Efectele HIIT post-exercițiu pentru gestionarea diabetului

Un studiu recent publicat în eBioMedicine a investigat dacă beneficiile metabolice ale antrenamentului pe intervale de intensitate mare (HIIT) sunt durabile după întreruperea prelungită a exercițiilor fizice, atât la persoanele cu diabet zaharat de tip 2 (T2D), cât și la cele fără această afecțiune. Studiul analizează diferențele între aceste grupuri în ceea ce privește sustenabilitatea îmbunătățirilor metabolice obținute prin HIIT.

Beneficiile HIIT pentru gestionarea diabetului

Exercițiile aerobice moderate sunt cunoscute pentru îmbunătățirea funcționalității mitocondriale și a sensibilității la insulină, indiferent de prezența diabetului zaharat. Cu toate acestea, întreruperea exercițiilor timp de 4-8 săptămâni determină inversarea completă a acestor beneficii, atât la persoanele cu, cât și fără sindrom metabolic.

HIIT este o metodă de antrenament eficientă din punct de vedere al timpului, care îmbunătățește sensibilitatea la insulină și capacitatea cardiorespiratorie la indivizi cu risc de diabet, cu diabet zaharat de tip 2 sau fără această afecțiune. Acest tip de exercițiu stimulează lipoliza, activitatea citrat sintazei, capacitatea mitocondrială, fuziunea și biogeneza mitocondrială.

Cercetătorii au demonstrat anterior că HIIT crește capacitatea mitocondrială musculară și sensibilitatea la insulină, în special la indivizii cu rezistență la insulină. Beneficiile HIIT asupra sensibilității la insulină și metabolismului muscular au persistat timp de 72 de ore după finalizarea unui program de 12 săptămâni, ceea ce a motivat explorarea sustenabilității acestor efecte pe termen mai lung.

Metodologia studiului

Designul studiului

Studiul a inclus 42 de bărbați, dintre care 20 aveau diabet zaharat de tip 2, iar 22 nu prezentau această afecțiune (NDM). Grupul NDM a fost împărțit în indivizi cu rezistență la insulină (IR-NDM) și indivizi sensibili la insulină (IS-NDM). Participanții au urmat un program HIIT de 12 săptămâni, urmat de o perioadă de întrerupere a exercițiilor (detraining) de 4 săptămâni.

Programul HIIT a constat în patru intervale de intensitate mare (90% din frecvența cardiacă maximă) intercalate cu trei intervale de intensitate moderată (70% din frecvența cardiacă maximă). Participanții au fost instruiți să își mențină greutatea corporală stabilă și să reducă activitatea fizică la nivelurile de dinaintea HIIT pe durata detrainingului.

Evaluările efectuate

Cercetătorii au utilizat mai multe teste și metode pentru a evalua impactul HIIT și detrainingului:

• Testul de clamp euglicemic-hiperinsulinemic pentru evaluarea sensibilității la insulină.
• Testul incremental de efort exhaustiv pentru determinarea consumului maxim de oxigen (VO2 max).
• Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru măsurarea volumului țesutului adipos.
• Spectroscopia prin rezonanță magnetică (1H-MRS) pentru evaluarea conținutului de lipide hepatice.
• Analize ale proteinei mitocondriale și proteomului exozomal.

Rezultatele studiului

Modificări metabolice în urma HIIT

• Diabet zaharat de tip 2 (T2D): HIIT a îmbunătățit nivelurile trigliceridelor, ale acizilor grași liberi, glicemiei bazale și colesterolului HDL, aceste beneficii fiind parțial menținute după detraining. VO2 max a rămas crescut față de valorile inițiale, deși a scăzut după întreruperea exercițiilor.
• Indivizi fără diabet (NDM): În grupul IR-NDM, HIIT a redus glicemia bazală, iar acest beneficiu s-a menținut după detraining. În grupul IS-NDM, VO2 max a rămas stabil după detraining, fiind singurul subgrup fără scăderi semnificative ale acestei valori.

Impactul asupra mitocondriilor

• Capacitarea mitocondrială a rămas la niveluri similare cu cele obținute în urma HIIT, chiar și după detraining, în toate grupurile.
• Fuziunea mitocondrială a crescut după HIIT și s-a menținut în grupurile IR-NDM și T2D, sugerând o adaptare benefică a mușchilor.

Exozomii și rolul lor

HIIT a stimulat eliberarea de exozomi în circulație la indivizii cu rezistență la insulină și T2D. Analiza proteomului exozomal a arătat o supra-reprezentare a proteinelor asociate cu exozomi extracelulari, indicând un potențial mecanism nou de eliberare a exerkinelor.

Concluzii

Studiul subliniază faptul că o perioadă de detraining de patru săptămâni reduce beneficiile metabolice induse de HIIT asupra metabolismului oxidativ și sensibilității la insulină. Cu toate acestea, glicemia și sensibilitatea hepatică la insulină au rămas îmbunătățite, iar adaptările mitocondriale au fost parțial menținute.

Aceste descoperiri sugerează că HIIT are un efect profund asupra metabolismului, iar sustenabilitatea acestor beneficii poate varia în funcție de starea de sănătate metabolică a individului. Rezultatele subliniază necesitatea de a integra exercițiul fizic ca parte a managementului pe termen lung al diabetului zaharat și al sănătății metabolice.