Dependenţa de dulce
CarbohidraÅ£ii (zaharurile sau glucidele) sunt componente principale ale dulciurilor. În dieta cotidianÇŽ, principalele glucide gÇŽsite în alimente sunt reprezentate de: glucozÇŽ, galactozÇŽ ÅŸi fructozÇŽ. Acestea pÇŽtrund în organism ÅŸi suferÇŽ un proces amplu de transformare, numit ciclu Krebs sau ciclul acizilor tricarboxilici, la finalul cÇŽruia rezultÇŽ energie. Principala sursÇŽ de energie pentru muÅŸchi ÅŸi creier este glucoza. Într-o dietÇŽ adecvatÇŽ se menÅ£ine perfect balanÅ£a acestui glucid.
În general, zahÇŽrul pÇŽtrunde în corp sub formÇŽ de dizaharide: maltozÇŽ, lactozÇŽ, galactozÇŽ care, sub acÅ£iunea enzimelor ÅŸi a acizilor sunt transformate în monozaharide. Zaharoza este preluatÇŽ din dulciuri, lactoza din lapte ÅŸi lactate ÅŸi maltoza din cerealele integrale.
Zaharoza reprezintÇŽ cam 13% din energia furnizatÇŽ de alimente, iar studiile aratÇŽ cÇŽ existÇŽ o tendinţǎ a companiilor de a adÇŽuga din ce în ce mai mult zahÇŽr în produsele lor. Cu toate acestea, hrana în formÇŽ naturalÇŽ (fructe, legume) nu reprezintÇŽ o problemÇŽ metabolicÇŽ. Pentru menÅ£inerea sÇŽnÇŽtÇŽÅ£ii organismului este necesar un consum moderat de carbohidraÅ£i complecÅŸi în combinaÅ£ie cu surse naturale de proteine.
Pentru digestia zahÇŽrului sunt necesare urmÇŽtoarele minerale: calciu, fosfor, crom, magneziu, cobalt, cupru ÅŸi zinc.
Consumul exagerat de carbohidraÅ£i predispune la obezitate ÅŸi sindrom metabolic, mai ales cÇŽ unele statistici demonstreazÇŽ cÇŽ mai bine de 80% din numÇŽrul de calorii sunt furnizate din carbohidraÅ£ii din alimente. Principalele alimente incriminate sunt bÇŽuturile rÇŽcoritoare (sucurile) în componenÅ£a cÇŽrora intrÇŽ fructoza sau, mai specific, siropurile de fructozÇŽ extrasÇŽ din cereale.
DependenÅ£a poate fi definitÇŽ din douÇŽ perspective: fiziologicÇŽ ÅŸi psihologicÇŽ. Din punct de vedere fiziologic se caracterizeazÇŽ prin: toleranţǎ ÅŸi sevraj, iar din punct de vedere psihologic, trÇŽsÇŽtura principalÇŽ se referÇŽ la nevoia imperioasÇŽ de a utiliza substanÅ£a respectivÇŽ în ciuda conÅŸtientizÇŽrii consecinÅ£elor negative pe care consumul acesteia le are asupra sÇŽnÇŽtÇŽÅ£ii. ExistÇŽ numeroase pÇŽreri în rândul cercetÇŽtorilor conform cÇŽrora zahÇŽrul trebuie trecut în categoria substanÅ£elor capabile sÇŽ genereze dependenţǎ. [1], [2]
Epidemiologie
DacÇŽ înainte de Al Doilea RÇŽzboi Mondial consumul de fructozÇŽ era de 15 g/zi, în zilele noastre acesta a crescut la 75 g/zi ÅŸi este în continuÇŽ ascensiune. Întrucât zaharoza este un complex de fructozÇŽ ÅŸi glucozÇŽ, 840 de calorii/zi sunt preluate numai din zahÇŽr. În acest mod, la nivel mondial, consumul de zahÇŽr este cu 150-200 g mai ridicat decât recomandÇŽrile medicale.
În SUA, a fost probat faptul cÇŽ, zilnic, fiecare locuitor consumÇŽ aproximativ 34 de linguriÅ£e de zahÇŽr, echivalentul a ¾ dintr-o canÇŽ, zahÇŽr preluat din întreaga hranÇŽ consumatÇŽ peste zi. SpecialiÅŸtii sunt de pÇŽrere cÇŽ ÅŸi o reducere a consumului cu 20-30% este ineficientÇŽ pentru a se ajunge la valorile pe care organismul le poate tolera, însÇŽ un asemenea pas ar putea îmbunÇŽtÇŽÅ£i starea de sÇŽnÇŽtate a indivizilor, reducându-se aportul de calorii cu pânÇŽ la 100 calorii/zi. [2], [3]
Mecanisme de inducere a dependenţei
Criteriile în funcÅ£ie de care se stabileÅŸte dacÇŽ un produs poate fi considerat nociv pentru sÇŽnÇŽtate sunt:
- inducerea dependenţei;
- toxicitatea asupra organismului;
- crearea tendinţei spre abuz;
- impactul negativ asupra sÇŽnÇŽtÇŽÅ£ii.
În aceastÇŽ categorie au fost incluse: alcoolul, tutunul ÅŸi, nu de puÅ£in timp, zahÇŽrul, explicaÅ£ia referindu-se la capacitatea acestuia de producere a obezitÇŽÅ£ii ÅŸi a sindromului metabolic.
Literatura de specialitate pune în evidenţǎ câteva criterii pentru descrierea adicÅ£iei:
- sensibilizarea gradualǎ a organsimului la substanţa utilizatǎ;
- dependenţa propriu-zisǎ;
- sevrajul la oprirea administrǎrii substanţei;
- cross-sensibilizarea cu alte substanţe ce pot determina dependenţǎ (creşterea rǎspunsului la noul drog).
Mecanismele fiziologice care explicÇŽ dependenÅ£a de dulce ÅŸi, în general, de orice substanţǎ, se pot rezuma la eliberarea neurotransmiţǎtorului dopaminÇŽ la nivelul unei structuri cerebrale numite nucleu accumbens. În timp, creÅŸterea eliberÇŽrii de dopaminÇŽ conduce la scÇŽderea receptorilor de tip D2 pentru aceastÇŽ substanţǎ. Astfel, se considerÇŽ cÇŽ atât în cazul zahÇŽrului, cât ÅŸi în cel al cocainei, de exemplu, este nevoie, în timp, de o cantitate din ce în ce mai crescutÇŽ pentru a acoperi cerinÅ£ele organismului, în caz contrar producându-se starea de sevraj. AlÇŽturi de stimularea producerii ÅŸi sintezei de dopaminÇŽ studiile de laborator au demonstrat ÅŸi o facilitare a cÇŽii opioizilor (substanÅ£e implicate în diminuarea stresului psihic ÅŸi a durerii) produse de dependenÅ£a de zahÇŽr. AÅŸadar, se vorbeÅŸte despre o perturbare a adaptÇŽrii neuronale ce implicÇŽ: legarea deficitarÇŽ a diverselor substanÅ£e la receptorii dopaminergici ÅŸi opiozi, reducerea secreÅ£iei de encefalinÇŽ (peptid opioid) ÅŸi eliberarea necontralatÇŽ de dopaminÇŽ ÅŸi acetilcolinÇŽ.
Este important sÇŽ se aminteascÇŽ rolurile pe care le cunoaÅŸte, pânÇŽ acum, lumea ÅŸtiinÅ£ificÇŽ despre aceÅŸti compuÅŸi pentru a înÅ£elege maniera în care o perturbare a sintezei ÅŸi secreÅ£iei lor poate conduce la dependenţǎ.
Se considerÇŽ cÇŽ o creÅŸtere a secreÅ£iei dopaminei în aria tegmentalÇŽ ventralÇŽ de la nivelul trunchiului cerebral este responsabilÇŽ de inducerea abuzului. Opiodele (encefalina) activeazÇŽ sistemul de recompensÇŽ de la nivel cortical. Acetilcolina este implicatÇŽ în senzaÅ£ia de saÅ£ietate, inhibând nevoia de hranÇŽ. CreÅŸterea nivelului acetilcolinei în diferite regiuni ale creierului conduce la stÇŽri de: sevraj, depresie, aversiune faţǎ de mâncare. Astfel, cercetÇŽtorii pun destul de mare accent pe raportul dintre dopaminÇŽ ÅŸi acetilcolinÇŽ la nivel cerebral; la o concentraÅ£ie crescutÇŽ a dopaminei apar abuzul ÅŸi dependenÅ£a, iar la un nivel scÇŽzut de dopaminÇŽ se instaleazÇŽ depresia.
Circuitul cerebral implicat în apariÅ£ia dependenÅ£ei poartÇŽ denumirea de circuit mezolimbic ÅŸi cuprinde legÇŽtura dintre douÇŽ structuri importante: aria tegmentalÇŽ ventralÇŽ din trunchiul cerebral ÅŸi nucleul accumbens. AdicÅ£ia poate apÇŽrea ca urmare a:
- alterÇŽrii numÇŽrului de receptori pentru dopaminÇŽ în aceste douÇŽ regiuni;
- alterării sintezei şi secreţiei de encefaline;
- consumului zilnic, intermitent, de zahÇŽr ce duce la eliberarea de concentraÅ£ii din ce în ce mai ridicate de dopaminÇŽ în nucleul accumbens;
- diminuării eliberÇŽrii acetilcolinei în nucleul accumbens în timpul consumului de zahÇŽr, în comparaÅ£ie cu alte alimente;
- sevrajului produs de oprirea consumului de zahÇŽr ce genereazÇŽ dezechilibre ale raportului dopaminÇŽ/acetilcolinÇŽ în nucleul accumbens.
RÇŽspunsurile produse sunt totuÅŸi mai scÇŽzute decât în cazul drogurilor precum morfina sau cocaina.
Au fost realizate examene imagistice (scanÇŽri PET/CT ÅŸi RMN funcÅ£ional) ÅŸi s-au descoperit modificÇŽri în aceleaÅŸi regiuni cerebrale afectate ÅŸi la dependenÅ£ii de droguri (hipocamp, lobul insulei, nucleul caudat). În plus, expunerea la alimente dulci (îngheÅ£atÇŽ, torturi) a evidenÅ£iat stimularea regiunii insulare anterioare ÅŸi a cortexului orbitofrontal.
Nevoia de dulce este aproximativ egalÇŽ cu cea de tutun. În plus, studiile de laborator au demonstrat cÇŽ oprirea accesului la zahÇŽr poate duce la o creÅŸtere a consumului de alcool.
Sunt cercetÇŽtori care încearcÇŽ sÇŽ traseze o legÇŽturÇŽ între dependenÅ£a de dulce ÅŸi ADHD (boalÇŽ caracterizatÇŽ prin deficit de atenÅ£ie ÅŸi hiperactivitate). AceastÇŽ tulburare psihiatricÇŽ afecteazÇŽ 1/10 dintre copiii din SUA ÅŸi 3-5% din populaÅ£ia adultÇŽ. AdulÅ£ii cu ADHD au tendinÅ£a de a dezvolta abuz de substanÅ£e sau comportamente antisociale. În ADHD, ca în dependenÅ£a de zahÇŽr, este incriminatÇŽ alterarea cÇŽilor de semnalizare mezolimbice bazate pe dopaminÇŽ. [2], [4], [5]
Simptome
DSM-V (Manual de Diagnostic ÅŸi Clasificare StatisticÇŽ a TulburÇŽrilor Mintale, ediÅ£ia a V-a) considerÇŽ dependenÅ£a ca fiind un proces fiziologic ÅŸi, deopotrivÇŽ, psihologic. Din punct de vedere fiziologic, în cadrul ei sunt identificate douÇŽ concepte: toleranÅ£a ÅŸi sevrajul. Din perspectivÇŽ psihologicÇŽ, pentru a decide cÇŽ un produs poate induce dependenţǎ trebuie respectate mai multe criterii:
- nevoia accentuatǎ de a utiliza substanţa;
- consumul scade capacitatea individului de a-ÅŸi duce la îndeplinire obligaÅ£iile sociale;
- uzul recurent în situaÅ£ii ce necesitÇŽ un grad sporit de concentrare;
- utilizarea în ciuda dificultÇŽÅ£ilor interpersonale sau sociale generate sau exacerbate de consum;
- consumul substanÅ£ei în cantitÇŽÅ£i crescute sau pentru perioade mai mari de timp faţǎ de cum se intenÅ£iona iniÅ£ial;
- dorinţa de a opri sau de a scǎdea consumul fǎrǎ posibilitatea de a face acest lucru;
- interferenţa cu activitǎţile din viaţa de zi cu zi;
- utilizare în ciuda consecinÅ£elor negative.
O analizÇŽ individualÇŽ ÅŸi sincerÇŽ a consumului de zahÇŽr poate scoate în evidenţǎ toate simptomele ce se regÇŽsesc în DSM-V.
Nici testele de laborator nu sunt întotdeauna suficient de elocvente în privinÈ›a tendinÅ£ei de formare a dependenÅ£ei de zahÇŽr ÅŸi a repercusiunilor acesteia. Probele de sânge luate dimineaÅ£a pe nemâncate menite sÇŽ reflecte nivelul de glucozÇŽ din sânge (glicemia) sau testul de toleranţǎ la glucozÇŽ indicÇŽ numai funcÅ£ionarea normalÇŽ a pancreasului, fÇŽrÇŽ a preciza mÇŽsura în care sunt afectate celulele organismului, ele fiind primele care suferÇŽ în situaÅ£ia în care apare consumul excesiv de dulciuri (glucide). [1], [2]
Afecţiuni asociate cu dependența de zahăr
Zaharurile, la modul general, pot creÅŸte: tensiunea arterialÇŽ cu determinarea consecutivÇŽ a hipertensiunii arteriale; nivelul LDL colesterolului (colesterolul „rÇŽu”); nivelul trigliceridelor.
În categoria bolilor degenerative cauzate de dependenÅ£a de dulce pot fi incluse:
- astmul;
- osteoporoza;
- obezitatea;
- diabetul;
- bolile cronice ale stomacului;
- artrita;
- bolile cardiace;
- bolile inflamatorii intestinale.
De asemenea, mai pot apÇŽrea: hipoglicemia; constipaÅ£ia cronicÇŽ; gazele intestinale; cefaleea; candidoza; cariile dentare. Sunt câteva afecÅ£iuni în care este implicat consumul exagerat de zahÇŽr: psoriazisul; scleroza multiplÇŽ; calculoza biliarÇŽ; cancerul; fibroza chisticÇŽ.
Primul sistem enzimatic afectat de consumul zaharurilor rafinate este cel al enzimelor digestive. Glucidele vor fi parÅ£ial digerate sau vor trece nedigerate. Ulterior, pÇŽtrund în circulaÅ£ie prin pereÅ£ii intestinali sub formÇŽ de dizaharide sau trizaharide, structuri care vor fi recunoscute ca strÇŽine de cÇŽtre organism, generându-se împotriva lor anticorpi, cu apariÅ£ia diferitelor tulburÇŽri digestive sau sistemice.
ExistÇŽ o ipotezÇŽ conform cÇŽreia osteoporoza poate rezulta ca urmare a dezechilibrelor produse de consumul exagerat de zahÇŽr, deoarece, pentru restabilirea nivelurilor normale de glucozÇŽ în organism, este necesar calciul, mineral care, într-o asemenea situaÅ£ie, va fi resorbit (preluat) din oase. MeritÇŽ menÅ£ionat cÇŽ la valori ridicate calciul devine toxic pentru organism, determinând: calculi renali, îngroÅŸarea arterelor (cazeinatul de calciu ÅŸi colesterolul oxidat fiind elementele constitutive ale plÇŽcilor de aterom responsabile de majoritatea infarctelor miocardice), cataractÇŽ, carii ÅŸi chiar tumori.
În privinÅ£a nocivitÇŽÅ£ii fructozei asupra organismului se cunoaÅŸte cÇŽ aceasta faciliteazÇŽ reacÅ£iile de îmbÇŽtrânire a celulelor în special prin creÅŸterea numÇŽrului de radicali liberi de oxigen. [1], [4], [6]
Metode de prevenţie
Corpul nu este capabil sÇŽ distingÇŽ între zahÇŽrul preluat din fructe, miere sau lapte ÅŸi cel procesat. Cantitatea optimÇŽ pentru a nu se produce dezechilibre metabolice este, în cazul bÇŽrbaÅ£ilor, de 70 g/zi (9 linguriÅ£e/zi), iar la femei de 50 g/zi (6 linguriÅ£e/zi). Se considerÇŽ cÇŽ un anumit produs are o concentraÅ£ie crescutÇŽ de zahÇŽr dacÇŽ nivelul la care se gÇŽseÅŸte în alimentul respectiv depÇŽÅŸeste 15g/100g produs ÅŸi un conÅ£inut scÇŽzut dacÇŽ are o valoare mai micÇŽ de 5g/100g produs.
Cu toate acestea, existÇŽ anumite metode prin care consumul de zahÇŽr poate fi diminuat:
- renunţarea la alimente care au un conţinut crescut de zahǎr;
- consumul de alimente bogate în proteine naturale încÇŽ de la primele ore ale zilei;
- respectarea meselor de peste zi (sÇŽritul unei mese înseamnÇŽ scÇŽderea glicemiei ÅŸi creÅŸterea nevoii de zahÇŽr);
- utilizarea unor noi arome/condimente.
S-a ridicat ipoteza cÇŽ desertul la sfârÅŸitul unei mese, obicei din copilÇŽrie, ar putea fi una dintre cauzele dependenÅ£ei de dulce. O modalitate de depÇŽÅŸire a acestui necesar ar putea fi condiÅ£ionarea papilelor ÅŸi a mugurilor gustativi de a diminua dorinÅ£a de zahÇŽr. În acest sens au fost propuse câteva mici experimente ce sunt la îndemâna tuturor:
- experimentul cafelei: adÇŽugarea treptatÇŽ a unui numÇŽr din ce în ce mai mic de linguriÅ£e sau pliculeÅ£e de zahÇŽr în cafea;
- diluarea bÇŽuturilor: din numÇŽrul de bÇŽuturi dulci consumate într-o zi, una sÇŽ conÅ£inÇŽ o cantitate mai micÇŽ de zahÇŽr;
- scÇŽderea gradualÇŽ a numÇŽrului de alimente cu un conÅ£inut crescut de glucide (AtenÅ£ie la îndulcitori! AceÅŸtia pot creÅŸte pofta de dulce ÅŸi scad nivelul cromului necesar metabolizÇŽrii zahÇŽrului);
- reducerea numÇŽrului de zile în care, dupÇŽ masÇŽ, este consumat un anumit desert bogat în glucide;
- alegerea unor alimente cu un conţinut mai scǎzut de carbohidraţi.
Mai mult, s-ar putea Å£ine cont de etichetele produselor alimentare cu sporirea atenÅ£iei asupra ingredientelor ce semnificÇŽ zaharuri adÇŽugate. Câteva dintre acestea sunt:
- siropurile din cereale;
- fructoza;
- maltoza;
- dextroza;
- zaharoza;
- zahÇŽrul invertit;
- concentratul din suc de fructe;
- mierea;
- siropul de arţar. [3], [7], [8]
[2] Sickeningly Sweet: Sugar Consumption and Public Health - https://www.medscape.org/viewarticle/771281_transcript
[3] Cutting Back on Sugar: Too Sweet - https://www.amerymedicalcenter.org/Articles/cutting_back_on_sugar_too_sweet.aspx
[4] Evidence for sugar addiction: Behavioral and neurochemical effects of intermittent, excessive sugar intake - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2235907/
[5] Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: Is It Time To Reappraise the Role of Sugar Consumption? - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3598008/
[6] Decoding sugar addiction - https://news.mit.edu/2015/decoding-sugar-addiction-0129
[7] How To Get Over Your Sugar Addiction - https://www.psychologytoday.com/blog/shrink/201209/how-get-over-your-sugar-addiction
[8] How To End Your Sugar Addiction In Just 21 Days - https://www.prevention.com/food/stop-sugar-cravings-2015-transformation-challenge
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Dulciurile
- Mananc foarte multe cornuri cu ciocolata si beau foarte multe sucuri dulci.
- Copil (11 ani) dependent de dulciuri
- Prea multe dulciuri.. nu pot sa rezist o zi fara sa mananc ceva dulce
- Cum scap de dependenta de zahar si carbohidrati rafinati?
- Cola
- Mie rau si ma simt molesit
- Cum sa mananc mai sanatos daca sunt dependent de dulce?
- Dependenta de dulciuri