Doar 2 săptămâni de inactivitate pot grăbi debutul diabetului la vârstnici

Un nou studiu arată că 2 săptămâni de inactivitate fizică pot declanșa diabetul zaharat la vârstnicii diagnosticați cu prediabet. Lipsa activității fizice poate duce la diabet la vârstnicii care sunt deja vulnerabili către această afecțiune. Pe măsură ce îmbătrânim, exercițiile fizice devin din ce în ce mai importante. De exemplu, exercițiile de aerobic și antrenarea mușchilor s-au dovedit a îmbunătăți bunăstarea psihică a persoanelor în vârstă. Chiar și câteva minute de exerciții ușoare pot crește speranța de viață și pot îmbunătăți funcția creierului.

Beneficiile exercițiilor fizice au fost adesea lăudate, dar care sunt efectele inactivității fizice? Unele studii au arătat că un stil de viață sedentar afectează sănătatea creierului și crește riscul de diabet și demență la vârstnici, în timp ce alți cercetători au sugerat că starea de inactivitate fizică ne face să îmbătrânim mai repede.

O nouă cercetare se axează pe efectele metabolice ale inactivității fizice pentru persoanele în vârstă. O echipă de oameni de știință condusă de Chris Mcglory, cercetator în cadrul Diabetes Canada, în Department of Kinesiology, la McMaster University, în Ontario, Canada, a investigat efectele celor două săptămâni de inactivitate asupra vârstnicilor cu risc de diabet. Rezultatele au fost publicate în The Journals of Gerontology.

Efecte dăunătoare ale inactivității sunt greu de inversat

Mcglory și colegii săi au examinat un grup de pensionari cu vârste cuprinse între 60 și 85 de ani care fuseseră deja diagnosticați cu prediabet. Cercetătorii au cerut participanților la studiu să-și limiteze numărul zilnic de pași la mai puțin de 1. 000, pentru o perioadă de 2 săptămâni. Mai puțin de 1. 000 de pași pe zi echivalează cu imobilizarea la domiciliu. Pe timpul studiului, cercetătorii au monitorizat activitatea fizică a vârstnicilor utilizând pedometre și alte dispozitive specializate; de asemenea, au luat probe de sânge și au măsurat nivelul de zahăr din sânge al participanților la studiu.

La numai câteva zile după începerea studiului, masa musculară și forța mușchilor scheletici au scăzut semnificativ. Important, de asemenea, cercetătorii au remarcat că persoanele care aveau un prediabet au manifestat rapid semne de diabet zaharat de tip 2. În plus, simpla revenire la un regim cu exerciții fizice, timp de alte 2 săptămâni, nu a fost suficientă pentru a compensa efectele dăunatoare ale inactivității.

Stuart Phillips, care este profesor de kinetoterapie la McMaster și cercetătorul principal al studiului, face câteva comentarii și reflecții asupra studiului, afirmând: "Tratamentul diabetului de tip 2 este costisitor și adesea complicat". ”Dacă oamenii vor fi inactivi pentru o perioadă mai lungă de timp, ei trebuie să lucreze mai mult pentru a reuși să își controleze cantitatea de zahăr din sânge, ” adaugă prof. Phillips. Mcglory reflectă asupra acelorași opinii și adaugă: "Pentru ca vârstnicii cu prediabet să-și mențină sănătatea metabolică și să prevină efectele mai grave ale perioadelor de inactivitate, ar putea fi utile strategii precum reabilitarea unui program de exerciții fizice zilnice, modificări ale dietei și, în ultimă instanță, apelul la medicamente".

În Statele Unite, peste 84 de milioane de adulți trăiesc în prezent cu prediabet, iar alte 23, 1 milioane au fost diagnosticați cu diabet zaharat.