ANALIZA MINERALA TISULARA
ANALIZA MINERALA TISULARA
Una dintre cele mai mai moderne, complete si neinvazive metode de laborator pentru evaluarea starii de sanatate a unui pacient este analiza minerala tisulara (AMT). Studiile efectuate timp de 40 de ani pe sute de mii de cazuri de catre cercetatorii americani Dr. Clivet, Dr. David Watts, Dr. George Watson (premiul Nobel), Dr. Paul Eck, Dr. Wilson, au aratat ca nivelurile mineralelor din firul de par se coreleaza foarte bine cu cele din tesuturile organismului.
De ce metoda de diagnostic moderna ?
Pentru ca se bazeaza pe o tehnologie de ultima ora, pusa la punct de NASA : spectrofotometria cu absorbtie atomica.
De ce completa ?
Deoarece printr-o singura determinare, evalueaza nivelul a celor mai importante 36 de minerale din organism: 30 esentiale pentru sanatate + 6 minerale toxice.
De ce neinvaziva ?
Pentru ca esantionul din parul pacientului se obtine prin taierea firelor de par, cat mai aproape de pielea scalpului.
De ce extrem de necesara ?
Deoarece apreciaza :
- acumularile de minerale toxice: importanta pentru depistarea intoxicatiilor cronice subclinice ce nu pot fi gasite prin analiza sangvina
- faza de raspuns la stres: este pentru prima data cand stresul se obiectiveaza si se poate trata
- individualizeaza
* tipul metabolismului energetic
* necesarul de minerale al fiecarui organism
* capacitatea de aparare antiinfectioasa a organismului
* eficienta hormonilor la nivel tisular
* metabolismul glucidic
deci raspunsul terapeutic se adreseaza fiecarui pacient in parte.
Care este utilitatea clinica a AMT?
Coroborata cu examenul clinic, permite:
- elaborarea unei strategii nutritionale strict individualizate
- recomandarea unei scheme cu integratori (combinatie sinergica de vitamine + minerale + extracte din plante), conform necesitatilor particulare ale pacientului.
Diferenta fata de analizele de sange
Sangele are rolul esential de a transporta diverse substante de la un tesut la altul din organism. O analiza sanguina nu va arata decat in mod indirect - prin deductie- ce se intampla in tesuturi (interpretarea acestor deductii poate fi uneori eronata).
Mineralele toxice raman in general in sange o perioada foarte scurta (minute) dupa care se fixeaza in tesuturi.
Analiza sanguina arata ce se intampla in momentul respectiv (orice exces alimentar, de exemplu, poate modifica valorile inducandu-ne in eroare).
Mineralele sunt implicate in toate procesele metabolice ale organismului. Hormonii, enzimele, neurotransmitatorii si alti mesageri chimici, pompele celulare, unele vitamine, sunt guvernati de actiunea catalizatoare indispensabila a mineralelor. De aceea, orice dezechilibru mineral poate conduce la aparitia deficitelor de functionare ale aparatelor si sistemelor organismului, deficite care pot evolua catre patologii organice daca nu sunt remediate. AMT depisteaza dezechilibrele inainte ca boala sa se manifeste clinic sau paraclinic (de exemplu analize de sange modificate). Indica tendinta catre dezvoltarea modificarilor metabolismului glucidic, infectiilor, osteoporozei, litiazei, anemiei, disfunctiilor tiroidiene si suprarenalice, patologiilor aparatului digestiv.
AMT evaluează nivelul a 30 de minerale esentiale pentru sanatate (carente si excese), dar si raporturile intre aceste minerale, de multe ori mai importante decat valorile lor absolute (vezi figura 1). Valoarea acestor raporturi reflectă situaţia nutriţională şi eficacitatea acţiunii hormonilor la nivel tisular. Raporturile minerale trebuie sa fie perfect echilibrate intre ele.
Un alt sector fundamental de utilizare al AMT este determinarea prezenţei în organism a metalelor toxice provenite din mediu (alimente, aer, apă, expuneri profesionale). Firul de păr constituie ţesutul de elecţie pentru depozitarea acestor substanţe, şi reprezintă deci un material optim de analiză. Încă din 1980 folosirea AMT pentru depistarea substanţelor toxice prezente în organism a fost recunoscută pe plan ştiinţific de către EPA (Environmental Protection Agency), instituţie federală a S.U.A. care se ocupă cu monitorizarea mediului. Se analizeaza valorile a 6 minerale toxice , AMT punand diagnostic de intoxicatii cronice, nedetectabile prin metodele clasice, si care de cele mai multe ori se manifesta clinic nespecific. Prezenta metalelor grele este de doua ori nociva : odata prin toxicitatea propriu-zisa, iar a doua oara prin competitia si inlaturarea mineralelor fiziologice . Carenţa acestor minerale necesare, pe de altă parte, permite celor toxice să se acumuleze mai uşor. O metoda bună de protecţie împotriva acumulării toxicelor este reprezentată de menţinerea unei cantităţi adecvate de minerale utile.
Printre cele mai importante aplicatii ale AMT se numara si determinarea fazei de raspuns la stres. Dr. Hans Selye (1907-1982) este endocrinologul caruia ii datoram o mare parte a cunostintelor actuale asupra raspunsului organismului la stres. Selye a elaborat conceptul care astazi este definit drept G.A.S ("General Adaptation Syndrome"), sindromul adaptarii generale. Selye ajunge la concluzia ca organismul, in fata unei agresiuni, raspunde conform unei scheme, intotdeauna aceeasi, bazata pe succcesiunea a trei faze.
1. In faza de alarma organismul declanseaza o serie imediata de reactii pentru a neutraliza agentul stresor fizic sau psihic. Doarece initial sistemul imun este deprimat, nivelul normal de rezistenta la stres este diminuat si deci organismul este mai susceptibil la infectii si boala.
2. Faza de rezistenta. Daca reactia de alarma nu reuseste sa neutralizeze agentul stresor, organismul isi schimba atitudinea si incearca sa se adapteze. In aceasta faza sunt potentate mecanismele de rezistenta la boala, cu cresterea activitatii sistemului imunitar.
3. Faza de epuizare. Organismul este incapabil sa lupte impotriva stresului la infinit si datorita acestui fapt are loc, la un moment dat, o prabusire a sistemului de rezistenta imuna. Mecanismele de aparare sunt depasite si se instaureaza ceea ce Selye a definit drept "boala de adaptare" (ulcer, astm, colita etc).
Pe baza studiilor lui Paul Eck, toate aceste fenomene biochimice sunt reflectate pe analiza minerala tisulara de catre raportul Na/K, care impreuna cu valorile raporturilor care evalueaza actiunea hormonilor tiroidieni si suprarenalieni la nivel tisular si cu manifestarile clinice enuntate mai sus ne dau elementele de incadrare in una dintre cele trei faze.
Munca în condiţii de stres are repercursiuni asupra organismului în sensul apariţiei unor dereglări metabolice: iniţial oboseală, pierderea capacităţii de concentrare şi de rezolvare a problemelor profesionale, până la afecţiuni neuropsihice netratabile ce duc la pierderea capacităţii de muncă, pensionarea timpurie, pierderea posibilităţilor de avansare în cariera profesională, apariţia unor boli cronice, greu de stâpânit.
Axioma ştiintei oficiale a nutriţiei, care considera că pentru a corecta o carenţă minerală este oportun să se furnizeze organismului cantitatea lipsă, este depaşită şi nu are eficacitate clinică, luând în considerare metodologia terapeutică oferită de AMT. Cu AMT, rezultatele care se obţin, afirmă dr. Paul Eck, "surclasează orice altă metodă de aplicare a nutriţiei, în special pentru acei subiecţi cu diferite dereglări metabolice asociate carenţelor nutriţionale." Dacă un mineral considerat esenţial pentru sănătate este prezent în exces la AMT, din punct de vedere biologic el nu poate fi utilizat corect de către organism. Este demonstrat ştiinţific că biodisponibilitatea scazută sau carenţa Ca, Mg, Zn si Cu este corelată cu variate patologii degenerative, cu tumorile; este de asemenea cunoscut faptul că aceste patru minerale suferă pierderi exponenţiale în timpul stresului.
Motivul pentru care remediile multivitaminico-minerale nu sunt la fel de active ca suplimentele oferite pe baza AMT este faptul că foarte mulţi nutrienti, în interiorul organismului, se pot neutraliza parţial între ei. Pentru a restabili balanta biochimica a pacienţilor a fost elaborat, folosind informaţiile furnizate de AMT, un tratament nutriţional complet şi exact care prevede adăugarea în dietă a unor integratori alimentari specifici, aleşi pe baza identificării tipului metabolic si a nevoilor minerale rezultate pentru fiecare caz in parte. Alaturi de dieta, si ea specifica fiecarui pacient, se obtine o reechilibrare a mecanismelor functionale si o preventie primara a patologiilor care ar putea rezulta din decompensarea acestor mecanisme.
În concluzie, analiza minerala tisulară este utilă pentru obtinerea unor performante profesionale optime prin:
- determinarea fazei de stres şi tratament corespunzător (N. B. Acest tratament diminuează numărul de zile de concediu medical acordate pentru sindromul oboselii cronice si stres şi previne patologiile viitoare)
- creşterea randamentului profesional printr-o corectă remineralizare a organismului (prin scheme individualizate)
- depistarea acumulărilor de minerale toxice, ceea ce permite atât eliminarea sursei de contaminare, cât şi un tratament adecvat
- determinarea tendinţei la maladii grave si prevenirea acestora prin tratamentul cu integratori si prin dieta adecvată care se recomandă consecutiv analizei
Ideal, analiza trebuie efectuată la 6 luni, urmând tratamentul prescris.
Una dintre cele mai mai moderne, complete si neinvazive metode de laborator pentru evaluarea starii de sanatate a unui pacient este analiza minerala tisulara (AMT). Studiile efectuate timp de 40 de ani pe sute de mii de cazuri de catre cercetatorii americani Dr. Clivet, Dr. David Watts, Dr. George Watson (premiul Nobel), Dr. Paul Eck, Dr. Wilson, au aratat ca nivelurile mineralelor din firul de par se coreleaza foarte bine cu cele din tesuturile organismului.
De ce metoda de diagnostic moderna ?
Pentru ca se bazeaza pe o tehnologie de ultima ora, pusa la punct de NASA : spectrofotometria cu absorbtie atomica.
De ce completa ?
Deoarece printr-o singura determinare, evalueaza nivelul a celor mai importante 36 de minerale din organism: 30 esentiale pentru sanatate + 6 minerale toxice.
De ce neinvaziva ?
Pentru ca esantionul din parul pacientului se obtine prin taierea firelor de par, cat mai aproape de pielea scalpului.
De ce extrem de necesara ?
Deoarece apreciaza :
- acumularile de minerale toxice: importanta pentru depistarea intoxicatiilor cronice subclinice ce nu pot fi gasite prin analiza sangvina
- faza de raspuns la stres: este pentru prima data cand stresul se obiectiveaza si se poate trata
- individualizeaza
* tipul metabolismului energetic
* necesarul de minerale al fiecarui organism
* capacitatea de aparare antiinfectioasa a organismului
* eficienta hormonilor la nivel tisular
* metabolismul glucidic
deci raspunsul terapeutic se adreseaza fiecarui pacient in parte.
Care este utilitatea clinica a AMT?
Coroborata cu examenul clinic, permite:
- elaborarea unei strategii nutritionale strict individualizate
- recomandarea unei scheme cu integratori (combinatie sinergica de vitamine + minerale + extracte din plante), conform necesitatilor particulare ale pacientului.
Diferenta fata de analizele de sange
Sangele are rolul esential de a transporta diverse substante de la un tesut la altul din organism. O analiza sanguina nu va arata decat in mod indirect - prin deductie- ce se intampla in tesuturi (interpretarea acestor deductii poate fi uneori eronata).
Mineralele toxice raman in general in sange o perioada foarte scurta (minute) dupa care se fixeaza in tesuturi.
Analiza sanguina arata ce se intampla in momentul respectiv (orice exces alimentar, de exemplu, poate modifica valorile inducandu-ne in eroare).
Mineralele sunt implicate in toate procesele metabolice ale organismului. Hormonii, enzimele, neurotransmitatorii si alti mesageri chimici, pompele celulare, unele vitamine, sunt guvernati de actiunea catalizatoare indispensabila a mineralelor. De aceea, orice dezechilibru mineral poate conduce la aparitia deficitelor de functionare ale aparatelor si sistemelor organismului, deficite care pot evolua catre patologii organice daca nu sunt remediate. AMT depisteaza dezechilibrele inainte ca boala sa se manifeste clinic sau paraclinic (de exemplu analize de sange modificate). Indica tendinta catre dezvoltarea modificarilor metabolismului glucidic, infectiilor, osteoporozei, litiazei, anemiei, disfunctiilor tiroidiene si suprarenalice, patologiilor aparatului digestiv.
AMT evaluează nivelul a 30 de minerale esentiale pentru sanatate (carente si excese), dar si raporturile intre aceste minerale, de multe ori mai importante decat valorile lor absolute (vezi figura 1). Valoarea acestor raporturi reflectă situaţia nutriţională şi eficacitatea acţiunii hormonilor la nivel tisular. Raporturile minerale trebuie sa fie perfect echilibrate intre ele.
Un alt sector fundamental de utilizare al AMT este determinarea prezenţei în organism a metalelor toxice provenite din mediu (alimente, aer, apă, expuneri profesionale). Firul de păr constituie ţesutul de elecţie pentru depozitarea acestor substanţe, şi reprezintă deci un material optim de analiză. Încă din 1980 folosirea AMT pentru depistarea substanţelor toxice prezente în organism a fost recunoscută pe plan ştiinţific de către EPA (Environmental Protection Agency), instituţie federală a S.U.A. care se ocupă cu monitorizarea mediului. Se analizeaza valorile a 6 minerale toxice , AMT punand diagnostic de intoxicatii cronice, nedetectabile prin metodele clasice, si care de cele mai multe ori se manifesta clinic nespecific. Prezenta metalelor grele este de doua ori nociva : odata prin toxicitatea propriu-zisa, iar a doua oara prin competitia si inlaturarea mineralelor fiziologice . Carenţa acestor minerale necesare, pe de altă parte, permite celor toxice să se acumuleze mai uşor. O metoda bună de protecţie împotriva acumulării toxicelor este reprezentată de menţinerea unei cantităţi adecvate de minerale utile.
Printre cele mai importante aplicatii ale AMT se numara si determinarea fazei de raspuns la stres. Dr. Hans Selye (1907-1982) este endocrinologul caruia ii datoram o mare parte a cunostintelor actuale asupra raspunsului organismului la stres. Selye a elaborat conceptul care astazi este definit drept G.A.S ("General Adaptation Syndrome"), sindromul adaptarii generale. Selye ajunge la concluzia ca organismul, in fata unei agresiuni, raspunde conform unei scheme, intotdeauna aceeasi, bazata pe succcesiunea a trei faze.
1. In faza de alarma organismul declanseaza o serie imediata de reactii pentru a neutraliza agentul stresor fizic sau psihic. Doarece initial sistemul imun este deprimat, nivelul normal de rezistenta la stres este diminuat si deci organismul este mai susceptibil la infectii si boala.
2. Faza de rezistenta. Daca reactia de alarma nu reuseste sa neutralizeze agentul stresor, organismul isi schimba atitudinea si incearca sa se adapteze. In aceasta faza sunt potentate mecanismele de rezistenta la boala, cu cresterea activitatii sistemului imunitar.
3. Faza de epuizare. Organismul este incapabil sa lupte impotriva stresului la infinit si datorita acestui fapt are loc, la un moment dat, o prabusire a sistemului de rezistenta imuna. Mecanismele de aparare sunt depasite si se instaureaza ceea ce Selye a definit drept "boala de adaptare" (ulcer, astm, colita etc).
Pe baza studiilor lui Paul Eck, toate aceste fenomene biochimice sunt reflectate pe analiza minerala tisulara de catre raportul Na/K, care impreuna cu valorile raporturilor care evalueaza actiunea hormonilor tiroidieni si suprarenalieni la nivel tisular si cu manifestarile clinice enuntate mai sus ne dau elementele de incadrare in una dintre cele trei faze.
Munca în condiţii de stres are repercursiuni asupra organismului în sensul apariţiei unor dereglări metabolice: iniţial oboseală, pierderea capacităţii de concentrare şi de rezolvare a problemelor profesionale, până la afecţiuni neuropsihice netratabile ce duc la pierderea capacităţii de muncă, pensionarea timpurie, pierderea posibilităţilor de avansare în cariera profesională, apariţia unor boli cronice, greu de stâpânit.
Axioma ştiintei oficiale a nutriţiei, care considera că pentru a corecta o carenţă minerală este oportun să se furnizeze organismului cantitatea lipsă, este depaşită şi nu are eficacitate clinică, luând în considerare metodologia terapeutică oferită de AMT. Cu AMT, rezultatele care se obţin, afirmă dr. Paul Eck, "surclasează orice altă metodă de aplicare a nutriţiei, în special pentru acei subiecţi cu diferite dereglări metabolice asociate carenţelor nutriţionale." Dacă un mineral considerat esenţial pentru sănătate este prezent în exces la AMT, din punct de vedere biologic el nu poate fi utilizat corect de către organism. Este demonstrat ştiinţific că biodisponibilitatea scazută sau carenţa Ca, Mg, Zn si Cu este corelată cu variate patologii degenerative, cu tumorile; este de asemenea cunoscut faptul că aceste patru minerale suferă pierderi exponenţiale în timpul stresului.
Motivul pentru care remediile multivitaminico-minerale nu sunt la fel de active ca suplimentele oferite pe baza AMT este faptul că foarte mulţi nutrienti, în interiorul organismului, se pot neutraliza parţial între ei. Pentru a restabili balanta biochimica a pacienţilor a fost elaborat, folosind informaţiile furnizate de AMT, un tratament nutriţional complet şi exact care prevede adăugarea în dietă a unor integratori alimentari specifici, aleşi pe baza identificării tipului metabolic si a nevoilor minerale rezultate pentru fiecare caz in parte. Alaturi de dieta, si ea specifica fiecarui pacient, se obtine o reechilibrare a mecanismelor functionale si o preventie primara a patologiilor care ar putea rezulta din decompensarea acestor mecanisme.
În concluzie, analiza minerala tisulară este utilă pentru obtinerea unor performante profesionale optime prin:
- determinarea fazei de stres şi tratament corespunzător (N. B. Acest tratament diminuează numărul de zile de concediu medical acordate pentru sindromul oboselii cronice si stres şi previne patologiile viitoare)
- creşterea randamentului profesional printr-o corectă remineralizare a organismului (prin scheme individualizate)
- depistarea acumulărilor de minerale toxice, ceea ce permite atât eliminarea sursei de contaminare, cât şi un tratament adecvat
- determinarea tendinţei la maladii grave si prevenirea acestora prin tratamentul cu integratori si prin dieta adecvată care se recomandă consecutiv analizei
Ideal, analiza trebuie efectuată la 6 luni, urmând tratamentul prescris.