Depresia postpartum - ce simte efectiv o mamă cu depresie după naștere

În mod normal, venirea unui copil pe lume implică numeroase modificări în dinamica unei familii, de ordin social, economic, dar mai ales emoțional, conturând o nouă etapă în viața proaspeților părinți. Atât înainte cât și după naștere, mamele experimentează stări diferite și complexe, având la bază schimbările de ordin fizic și psihic prin care organismul acestora trece, de la momentul concepției până în perioada lăuziei. Cu toate acestea, există situații în care fluxul normal de emoții este înlocuit de patologic, și anume de o stare continuă de tristețe, nesiguranță și teamă, de cele mai multe ori nejustificată, care poartă denumirea de depresie postpartum (postnatală).

Despresia postpartum (este definită perioadă postpartum ca reprezentând primele 12 luni după naștere) (6) reprezintă o afecțiune psihică ce survine în rândul femeilor după naștere și care este caracterizată de schimbări bruște de dispoziție, teamă necontrolată și epuizare fizică și emoțională, asociate sau nu cu tulburări de somn, care împiedică îndeplinirea sarcinilor și activităților cotidiene. (1, 2, 3)

Epidemiologie

Studii estimează prevalența depresiei postpartum în cadrul populației de sex feminin din Europa în jurul valorii de 9%. De asemenea, în cadrul primului an postnatal, este menționată o frecvență de 3 ori mai mare a spitalizării în primele 5 luni, în comparație cu următoarele 7.

În cazul femeilor diagnosticate cu depresie postpartum severă, majoritatea au fost diagnosticate în prima lună după naștere (54%), cel mai mic procent (6%) fiind înregistrat de pacientele cu un debut al bolii în lunile 5-12 postpartum. (6)

Cu toate că majoritatea femeilor diagnosticate cu cu depresie postpartum dezvoltă o formă ușoară și tranzitorie, din totalul femeilor cu tulburări psihice care survin după naștere, 10-15% din acestea manifestă o formă severă și persistentă a depresiei și 0,1-0,2% din acestea sunt diagnosticate cu psihoză postpartum. (7)

Ce simte efectiv o mamă cu depresie după naștere

Principalele manifestări regăsite la persoanele cu depresie postpartum sunt reprezentate de:

• Disforie și distimie – dispoziție depresivă și tulburări depresive persistente, traduse prin starea profundă de tristețe, lipsă a speranței, indiferență față de evenimentele cotidiene. Aceste sentimente pot fi însoțite de iritabilitate, frustrare, furie și o atitudine ostilă, cele din urmă apărând frecvent în rândul persoanelor care ajung să dezvolte o formă severă a bolii.
• Starea accentuată de neliniște și senzația de iminență a unor evenimente negative în viața mamei și/sau a copilului
• Lipsa interesului pentru activități preferate de pacientă înainte de momentul nașterii – indiferența față de hobby-urile și activitățile recreative (însoțită sau nu de scăderea libido-ului și lipsa interesului pentru viața socială) este adesea întâlnită la mamele cu depresie postpartum
• Modificări ale apetitului – bulimia și anorexia pot fi, în unele cazuri, asociate cu depresia postnatală
• Tulburări ale somnului – afecțiuni precum insomnia sau hipersomnia pot apărea în cazul depresiei severe, persistente
• Epuizare fizică și psihică – manifestată, în principal, prin starea continuă de oboseală, dificultatea de a întreprinde activitățile de zi cu zi, senzația de ”greutate” resimțită la nivelul membrelor inferioare
• Disfuncții neuro-cognitive – alterarea memoriei, atenției, concentrării sau a capacității decizionale
• Sentimentul de vină – pacienta cu depresie postpartum poate experimenta sentimente precum vină, inutilitate, depreciere sau blamare a propriei persoane; pacienta își poate pierde încrederea în capacitatea acesteia de îngrijire a nou-născutului, în cazurile extreme ajungându-se chiar la tentative sau acte de suicid

În rândul bărbaților este întâlnit un sindrom similar, caracterizat prin schimbări de dispoziție care apar în perioada antenatală sau postnatală a partenerei. Cu toate acestea, spre deosebire de depresia postnatală ”clasică” a mamei, care are, în principal, o cauză de natură biologică, tulburările emoționale prin care trece tatăl reprezintă rezultatul unor factori sociali și psihologici, precum nesiguranța față de asigurarea bunăstării financiare a familiei, înmulțirea responsabilităților sau modificările din viața sexuală a cuplului, ce survin odată cu evoluția sarcinii. (8)

Există și o formă ușoară a depresiei postnatale, cunoscută sub denumirea informală de „baby blues”, care apare în primele zile după naștere și se ameliorează, fără intervenție terapeutică, după 2-3 săptămâni. Aceasta are la bază un cumul de factori biologici, psihologici și socio-economici, reprezentați de modificarea nivelurilor hormonale, stresul fizic și psihic constituit de momentul nașterii și conștientizarea responsabilităților. De cele mai multe ori, este limitată la o perioadă de 2 săptămâni, iar simptomele sunt reprezentate de schimbarea tranzitorie a dispoziției, labilitate emoțională și disforie. (4, 5, 8)

Cauze și factori de risc

Au fost identificați mai mulți factori de risc corelați cu apariția depresiei postpartum, printre aceștia numărându-se:

• Lipsa unui suport emoțional substanțial din partea familiei/ partenerului
• Evenimente cu un puternic impact psihic asupra mamei (ex: violența domestică, pierderea locului de muncă, dificultăți financiare, deces în familie)
• Planning familial deficitar (ex: sarcină neprevăzută)
• Tulburări psihice în antecedentele personale patologice ale mamei
• Tulburări psihice în rândul unor membri ai familiei
• Sarcini problematice în antecedentele mamei
• Tendințe depresive înainte sau în timpul sarcinii (1, 2, 3)

Fiziopatologie

Peroada postpartum aduce modificări hormonale semnificative în organismul proaspetei mame. Nivelurile de estrogeni, progesteron și cortizol (uneori și nivelurile hormonilor tiroidieni) scad dramatic în primele 24 ore după naștere, iar femeile predispuse la declanșarea depresiei postnatale sunt mai susceptibile la aceste schimbări hormonale.

De asemenea, numeroase studii au descoperit corelația dintre apariția unor modificări la nivel molecular în ceea ce privește căile de semnalizare ale hormonilor estrogeni și declanșarea depresiei postpartum (fapt ce poate contribui, în viitor, la prevenția acestei afecțiuni). (3, 7)

Diagnostic

Diagnosticul este pus de medicul psihiatru pe baza anamnezei și examenului fizic. În unele situații, este necesară și efectuarea unor teste suplimentare (ex: dozarea hormonilor) pentru un diagnostic de certitudine. (2, 3)

Tratament

În funcție de severitatea depresiei și de particularitatea cazului, durata tratamentului poate să varieze. Medicul psihiatru poate opta pentru tratamentul medicamentos și/sau psihoterapie, luând în calcul și comorbiditățile pacientei. (2, 3)