Durerea sciatică - ce este și cum o tratezi

Ce este sciatica?

Sciatica reprezintă durerea care apare la nivelul distribuţiei nervului sciatic sau care iradiază de la nivelul coloanei vertebrale la nivelul membrului inferior, pe traiectul nervului sciatic (lombosciatica). Afectează frecvent persoanele cu vârsta cuprinsă între 20 şi 60 de ani.

Rădăcinile nervoase L4 până la S2 se unesc la nivelul pelvisului pentru a forma nervul sciatic care este cel mai mare nerv din corp, având un diametru de aproximatix 2 cm.

Durerea din sciatica este accentuată de repaus, strănut, tuse, mişcări bruşte, răsuciri şi flexia coloanei lombare. Poate debuta brusc sau se dezvoltă în timp, cu următoarele simptome:

• slăbiciune
• amorţeală
• parestezii
• dificultăţi de flexie a genunchiului şi incapacitatea de a mişca picioarele şi degetele (mai rar).

Sciatica este o afecţiune inflamatorie care determină iritarea nervului sciatic, iar compresia directă a nervului cauzează disfuncţie motorie severă. (1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9)

Cauze şi factori de risc

Orice situaţie care se soldează cu comprimarea nervului sciatic poate determina apariţia simptomatologiei. Episoadele de sciatică apar cel mai frecvent datorită degenerării discului vertebral, principalele cauze fiind cele mecanice, deoarece coloana lombară este cel mai suprasolicitat segment vertebral. Mai rar se întâmplă ca nervul să fie comprimat de o tumoră sau o afecţiune cronică, precum diabetul zaharat.

Tulburările de aliniament vertebral, inflamaţiile musculare lombare sau pelvine, masele vertebrale sau paraspinale, un hematom sau un abces epidural pot cauza, de asemenea, simptome ale sciaticii.

Spasmele musculare pot provoca, de asemenea, sciatica prin comprimarea nervului sciatic pe traiectul acestuia prin mușchi. O astfel de condiție este sindromul piriform, în care mușchiul piriformis irită nervul sciatic.

La vârstnici, sciatica apare frecvent ca urmare a unor afecțiuni cauzate de degenerarea coloanei vertebrale, cum ar fi stenoza vertebrală.

Factorii de risc în dezvoltarea sciaticii includ:

• vârsta (modificările coloanei vertebrale apar odată cu înaintarea în vârstă)
• predispoziţia genetică
• obezitatea (greutatea excesivă a corpului creşte stresul asupra coloanei vertebrale)
• ocupaţia (un loc de muncă solicitant care implică efort fizic intens creşte riscul de dezvoltare a unei afecţiuni precum sciatica)
• sedentarismul
• fumatul
• diabetul zaharat (1, 2, 4, 5, 8)

Epidemiologie

Sciatica afectează în egală măsură femeile şi bărbaţii, cu incidenţă maximă în decada a patra, fiind implicată şi predispoziţia genetică.

Nu a fost stabilită o legătură cu înălțimea corpului, cu excepția grupului cu vârste cuprinse între 50 și 60 de ani.

Mai puţin frecvent apare înainte de 20 de ani, doar dacă etiologia este traumatică.

Activitatea fizică crește incidența la cei cu simptome sciatice anterioare şi scade la cei fără simptome anterioare. (1, 2)

Semne şi simptome

Pacienţii descriu dureri la nivelul coloanei vertebrale lombare cu iradiere în coapsă, fese, gambă sau picior. Durerile sunt însoţite adesea de parestezii, tulburări de sensibilitate şi dificultăţi la mers.

Există anumite manevre care pun în evidenţă durerea iradiată de la nivelul coloanei lombare. Una dintre acestea este reprezentată de efectuarea flexiei pasive a membrului inferior pe abdomen cu genunchiul în extensie, moment în care apare durere iradiata de la nivelul coloanei lombare pe traiectul radicular interesat, la anumite unghiuri între 30 şi 70 de grade.

Durerea care iradiază de la nivelul coloanei vertebrale inferioare (lombare) în coapse, fese și glezne este semnul distinctiv al sciaticii.

Durerea poate varia foarte mult, de la o durere ușoară până la o senzație ascuțită, de arsură sau durere severa. Uneori apare ca un șoc electric şi de obicei, este afectată numai o parte a corpului. (1, 2, 3, 4)

Diagnosticul pozitiv şi diferenţial

Diagnosticul pozitiv al sciaticii presupune o anamneză amănunţită care include caracterul mecanic al durerii şi durata simptomelor, precum şi factorul declanşator.

Examinarea neurologică presupune evidenţierea tulburărilor de sensibilitate, efectuarea reflexelor osteotendinoase.

În cazul în care durerea sciatică persistă mai mult de 4-6 săptămâni, se efectuează o radiografie de coloană vertebrală şi pelvis pentru a exclude alte cauze precum un neoplasm sau o infecţie.

CT-ul sau RMN-ul sunt investigaţii superioare radiografiei în detectarea modificărilor la nivelul măduvei, evidenţiind leziuni degenerative, posttraumatice, spondilolistezis şi hernia de disc.

Electromiografia este utilă pentru a examina cât de bine impulsurile electrice se deplasează prin nervul sciatic.

Mielograma folosind colorant injectat între vertebre pentru a determina dacă o vertebră sau un disc provoacă durere.

Cu toate acestea, majoritatea pacienților cu sciatică pot fi tratați fără teste diagnostice suplimentare.

Diagnosticul diferenţial include:

• hernierea discului lombo-sacrat
• spasm muscular
• abces epidural
• hematom epidural
• tumori
• boala Potts (tuberculoza vertebrală)
• sindromul piriform (1, 2, 4, 6)

Managementul şi tratamentul sciaticii

Măsurile terapeutice ale sciaticii includ tratamentul conservator, care are ca obiective remiterea simptomelor, prevenirea recurenţelor şi tratamentul chirurgical în cazurile cu deficite neurologice importante şi care nu raspund la tratamentul conservator.

Tratament conservator

• Odihnă limitată, dormitul într-o poziţie corectă, fără pernă sub cap.
• Utilizarea compreselor reci pentru scăderea inflamaţiei.
• Evitarea eforturilor fizice intense, expunerea la frig şi umiditate, ridicarea şi purtarea unor greutăţi, poziţia în şezut prelungită, poziţii vicioase ale coloanei vertebrale şi mişcările bruşte de rotaţie sau de flexie anterioară.
• Pacienţilor obezi li se recomandă scăderea ponderală.

Tratamentul farmacologic

Tratamentul medicamentos constă în administrarea de antiinflamatorii nonsteroidiene (aspirină, ibuprofen, naproxen) pentru ameliorarea simptomatologiei algice, analgezice precum Paracetamol. Dacă sunt prezente spasme musculare, se pot administra miorelaxante (ciclobenzaprina), iar în cazul unei dureri severe, se pot administra opiacee (Petidina, Morfina).

Alternative: antidepresive în doze mici şi corticosteroizi cu administrare locală (infiltraţii paravertebrale, epidural).

Fizioterapia pentru durerea sciatică

Este recomandată pentru combaterea durerii şi miorelaxare. Este contraindicată în episoadele acute de sciatică.

Metode terapeutice alternative: masajul, acupunctura, tehnici de manipulare a coloanei vertebrale efectuate de chiropracticieni.

Balneoterapia este o opţiune adjuvantă indicată în formele cronice.

Kinetoterapia pentru durerea sciatică

Exerciţiile fizice au ca scop relaxarea musculaturii paravertebrale, posturarea corectă şi creşterea mobilităţii coloanei.

Tratamentul chirurgical

5% dintre pacienţi necesită tratament chirurgical. Tratamentul conservator este eficient în majoritatea cazurilor, însă dacă durerea nu se ameliorează, simptomele se prelungesc mai mult de 8 săptămâni sau apar tulburări sfincteriene, este necesar tratamentul chirurgical.

Chirurgia eliberează presiunea asupra nervului sciatic. Metodele chirurgicale cuprind:

• discectomia, care implică îndepărtarea unui fragment sau a unui disc intervertebral
• decompresia
• laminectomia (1, 4, 7, 8, 9)

Complicaţiile sciaticii

In majoritatea cazurilor, persoanele care suferă de sciatică se recuperează fără tratament, însă uneori pot să apară leziuni permanente ale nervilor şi este recomandată solicitarea serviciilor medicale în următoarele situaţii:

• durere cronică
• pierderea sensibilităţii la nivelul membrului inferior afectat
• slăbiciune
• incontinenţă urinară sau anală (2, 3, 7)