Metalele toxice si solutiile medicinei functionale
Medicina Functionala enumera printre subiectele de interes stiintific si clinic si situatii datorate intoxicarii cu metale toxice precum si metodologii diagnostice si protocoale terapeutice tipice utilizarii de rutina de catre medicii care fac referire la ea.
In ce priveste partea diagnostica, un rol evident este datorat analizei minerale tisulare, care permite o dozare a mineralelor toxice din firul de par si deci din tesuturile periferice ale organismului, precum si o evaluare a nocivitatii acestor minerale toxice asupra bazei raportului cu mineralele nutritive de referinta.
In ce priveste terapia, un rol esential este recunoscut ca apartinand alimentatiei si integrarii nutritive si fito-vitaminico-minerala, instrumente eficace de informare moleculara si de reglare a expresiei genetice a mecanismelor de detoxifiere si de eliminare a mineralelor nocive.
CHELARE SI DETOXIFIERE
Procesele fundamentale prin care organismul se apara impotriva efectelor metalelor toxice sunt doua: chelarea acestora la nivel celular si detoxifierea, adica transformarea biochimica a complexului toxic+chelant intr-un metabolit eliminabil prin intermediul emuntoriilor (organelor cu rol de excretie).
Terapia chelanta poate fi efectuata prin administrarea intravenoasa a substantelor active, in general acid etilen-diaminic-tetraacetic EDTA, sau pe cale orala.
Terapia chelanta IV este o procedura foarte eficace si suficient de sigura, ea insasi insa nelipsita de riscuri. Tratementul cu chelatori pe cale orala este prin comparatie, de o eficacitate buna, chiar daca nu actioneaza imediat, dar prezinta o siguranta absoluta.
Substantele nutritive capabile sa lege metalele toxice diseminate in organism sunt constituite din aminoacizi, antioxidanti si coenzime (vitamine si minerale).
Odata extrase din tesuturile de depozit si readusi in circulatie, complexele toxic+chelant ajung in ficat unde activitatea detoxifianta a ficatului, prin intermediul reactiei de faza I si faza II, le transforma in metaboliti perfect hidrosolubili si deci mult mai usor de eliminat pe cale urinara sa bilio-fecala.
Protocolul integrational propus de GHEOS se bazeaza pe doua formule fiecare dintre ele centrata in principal, pe unul dintre cele doua etape importante ale tratamentului: extractia celulara (KELABLEND) si biotransformarea hepatica (TOXIRID).
KELABLEND
Substantele nutritive selectionate pentru extragerea celulara utilizeaza pentru activitatea lor aceleasi mecanisme de actiune ca si mineralele toxice.
Metalele toxice isi exercita efectele negative asupra celulelor legandu-se la nivelul siturilor specifice, rezervate mineralelor cu functie de substanta nutritiva indepartate din secventa aminoacidica a proteinelor endocelulare. Pentru a face fata acestei actiuni nocive se poate recurge la doua modalitati de interventie: suplimentarea mineralelor pentru care metalele toxice au afinitate deosebita contracarand depletia acestora si introducerea unei cantitati semnificative de “reactivi” capabili sa se combine cu substantele toxice si sa protejeze astfel structurile proteice.
KELABLEND contine: seleniu, mineral antagonist prin excelenta cu mercurul, zinc, ce vizeaza specific activitatea nociva a cadmiului; magneziu, mineralul pentru care aluminiul prezinta afinitate maxima.
Aminoacizii cei mai susceptibili la atacul metalelor tixice si deci cei care le capteaze cel mai bine sunt cei sulfurati.
Grupurile sulfhidril (SH) sunt tinta preponderenta a mineralelor toxice si KELABLEND aduce un aport de aminoacizi bogati in grupari sulfhidrilice: glutation, N-acetil-cisteina, l-cisteina, metionina, l-lisina.
O serie de studii au evidentiat actiunea nociva minima a metalelor toxice in prezenta unui tratament antioxidant adecvant, probabil deoarece mecanismul lor de actiune este analog celui apartinand radicalilor liberi.
Substantele nutritive enumerate pana acum (minerale, aminoacizi sulfurati), pe langa activitatea chelanta prezinta si o semnificativa actiune antioxidanta si la acestea se adauga in compozitia KELABLEND vitaminele E si C, precum si acidul alfa-lipoic, bogat in grupari sulfhidril –SH.
KELABLEND contine si doua extracte de plante care s-au dovedit extrem de active si de eficace in terapia chelanta a mineralelor toxice precum plumbul, cadmiul, aluminiul si, mai ales, mercurul, din tesutul nervos, central si periferic si din alte tesuturi ale organismului; aceste plante sunt representate de CHLORELLA PYRENEIDOSA si CORIANDRUM SATIVUM (coriandrul).
TOXIRID
Biotransformarea complexului toxic+chelant intr-un compus caracterizat de hidrosolubilitate crescuta si deci multa mai usor eliminabil de catre organele cu functie de excretie si este o functie de competenta strict hepatica, iar formula TOXIRID contine aproape toti cofactorii si substraturilor necesare unue corecte desfasurari a reactiilor de detoxifiere de faza I si de faza II.
In reactiile fazei I, enzimele cele mai implicate implicate sunt cele apartinand citocrom P450 monooxigenaza. In desfasurarea ciclului lor oxidativ, participa cu un rol fundamental enzima flavoprotein-Cy-450-reductaza, care utilizeaza NADPH ca agent reducator.
Pe langa Cy-P450-monooxigenaza, in faza I intervin in importante reactii oxidative si alte enzime, denumite Monooxigenaze care contin Flavina (FMO: MonoOxigenaza ce contine Flavina). FMO necesita drept coezime FAD si NADP.
In final reactiile de faza I depind strict de prezenta adecvata a vitaminelor B2 (FAD) si B3(NADP).
NADP deriva in principal din metabolismul carbohidratilor (calea pentozo-fosfatilor), care presupune implicarea directa a si vitaminei B1(tiamina). Cy-P450 si FMO necesita pentru sinteza prezenta vitaminei C.
Reactiile de oxidare duc la formarea de radicali liberi si de intermediari reactivi, care pot degrada acizii grasi polinesaturati din structura membranelor, alterand morfologia si fonctionalitatea acestora. Primele membrane asupra carora se exercita aceste efecte nocive, prin vecinatate sunt exact acelea ale reticulului endoplasmic de care sunt legate enzimele Citocromului P450, a caror activitate este impiedicata de proprii produsi ai functiei de detoxificare.
Neutralizarea radicalilor liberi se bazeaza mai ales pe sistemul constitutiv enzimatic (SOD, Catalaze, Glutation-Peroxidaza), a caror functionalitate este asigurata de:
-oligoelemente: cupru, zinc (SOD), seleniu (GSH-Pox). Zincul, ca si cofactor al alcool-dehidrogenazei (alta enzima a fazei I), participa si la detoxifierea etanolului. Alt mineral important pentru reactiile fazei I este molibdenul, oligoelement esential pentru alte enzime de faza I: aldehid-oxidaza si sulfit-oxidaza.
-substante nutritive: glutation, N-acetil-cisteina (precursor al cisteinei, folosit pentru sinteza glutationului).
Pe langa apararea asigurata de antioxidantii constitutivi (enzime), un rol important il joaca antioxidantii circulanti: vitamina A, beta-caroten, vitamina C, vitamina E si remedii fitoterapeutice dotate cu proprietati antioxidante precum silimarina din Sylibum Marianum, epigallocatechingallato din Camelia Sinensis si acidul elagic din Punica Granatum.
In reactiile fazei II ficatul conjuga toxinele bioactive ale fazei I cu substante care le fac complet hidrosolubile si eliminabile. Reactiile de conjugare cele mai importante si substantele nutritive corelate cu acestea sunt:
-glucuronoconjugarea: acidul glicuronic, foarte disponibil in organism.
-sulfarea: sulful necesar pentru aceasta conjugare este furnizat de cisteina si metionina. Pentru aceasta reactie este nevoie si de molibden.
-conjugarea cu aminoacizi: pentru aceasta reactie substantele nutritive utilizabile sunt glutationul, N-acetil-cisteina, metionina, glicina, magneziul.
-Metilarea: metionina, colina, vitaminele B6, B9, B12.
-Acetilarea: acetilCoA si deci vitamina C, B1 si B5.
Metionina joaca un rol central in reactiile de detoxifiere din faza II: ea formeaza cisteina, folosita pentru sinteza glutationului si coenzimei A si pentru producerea taurinei si este cea mai importanta sursa de sulfat pentru sulfare. Pe langa aceasta metionina reprezinta donatorul de metil pentru sinteza de fosfolipide si de membrane precum reticulul endoplasmic unde sunt localizate multe dintre sinstemele enzimatice ale detoxifierii.
Chiar si colina este un precursor al fosfolipidelor si poate fi sintetizat plecand de la metionina. Enzimele P450-MO si NADPH-Cy-P450-Reductaza necesita fosfatidilcolina.
Vitamina B6 sustine atat sinteza de fosfolipide si cisteina, aceasta din urma sintetizata din metionina. Conjugarile cu acetil si cu aminoacizi au nevoie de acid pantotenic (vit. B5), precursor al Coenzimei A. Acidul pantotenic este necesar si pentru a stimula productia de glutation redus.
In ce priveste partea diagnostica, un rol evident este datorat analizei minerale tisulare, care permite o dozare a mineralelor toxice din firul de par si deci din tesuturile periferice ale organismului, precum si o evaluare a nocivitatii acestor minerale toxice asupra bazei raportului cu mineralele nutritive de referinta.
In ce priveste terapia, un rol esential este recunoscut ca apartinand alimentatiei si integrarii nutritive si fito-vitaminico-minerala, instrumente eficace de informare moleculara si de reglare a expresiei genetice a mecanismelor de detoxifiere si de eliminare a mineralelor nocive.
CHELARE SI DETOXIFIERE
Procesele fundamentale prin care organismul se apara impotriva efectelor metalelor toxice sunt doua: chelarea acestora la nivel celular si detoxifierea, adica transformarea biochimica a complexului toxic+chelant intr-un metabolit eliminabil prin intermediul emuntoriilor (organelor cu rol de excretie).
Terapia chelanta poate fi efectuata prin administrarea intravenoasa a substantelor active, in general acid etilen-diaminic-tetraacetic EDTA, sau pe cale orala.
Terapia chelanta IV este o procedura foarte eficace si suficient de sigura, ea insasi insa nelipsita de riscuri. Tratementul cu chelatori pe cale orala este prin comparatie, de o eficacitate buna, chiar daca nu actioneaza imediat, dar prezinta o siguranta absoluta.
Substantele nutritive capabile sa lege metalele toxice diseminate in organism sunt constituite din aminoacizi, antioxidanti si coenzime (vitamine si minerale).
Odata extrase din tesuturile de depozit si readusi in circulatie, complexele toxic+chelant ajung in ficat unde activitatea detoxifianta a ficatului, prin intermediul reactiei de faza I si faza II, le transforma in metaboliti perfect hidrosolubili si deci mult mai usor de eliminat pe cale urinara sa bilio-fecala.
Protocolul integrational propus de GHEOS se bazeaza pe doua formule fiecare dintre ele centrata in principal, pe unul dintre cele doua etape importante ale tratamentului: extractia celulara (KELABLEND) si biotransformarea hepatica (TOXIRID).
KELABLEND
Substantele nutritive selectionate pentru extragerea celulara utilizeaza pentru activitatea lor aceleasi mecanisme de actiune ca si mineralele toxice.
Metalele toxice isi exercita efectele negative asupra celulelor legandu-se la nivelul siturilor specifice, rezervate mineralelor cu functie de substanta nutritiva indepartate din secventa aminoacidica a proteinelor endocelulare. Pentru a face fata acestei actiuni nocive se poate recurge la doua modalitati de interventie: suplimentarea mineralelor pentru care metalele toxice au afinitate deosebita contracarand depletia acestora si introducerea unei cantitati semnificative de “reactivi” capabili sa se combine cu substantele toxice si sa protejeze astfel structurile proteice.
KELABLEND contine: seleniu, mineral antagonist prin excelenta cu mercurul, zinc, ce vizeaza specific activitatea nociva a cadmiului; magneziu, mineralul pentru care aluminiul prezinta afinitate maxima.
Aminoacizii cei mai susceptibili la atacul metalelor tixice si deci cei care le capteaze cel mai bine sunt cei sulfurati.
Grupurile sulfhidril (SH) sunt tinta preponderenta a mineralelor toxice si KELABLEND aduce un aport de aminoacizi bogati in grupari sulfhidrilice: glutation, N-acetil-cisteina, l-cisteina, metionina, l-lisina.
O serie de studii au evidentiat actiunea nociva minima a metalelor toxice in prezenta unui tratament antioxidant adecvant, probabil deoarece mecanismul lor de actiune este analog celui apartinand radicalilor liberi.
Substantele nutritive enumerate pana acum (minerale, aminoacizi sulfurati), pe langa activitatea chelanta prezinta si o semnificativa actiune antioxidanta si la acestea se adauga in compozitia KELABLEND vitaminele E si C, precum si acidul alfa-lipoic, bogat in grupari sulfhidril –SH.
KELABLEND contine si doua extracte de plante care s-au dovedit extrem de active si de eficace in terapia chelanta a mineralelor toxice precum plumbul, cadmiul, aluminiul si, mai ales, mercurul, din tesutul nervos, central si periferic si din alte tesuturi ale organismului; aceste plante sunt representate de CHLORELLA PYRENEIDOSA si CORIANDRUM SATIVUM (coriandrul).
TOXIRID
Biotransformarea complexului toxic+chelant intr-un compus caracterizat de hidrosolubilitate crescuta si deci multa mai usor eliminabil de catre organele cu functie de excretie si este o functie de competenta strict hepatica, iar formula TOXIRID contine aproape toti cofactorii si substraturilor necesare unue corecte desfasurari a reactiilor de detoxifiere de faza I si de faza II.
In reactiile fazei I, enzimele cele mai implicate implicate sunt cele apartinand citocrom P450 monooxigenaza. In desfasurarea ciclului lor oxidativ, participa cu un rol fundamental enzima flavoprotein-Cy-450-reductaza, care utilizeaza NADPH ca agent reducator.
Pe langa Cy-P450-monooxigenaza, in faza I intervin in importante reactii oxidative si alte enzime, denumite Monooxigenaze care contin Flavina (FMO: MonoOxigenaza ce contine Flavina). FMO necesita drept coezime FAD si NADP.
In final reactiile de faza I depind strict de prezenta adecvata a vitaminelor B2 (FAD) si B3(NADP).
NADP deriva in principal din metabolismul carbohidratilor (calea pentozo-fosfatilor), care presupune implicarea directa a si vitaminei B1(tiamina). Cy-P450 si FMO necesita pentru sinteza prezenta vitaminei C.
Reactiile de oxidare duc la formarea de radicali liberi si de intermediari reactivi, care pot degrada acizii grasi polinesaturati din structura membranelor, alterand morfologia si fonctionalitatea acestora. Primele membrane asupra carora se exercita aceste efecte nocive, prin vecinatate sunt exact acelea ale reticulului endoplasmic de care sunt legate enzimele Citocromului P450, a caror activitate este impiedicata de proprii produsi ai functiei de detoxificare.
Neutralizarea radicalilor liberi se bazeaza mai ales pe sistemul constitutiv enzimatic (SOD, Catalaze, Glutation-Peroxidaza), a caror functionalitate este asigurata de:
-oligoelemente: cupru, zinc (SOD), seleniu (GSH-Pox). Zincul, ca si cofactor al alcool-dehidrogenazei (alta enzima a fazei I), participa si la detoxifierea etanolului. Alt mineral important pentru reactiile fazei I este molibdenul, oligoelement esential pentru alte enzime de faza I: aldehid-oxidaza si sulfit-oxidaza.
-substante nutritive: glutation, N-acetil-cisteina (precursor al cisteinei, folosit pentru sinteza glutationului).
Pe langa apararea asigurata de antioxidantii constitutivi (enzime), un rol important il joaca antioxidantii circulanti: vitamina A, beta-caroten, vitamina C, vitamina E si remedii fitoterapeutice dotate cu proprietati antioxidante precum silimarina din Sylibum Marianum, epigallocatechingallato din Camelia Sinensis si acidul elagic din Punica Granatum.
In reactiile fazei II ficatul conjuga toxinele bioactive ale fazei I cu substante care le fac complet hidrosolubile si eliminabile. Reactiile de conjugare cele mai importante si substantele nutritive corelate cu acestea sunt:
-glucuronoconjugarea: acidul glicuronic, foarte disponibil in organism.
-sulfarea: sulful necesar pentru aceasta conjugare este furnizat de cisteina si metionina. Pentru aceasta reactie este nevoie si de molibden.
-conjugarea cu aminoacizi: pentru aceasta reactie substantele nutritive utilizabile sunt glutationul, N-acetil-cisteina, metionina, glicina, magneziul.
-Metilarea: metionina, colina, vitaminele B6, B9, B12.
-Acetilarea: acetilCoA si deci vitamina C, B1 si B5.
Metionina joaca un rol central in reactiile de detoxifiere din faza II: ea formeaza cisteina, folosita pentru sinteza glutationului si coenzimei A si pentru producerea taurinei si este cea mai importanta sursa de sulfat pentru sulfare. Pe langa aceasta metionina reprezinta donatorul de metil pentru sinteza de fosfolipide si de membrane precum reticulul endoplasmic unde sunt localizate multe dintre sinstemele enzimatice ale detoxifierii.
Chiar si colina este un precursor al fosfolipidelor si poate fi sintetizat plecand de la metionina. Enzimele P450-MO si NADPH-Cy-P450-Reductaza necesita fosfatidilcolina.
Vitamina B6 sustine atat sinteza de fosfolipide si cisteina, aceasta din urma sintetizata din metionina. Conjugarile cu acetil si cu aminoacizi au nevoie de acid pantotenic (vit. B5), precursor al Coenzimei A. Acidul pantotenic este necesar si pentru a stimula productia de glutation redus.