vitamina C a redus incidența răcelii cu 30% în rândul bărbaților care aveau un aport alimentar scăzut de vitamina C (0,015–0,05 g/zi). În aceste cazuri, suplimentarea cu doze mici de vitamina C (0,08 g/zi) a demonstrat beneficii semnificative.

Efectele vitaminei C asupra duratei și severității răcelii

• Durata răcelii
  • Analiza Cochrane din 2013 a arătat că administrarea regulată a vitaminei C (≥0,2 g/zi) a redus durata răcelilor cu 7,7% la adulți și cu 18% la copii.
• Severitatea simptomelor
  • O analiză din 2023 pe 15 RCT-uri cu 6244 participanți a arătat o reducere a severității simptomelor răcelii cu 15% (IC 95%: 9–21%) în timpul suplimentării regulate cu vitamina C. Efectul a fost mai pronunțat asupra severității decât asupra duratei simptomelor.

Suplimentarea terapeutică cu doze mari

• Studiile terapeutice au examinat administrarea dozelor mari de vitamina C (6–8 g/zi) după debutul simptomelor.
• Unele RCT-uri au arătat beneficii semnificative, dar rezultatele au fost inconsistente. Un factor important este momentul începerii suplimentării: studiile au indicat că administrarea vitaminei C în primele 24 de ore de la debutul simptomelor este mai eficientă decât dacă este începută mai târziu.

Populații specifice

• Copiii: Beneficiile suplimentării regulate sunt mai mari la copii decât la adulți.
• Persoanele expuse la exerciții fizice intense: Vitamina C poate reduce incidența răcelii și severitatea simptomelor în aceste cazuri.
• Persoanele cu un aport alimentar scăzut de vitamina C: Suplimentarea poate fi deosebit de benefică în prevenirea răcelilor.

Concluzii și recomandări

• Prevenție: Nu există dovezi puternice care să susțină administrarea regulată de vitamina C pentru prevenirea răcelilor în populația generală. Totuși, pentru persoanele expuse la stres fizic sau cu un aport alimentar scăzut, suplimentarea poate fi utilă.
• Tratament: Administrarea terapeutică de doze mari (6–8 g/zi, divizate în mai multe prize) imediat după debutul simptomelor poate reduce severitatea și durata răcelii.
• Siguranță: Vitamina C este sigură și accesibilă, ceea ce face ca testarea individuală a beneficiilor sale să fie practică.

Vitamina C și COVID-19

În timpul pandemiei COVID-19, vitamina C a fost investigată pentru potențialul său de a ameliora simptomele și de a reduce severitatea bolii. Deși s-au realizat mai multe studii, calitatea și relevanța acestora variază considerabil. Această analiză prezintă concluziile a două studii clinice randomizate (RCT) relevante, subliniind controversele și implicațiile clinice.

Studii clinice relevante

1. Studiul COVID A to Z

• Design:
  • 214 pacienți cu COVID-19 non-sever.
  • Administrare orală de vitamina C în doză de 8 g/zi timp de 10 zile.
• Rezultate:
  • Concluzia oficială: vitamina C nu a scurtat semnificativ durata simptomelor comparativ cu tratamentul standard.
  • Observații contradictorii: datele au arătat o creștere a ratei de recuperare cu 70% pentru pacienții tratați cu vitamina C.
• Critică:
  • Interpretarea concluziilor nu a fost consistentă cu observațiile. Rezultatele pozitive au fost minimizate.

2. Studiul Adhikari

• Design:
  • Pacienți cu COVID-19 non-sever tratați cu vitamina C.
  • Administrare pentru doar 4 zile, în contrast cu cele 10 zile din studiul COVID A to Z.
• Rezultate:
  • Concluzia: vitamina C nu a avut efect asupra supraviețuirii sau a zilelor fără suport de organ.
  • Critică:
    • Aceste rezultate sunt irelevante pentru pacienții cu forme non-severe, unde durata simptomelor este un indicator mai adecvat.
    • Studiul a fost mai scurt decât cel anterior, reducând șansele de a observa efecte semnificative.

Controverse și limitări

• Calitatea cercetării în timpul pandemiei:

  • Urgența publicării a condus la scăderea standardelor de calitate, rezultând în studii cu design slab sau concluzii eronate.
  • Social media a amplificat rezultatele preliminare, creând așteptări nerealiste despre eficacitatea vitaminei C.

• Metodologia inadecvată:

  • Studii precum cel al lui Adhikari au utilizat rezultate necorespunzătoare pentru formele non-severe ale bolii, cum ar fi mortalitatea, în locul duratei simptomelor.
  • Diferențele în doze și durate ale administrării vitaminei C complică compararea rezultatelor între studii.

• Rolul vitaminei C:

  • Deși există dovezi limitate că vitamina C ar putea accelera recuperarea simptomatică, studiile nu susțin utilizarea sa pentru formele severe de COVID-19 sau ca terapie unică.

Concluzii

• Pentru formele ușoare:

  • Vitamina C poate reduce durata simptomelor, dar sunt necesare mai multe studii bine concepute pentru a confirma aceste observații.
  • Dozele mari administrate timp de cel puțin 10 zile par să fie mai eficiente.

• Pentru formele severe:

  • Rezultatele sunt inconsistente, iar utilizarea vitaminei C singure este limitată.
  • În aceste cazuri, vitamina C poate fi mai utilă ca adjuvant, mai degrabă decât ca terapie primară.

• Implicații practice:

  • Având în vedere siguranța și costul redus al vitaminei C, utilizarea sa poate fi considerată pentru formele ușoare de COVID-19.
  • Totuși, administrarea sa ar trebui să fie ghidată de dovezi și să facă parte dintr-un protocol mai amplu de tratament.

Recomandări viitoare

Sunt necesare studii suplimentare pentru a stabili doza optimă, durata tratamentului și contextul clinic în care vitamina C poate oferi cele mai mari beneficii pacienților cu COVID-19.

Vitamina C în pneumonie

Pneumonia, o afecțiune respiratorie gravă, a fost asociată de-a lungul timpului cu deficiența de vitamina C. Descoperirile istorice și cercetările recente au oferit perspective asupra potențialului vitaminei C în prevenirea și tratarea acestei boli, în special în contexte specifice.

Istoricul asocierii între vitamina C și pneumonia

• Primele observații

  • În anii 1920, Alfred Hess și Casimir Funk au documentat relația dintre scorbut și pneumonia, raportând că tratamentele cu vitamina C au avut efecte benefice asupra cazurilor severe.
  • După ce vitamina C a devenit disponibilă în formă pură, au apărut mai multe rapoarte care susțineau eficiența sa în tratamentul pneumoniei.

• Studii istorice controlate

  • Glazebrook (UK, pre-WWII)
    Într-un internat cu tineri având un aport scăzut de vitamina C, suplimentarea cu 0.05–0.3 g/zi a prevenit complet pneumonia în grupul tratat (0 cazuri din 335 participanți), comparativ cu 17 cazuri în grupul de control (P = 0.006).
  • Kimbarowski și Mokrow (URSS)
    Soldați cu gripă A au primit vitamina C (0.3 g/zi), observându-se o reducere semnificativă a cazurilor de pneumonie (2 cazuri din 114 participanți tratați, comparativ cu 10 cazuri din 112 în grupul de control; P = 0.009).
  • Pitt și Costrini (SUA)
    Recruți militari sub stres fizic au primit 2 g/zi de vitamina C, reducând incidența pneumoniei la 1 caz din 331 participanți tratați, comparativ cu 7 cazuri din 343 în grupul placebo (P = 0.02).

Studii recente privind vitamina C în pneumonia clinică

• Studiul Mochalkin (Rusia)
  Pacienți cu pneumonie acută au primit vitamina C în doze diferite:

  • Grupul cu doze mari (0.5–1.6 g/zi) a avut o reducere a duratei spitalizării cu 4 zile comparativ cu grupul cu doze mici (P < 0.05).

• Studiul Hunt (UK)
  Într-un studiu dublu-orb pe pacienți cu bronhopneumonie, vitamina C (0.2 g/zi) a redus severitatea simptomelor la pacienții grav bolnavi (scor redus cu 2.38 unități; P = 0.01). De asemenea, mortalitatea a fost mai mică în grupul tratat (1 deces vs. 5 decese în grupul placebo).

• Studii recente pe administrarea intravenoasă

  • Mahmoodpoor et al.
    Administrarea de 4.8 g/zi de vitamina C intravenos a redus durata ventilației mecanice cu 55% (P < 0.001).
  • Chambers et al.
    Administrarea de 7.5 g/zi intravenos, urmată de 3 g/zi oral, a scurtat timpul până la externare cu 51% (P = 0.049).

Concluzii și implicații practice

• Prevenție

  • Studiile controlate sugerează că vitamina C poate preveni pneumonia în contexte cu aport alimentar scăzut de vitamina C sau în condiții de stres fizic intens.
  • În populația generală, unde aportul de vitamina C este adecvat, beneficiile sunt mai puțin evidente.

• Tratament

  • Administrarea terapeutică de vitamina C, în special în doze mari, poate reduce severitatea și durata pneumoniei, cu potențialul de a scădea mortalitatea.
  • Administrarea intravenoasă a demonstrat efecte mai consistente în cazurile severe.

• Considerații suplimentare

  • Vitamina C este sigură și accesibilă, ceea ce o face o opțiune practică, în special în absența unor tratamente mai eficiente.
  • Sunt necesare studii suplimentare de mari dimensiuni pentru a confirma beneficiile și pentru a optimiza dozele și metodele de administrare.

Recomandări practice

• Pentru pacienții cu risc crescut sau pentru cei cu deficit de vitamina C, suplimentarea preventivă poate fi benefică.
• În cazurile clinice de pneumonie, administrarea de vitamina C, fie orală, fie intravenoasă, ar trebui luată în considerare ca terapie adjuvantă, mai ales în cazurile severe.
• Cercetările viitoare ar trebui să vizeze mecanismele de acțiune ale vitaminei C și să definească mai clar populațiile care pot beneficia cel mai mult de suplimentare.

Vitamina C în sepsis

Sepsisul, o complicație gravă a infecțiilor care poate duce la insuficiență multiplă de organe, a fost asociat cu niveluri scăzute de vitamina C în plasmă. De-a lungul decadelor, cercetările au explorat potențialul vitaminei C ca terapie adjuvantă, în special în cazurile severe. Această analiză sumarizează cele mai relevante studii și concluzii despre utilizarea vitaminei C în sepsis.

Importanța vitaminei C în sepsis

• Rol biologic: Vitamina C este un antioxidant puternic care poate reduce inflamația, stresul oxidativ și deteriorarea celulelor, procese esențiale în patologia sepsisului.
• Metabolism alterat: Pacienții cu sepsis prezintă niveluri reduse de vitamina C, iar metabolismul vitaminei este diferit comparativ cu cel al indivizilor sănătoși.

Studii notabile și rezultate

• Studiul lui Paul Marik (2017):

  • Metodologie: Studiu înainte-după pe pacienți tratați cu un cocktail de vitamina C, tiamină și hidrocortizon.
  • Rezultate: Mortalitatea pacienților tratați cu acest regim a fost mai mică decât a celor din perioada anterioară introducerii tratamentului.
  • Limitări:
    • Compararea înainte-după poate reflecta schimbări în practica medicală generală.
    • Nu a separat efectele vitaminei C de cele ale tiaminei și hidrocortizonului.

• Studiul LOVIT (2022):

  • Design: Cel mai mare RCT (N = 872) care a investigat vitamina C administrată intravenos (16 g/zi pentru 4 zile).
  • Rezultate:
    • Nu s-a observat o reducere a mortalității în timpul administrării vitaminei C.
    • După întreruperea bruscă a tratamentului, mortalitatea a crescut semnificativ în grupul tratat.
  • Interpretare: Oprirea bruscă a administrării de vitamina C la pacienții critici poate fi nocivă.

• Studiul CITRIS-ALI (2019):

  • Design: RCT (N = 167) cu aceeași doză de vitamina C (16 g/zi, 4 zile).
  • Rezultate: Mortalitatea a scăzut în timpul administrării vitaminei C, dar beneficiul a dispărut după întreruperea tratamentului.
  • Critici: Abstractul studiului nu a evidențiat reducerea mortalității, deși aceasta a fost semnificativă pe termen scurt.

• Studii observaționale:

  • O cohortă a arătat că administrarea de vitamina C timp de 5 zile sau mai mult a fost asociată cu beneficii, în timp ce tratamentele mai scurte au fost ineficiente.
  • Un alt studiu pe pacienți critici cu COVID-19 a evidențiat o creștere similară a mortalității după oprirea bruscă a administrării vitaminei C.

Limitări ale studiilor existente

• Durata tratamentului cu vitamina C a fost adesea prea scurtă.
• În multe cazuri, studiile nu au fost concepute pentru a izola efectele vitaminei C de alte tratamente.
• Majoritatea studiilor au inclus pacienți cu sepsis sever, limitând aplicabilitatea rezultatelor la alte grupuri.

Concluzii și recomandări practice

• Utilizare în sepsis:

  • Vitamina C poate fi benefică pentru pacienții cu sepsis dacă este administrată timp de cel puțin 5 zile.
  • Evitarea opririi bruște a tratamentului este crucială, mai ales la pacienții critici.

• Contextul general:

  • Vitamina C nu ar trebui considerată o terapie specifică pentru sepsis, ci un adjuvant potențial pentru o gamă largă de pacienți critici.

• Cercetări viitoare:

  • Sunt necesare studii mai mari, bine concepute, pentru a evalua durata optimă a tratamentului, dozele și efectele vitaminei C în diverse stadii ale sepsisului.

Implicarea clinică

Având în vedere siguranța și costul redus al vitaminei C, administrarea sa în sepsis și alte afecțiuni critice este rezonabilă. Totuși, aplicarea sa ar trebui să fie personalizată și bazată pe contextul clinic individual.