Diabetul zaharat - Progrese și oportunități în evoluția unei epidemii

Un articol recent publicat în revista Cell analizează progresele înțelegerii patogenezei și tratamentului diabetului, evidențiind factorii complecși care contribuie la apariția și progresia acestei boli. Autorii au examinat sute de studii care explorează cauzele diabetului de tip 1 și tip 2 și noile tratamente disponibile, subliniind rolul genelor, factorilor de mediu și determinantilor sociali ai sănătății, precum și efectul diabetului asupra bolilor cardiovasculare și renale.
Cercetările indică progrese semnificative în tratamentele care ar putea limita răspândirea acestei boli, care afectează milioane de oameni la nivel global. Totuși, sunt menționate și provocările care persistă în combaterea diabetului. Dr. E. Dale Abel, autorul principal, subliniază importanța acestui studiu ca resursă educațională care integrează ultimele cercetări și tendințe în managementul diabetului, cu implicații posibile în practica clinică.

Conform studiului, diabetul de tip 2 este cel mai frecvent, cu obezitatea fiind o cauză majoră subiacentă. Aproximativ 529 milioane de oameni au fost diagnosticați cu diabet în 2021, reprezentând aproximativ 6,1% din populația globală. Se estimează că până în 2050, 1,31 miliarde de persoane ar putea avea această boală. Factorii genetici, sistemul nervos central și interacțiunea dintre diferite organe, precum și factorii sociali și de mediu, joacă un rol în dezvoltarea diabetului.

Printre descoperirile recente, tratamentul cu anticorpi teplizumab a demonstrat întârzierea progresiei diabetului de tip 1 de la stadiul 1 la stadiul 3 cu până la 32,5 luni, fiind aprobat de FDA ca terapie modificatoare de boală. Avansurile în insuline cu farmacocinetică optimizată, pompele de insulină subcutanate controlate de algoritmi, monitorizarea continuă a glicemiei și instrumentele îmbunătățite de auto-gestionare au îmbunătățit semnificativ calitatea vieții și rezultatele pentru persoanele cu diabet de tip 1 în stadiul 3.

Pentru diabetul de tip 2, introducerea recentă a trei clase de medicamente care reduc glicemia – agoniștii receptorilor peptidei-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1 RAs), inhibitorii DPP-4 și inhibitorii SGLT-2 – a permis controlul nivelurilor de glucoză fără a câștiga în greutate și cu un risc scăzut de hipoglicemie. Se explorează abordările personalizate și de medicină de precizie pentru a ținti mecanismele moleculare din spatele diabetului, dar trebuie demonstrat că beneficiile sunt superioare clinic îngrijirii standard și cost-eficiente.

Combinarea GLP-1 RAs cu molecule care țintesc alți receptori a arătat o eficacitate și mai mare în tratarea diabetului. Studiile recente au arătat, de asemenea, eficacitatea acestora în tratarea obezității, anumitor tipuri de insuficiență cardiacă și chiar a apneei în somn, datorită potențialului lor de a induce pierderea în greutate și de a reduce inflamația.

În concluzie, progresele în tratamentul medical aduc speranța de a preveni sau vindeca diabetul de tip 1 și de a aborda diabetul de tip 2 în moduri care nu numai că îmbunătățesc echilibrul metabolic, dar și reduc efectiv riscul și evoluția afecțiunilor cardio-renale. Înțelegerea și dezvoltarea instrumentelor necesare pentru a identifica diversitatea care contribuie la apariția diabetului și a complicațiilor sale pregătesc terenul pentru personalizarea terapiilor și strategiilor de prevenție, astfel încât să maximizeze impactul lor într-un mod aplicabil pe scară largă, în diverse contexte populaționale și cu diferite niveluri de resurse pentru îngrijirea sănătății.

sursa: News Medical