Dezavantajele sociale pot accelera îmbătrânirea și crește riscul de îmbolnăvire

Un nou studiu condus de cercetătorii de la University College London (UCL) și-a propus să examineze în ce măsură dezavantajul social poate accelera procesul de îmbătrânire la nivel biologic și să evidențieze posibilele mecanisme implicate. Deja de mai mult timp, dezavantajul social este considerat un factor de risc pentru numeroase afecțiuni, de la tulburări mentale și comportamentale, până la afecțiuni hepatice, renale, cardiovasculare și respiratorii. Un asemenea spectru larg de impact ne amintește de însăși îmbătrânirea biologică, despre care știm că, prin deteriorarea celulară progresivă, crește susceptibilitatea la aproape toate bolile.
Studiile anterioare au sugerat o legătură între dezavantajul social și accelerarea îmbătrânirii, mai ales prin prisma unor măsurători epigenetice și prin apariția mai rapidă a unor disfuncții metabolice și imunologice. Există nouă „repere” (hallmarks) ale îmbătrânirii celulare (de la instabilitate genomică și disfuncție mitocondrială, până la senescență celulară și epuizarea celulelor stem), iar ipoteza centrală a cercetării de față este că dezavantajul social poate intensifica aceste procese ce țin de îmbătrânirea biologică.

Despre studiu

Pentru a testa ipoteza „dezavantajul social accelerează îmbătrânirea”, cercetătorii au folosit date din patru studii prospective observaționale (totalizând cinci cohorte), analizate succesiv:

• UK Biobank - una dintre cele mai ample baze de date din Marea Britanie (aproximativ 500.000 de participanți);
• Finnish Public Sector Study (FPS) - date colectate de la peste 280.000 de participanți din Finlanda;
• Whitehall study (versiunea extinsă) - o cohortă de adulți din Marea Britanie, cu istorice sociale, clinice și biomarkeri proteomici;
• ARIC (Atherosclerosis Risk in Communities) - studiu desfășurat în Statele Unite, cu două cohorte (una de vârstă medie și alta de vârstă înaintată).

Măsurarea dezavantajului social

În toate aceste cohorte, dezavantajul social a fost măsurat în principal prin:

• Nivel de educație (considerat un marker al condițiilor sociale din copilărie și tinerețe);
• Statut socio-economic la vârsta adultă (prin deprivare rezidențială - adică indexul deprivării zonei de domiciliu, poziția ocupațională sau venitul familiei).

Măsurarea îmbătrânirii și a bolilor asociate cu îmbătrânirea

Cercetătorii au urmărit asocierile dintre dezavantajul social și:

• 83 de boli asociate cu îmbătrânirea (numite age-related diseases - ARDs), a căror incidență crește cu vârsta, fiind atribuite unuia sau mai multor repere ale îmbătrânirii;  
• Peste 3.900 de proteine circulante (cu rol în diverse căi biologice asociate îmbătrânirii, incluzând și proteine implicate în inflamație sau senescență celulară).  

Pentru a verifica dacă dezavantajul social este un factor cauzator (ipoteza social causation), autorii au testat și ipoteza opusă, numită selecție legată de sănătate, potrivit căreia prezența unor boli poate duce la scăderea statutului socio-economic. De asemenea, au controlat influența eventualelor factori genetici (prin scoruri poligenice).

Metodologie și participanți

1. Date despre ARDs (bolile asociate îmbătrânirii)

• Au fost definite 83 de boli cu apariție mai frecventă la vârstnici și strâns corelate cu procese celulare precum instabilitatea genomică (GI), atriția telomerică (TA), alterările epigenetice (EA), pierderea homeostaziei proteinelor (LOP), dereglarea căilor de semnalizare nutritivă (DNS), disfuncția mitocondrială (MD), senescența celulară (CS), alterarea comunicării intercelulare (AIC) și epuizarea celulelor stem (SCE).  
• În UK Biobank au participat între ~477.000 și 492.000 de persoane fără ARDs la momentul inițial, în funcție de indicatorul de dezavantaj social analizat.  
• În FPS au participat între ~278.000 și 286.000 de persoane fără ARDs la momentul inițial.

2. Analiza proteomică

• S-a efectuat în principal în cadrul Whitehall study (peste 6.200 participanți, vârsta medie 56 ani, 29% femei). Nivelurile a până la 7.360 de proteine plasmatice au fost măsurate cu platformele SomaLogic (versiunile 4.0 și 4.1).  
• S-a utilizat Organage, un pachet Python ce estimează „vârsta biologică” a fiecărui organ (rinichi, plămâni, sistem imunitar etc.) raportat la media persoanelor de aceeași vârstă.  
• Ulterior, peste 1.000 de proteine semnificativ asociate cu vârsta (la nivel proteomic) au fost analizate specific pentru legătura cu dezavantajul social și cu bolile asociate îmbătrânirii.

3. Analiza în cohorte independente
În ARIC, cu ~11.800 participanți de vârstă medie și ~5.200 de participanți de vârstă înaintată, au fost măsurate 11 dintre cele 14 proteine candidate identificate în Whitehall. Analizele au urmărit replicarea rezultatelor privind relația dintre dezavantajul social, nivelurile acestor proteine și riscul de mortalitate.

4. Controlul influenței genetice
În UK Biobank și Whitehall s-a introdus în modele PRS (Polygenic Risk Score) pentru educație. Rezultatele au arătat că acest factor genetic nu a modificat substanțial legătura dezavantajului social cu bolile asociate îmbătrânirii sau cu nivelurile proteinelor.

Rezultate

Relația dintre dezavantajul social și riscul de boli legate de îmbătrânire (ARDs)

• În analizele tip „timp până la eveniment”, raportul de pericol (HR) pentru dezvoltarea oricărui ARD a fost de:

      - 1,31 (95% CI: 1,29-1,33) în UK Biobank și 1,28 (95% CI: 1,25-1,31) în FPS, atunci când se compară indivizi cu educație scăzută vs. educație ridicată.  
      - 1,21 (95% CI: 1,20-1,23) în UK Biobank și 1,23 (95% CI: 1,20-1,27) în FPS, pentru cei cu statut socio-economic scăzut (deprivare rezidențială) comparativ cu cei cu statut înalt.  

• Cele mai mari riscuri (uneori de peste două ori mai mari) au fost pentru boli „multi-repere”, precum diabetul zaharat de tip 2, bolile hepatice și cardiovasculare (insuficiența cardiacă, accidentul vascular cerebral, boala arterială periferică), afecțiunile pulmonare (BPCO, diverse tipuri de cancer pulmonar) și tulburările neurodegenerative.  
• Cumulul de boli asociate îmbătrânirii și trecerea de la 0 la 1, 1 la 2 și 2 la 3 boli a fost semnificativ mai rapidă în rândul persoanelor dezavantajate social.

Relația inversă (selecție legată de sănătate)

• În FPS s-a observat că persoanele deja diagnosticate cu o boală asociată îmbătrânirii aveau un risc mai mare (1,1 - 1,2 ori) de a scădea în statut socio-economic în următorii 5-10 ani.  
• Această relație este însă mai slabă decât cea găsită pentru „cauzalitate socială”. Așadar, ambele mecanisme (dezavantaj social care duce la boală și boala care menține/agreavează dezavantajul social) există, dar prima ipoteză pare preponderentă.

Asocierea cu proteinele circulante și repere ale îmbătrânirii

• În Whitehall, persoanele dezavantajate social aveau niveluri modificate la mai multe proteine implicate în inflamație și senescență celulară.  
• Analiza Organage a indicat că dezavantajul social corelează în mod semnificativ cu vârsta biologică a rinichilor, plămânilor și a sistemului imunitar, deși contribuția acestor „decalaj de vârstă a organelor” la riscul de ARDs a fost relativ modestă (0%-13,9% mediere).  
• Din 1.040 de proteine asociate cu vârsta, 14 au fost semnificativ legate atât de dezavantajul social, cât și de multiple boli și de mortalitate. Printre acestea: DNAJB9, CRP, BGN, FABP3, F2, HSPA1A/B, S100A9, S100A12 etc. Aceste proteine au mediat până la 39% din asocierea dezavantajului social cu ARDs, în funcție de reperul implicat.  
• Prin analize de interacțiune proteică și de „îmbogățire a căii”, cercetătorii au identificat hiperactivarea căii NF-κB-IL-8 și acumularea unor markeri de tip DAMPs (modele moleculare asociate leziunilor), sugerând „inflamm-aging” ca mecanism-cheie.

Modificări în timp și efect de doză-răspuns

• Persoanele care și-au îmbunătățit statutul socio-economic pe parcurs (de ex., educație scăzută dar ulterior SES crescut) au avut profil proteomic mai favorabil decât cei care au rămas în mod constant într-o poziție dezavantajoasă.
  
• O analiză pe scor de „statut social” (între 2 și 6, cumulând nivel de educație și SES) a arătat o relație de tip doză-răspuns: cu cât scorul social e mai mic, cu atât concentrațiile proteinelor „de îmbătrânire” sunt mai nefavorabile și riscul de boală mai mare.  
• Aceste constatări au fost replicate și în ARIC, unde 11 dintre cele 14 proteine au fost disponibile și au confirmat asocierile cu dezavantajul social atât în perioada de vârstă medie (cu un follow-up de ~23 ani), cât și la vârste înaintate (follow-up de 8 ani).

În concluzie, rezultatele grupate din UK Biobank, FPS, Whitehall și ARIC susțin puternic ipoteza că dezavantajul social accelerează îmbătrânirea la nivel biologic, crescând rata de apariție și cumul a bolilor asociate îmbătrânirii. Totodată, analizele sugerează un mecanism de tip „inflamm-aging”, mediat de proteine legate de inflamație cronică, repararea și reglarea celulară și senescență.

Pentru profesioniștii din domeniul sănătății și cercetători, aceste date pot reprezenta un argument solid în favoarea măsurilor de echitate socială, ca strategie de prevenție a multor boli asociate îmbătrânirii. Identificarea și monitorizarea proteinelor asociate cu dezavantajul social ar putea orienta intervențiile (precum managementul stresului, îmbunătățirea accesului la resurse medicale și educaționale, reducerea factorilor de mediu nocivi) către grupurile cu cel mai mare risc de îmbătrânire accelerată și multimorbiditate.