Consumul de droguri şi dependenţa

Abuzul de droguri sau dependenţa, cunoscută clinic sub numele de tulburare de utilizare a substanţei, este o boală cronică cauzată de consumul obişnuit de substanţe cu potenţial adictiv precum alcoolul, marijuana, halucionogene, opioide. Este considerată o boală psihică deoarece afectează creierul prin perturbarea funcţionalităţii sale, iar aceste schimbări cerebrale pot fi de lungă durată şi pot crea comportamente agresive.

Drogurile sunt substanţe chimice cu efecte diferite, care au un impact negativ asupra stării de sănătate, consecinţele fiind de lungă durată şi permanente. Modurile de administrare sunt variate: injectabil, ingestie sau inhalare. Efectele asupra organismului sunt în relaţie cu modul în care medicamentul a fost administrat, astfel încât prin injectare efectul apare imediat, iar în cazul ingestiei, acesta este mai tardiv. De asemenea, abuzul de medicamente afectează creierul, pot să intensifice sau să atenueze simţurile, uneori chiar scad durerea fizică, schimbă modul în care creierul funcţionează, modifică comportamentul şi abilitatea de a face alegeri, consecinţele fiind poftă intensă şi consumul obsesiv de droguri. Acest comportament se poate transforma uşor în dependenţă.

Dependenţa de un medicament sau de alcool este extrem de periculoasă pentru vârstnici, care pot dezvolta probleme mentale, afecţiuni renale, hepatice, traumatisme cauzate de căderi. Mulţi adulţi în vârstă, cunoscuţi cu probleme de sănătate, iau zilnic multiple medicamente diferite care pot interacţiona într-un mod dăunător sau pot reacţiona cu alcoolul, amplificând efectele nocive. Pentru a obţine efectul dorit, unele medicamente necesită doze din ce în ce mai mari, de aceea apar simptome de sevraj la stoparea bruscă a administrării. (1, 2, 3, 4, 5, 6)

Cine este afectat de consumul de droguri şi care sunt substanţele abuzate?

Toate categoriile de persoane suferă consecinţele negative ale abuzului şi dependenţei de droguri:

• Fătul expus la medicamente în uter se poate naşte prematur şi subponderal, poate avea simptome de sevraj (sindrom de abstinenţă neonatală), defecte congenitale, expunere care poate afecta intelectualitatea copilului, dezvoltarea acestuia şi comportamentul ulterior din timpul vieţii.
• Adolescenţii care fac abuz de droguri, consecinţele fiind rezultate şcolare precare şi abandon şcolar. Riscul major este de sarcină neplanificată, violenţă şi boli cu transmitere sexuală (hepatita B, C, HIV/SIDA).
• Adulţii dependenţi dezvoltă probleme de gândire coerentă, memorie şi atenţie. Prin urmare, scad performanţele de muncă şi sunt afectate relaţiile personale.
• Abuzul de droguri al părinţilor poate crea haos, stres şi duce la neglijarea copiilor. Aceste condiţii dăunează familiei şi dezvoltării copiilor într-un mediu „bolnav” şi ar putea determina abuz de droguri în generaţia următoare.

Substanţele frecvent abuzate sunt: alcoolul, amfetaminele, cocaină, antitusive, deprimante, heroina, halucinogene (LSD, PCP), inhalanţi, ketamina, marijuana, ciuperci, opioide, Rophynol, salvia.

(1, 4, 5)

Factori de risc şi factori de protecţie pentru dependenţa de droguri

Oamenii încep să consume droguri din variate motive. Unii experimentează, din curiozitate, fie din cauza faptului că anturajul o face pentru recreere, uşurarea problemelor precum stresul, anxietatea şi depresia, în concluzie, consumă ca să se simtă bine, să se simtă mai bine, să facă mai bine şi din curiozitate sau pentru că altii o fac. Ilegal sau pe bază de prescripţie medicală, consumul acestor substanţe nu determină automat dependenţă, ci treptat, prin consum cronic, tot ce era obişnuit devine problematic. Vulnerabilitatea la dependenţa de substanţe diferă de la persoană la persoană. În timp ce gena, sănătatea mentală, familia şi societatea au un rol important, factorii de risc care sporesc vulnerabilitatea sunt:

• istoric familial de dependenţă
• abuz, neglijenţă şi experienţe traumatizante
• tulburări psihice (depresie, anxietate)
• utilizarea constantă a medicamentelor
• metodele de administrare: injectarea unui medicament sau fumatul creşte potenţialul de dependenţă.

Factorii protectivi sunt:

• auto-control
• monitorizare şi suport din partea părinţilor
• relaţii pozitive
• competenţe academice
• politici şcolare anti-drog. (1, 2, 5, 6)

Semne şi simptome în cazul abuzului sau dependenţei de droguri

Fizice:

• congestie oculară, pupile mărite sau micşorate
• modificări ale apetitului sau ale somnului
• pierdere bruscă sau creştere în greutate
• aspect fizic deteriorat
• tulburări olfactive
• tremor, vorbire neclară, coordonare insuficientă.

Semne de avertizare comportamentale:

• scăderea prezenţei şi performanţei şcolare sau la locul de muncă
• probleme financiare, împrumut sau furt
• comportament secretiv sau suspect
• schimbarea bruscă a prietenilor, activităţilor preferate şi hobby-uri
• probleme frecvente (bătăi, accidente, ilegalităţi).

Semne psihologice:

• modificări de personalitate şi atitudine
• schimbări bruşte de dispoziţie, iritabilitate sau izbucniri inexplicabile
• activităţi neobişnuite, agitaţie psiho-motorie
• lipsa de motivaţie, letargie, distanţare
• anxietate, paranoia, agresivitate, halucinaţii
• impulsivitate, pierderea controlului.

Tulburările consumului de substanţe se asociază cu o gamă variată de efecte pe termen scurt şi lung asupra sănătăţii. Acestea pot afecta fiecare organ din corpul uman, efectele secundare fiind:

• un sistem imunitar slăbit, ceea ce creşte riscul bolilor şi al infecţiilor
• afectare cardiacă minoră până la infarct, infecţii vasculare dobândite prin injectare
• tulburări gastro-intestinale: greaţă şi dureri abdominale cu modificări de apetit şi scădere ponderală
• afectare hepatică
• tulburări neurologice: convulsii, accident vascular cerebral, confuzii, leziuni cerebrale
• boli pulmonare
• ginecomastie şi creşterea temperaturii corporale la barbat
• deces (opiaceele sintetice şi heroina sunt cel mai frecvent implicate). (1, 2, 5, 6)

Tratament şi recuperare

Prevenţia consumului de droguri este cea mai bună terapie, iar adolescenţa este un moment critic pentru a preveni dependenţa şi riscurile pe care aceasta le implică. În această perioadă copiii se confruntă cu situaţii noi şi provocatoare şi sunt adesea expuşi unor substanţe dăunătoare cum ar fi ţigările şi alcoolul.

În liceu, disponibilitatea de droguri este mai mare şi comportamentele considerate normale dezvoltării lor (dorinţa de a încerca lucruri noi şi de asumare a riscurilor) cresc tendinţele adolescentului de experimentare a drogurilor. Aceştia experimentează fie la îndemnul prietenilor, fie cred că medicamentele (exemplu: steroizii) le îmbunătăţesc aspectul sau performanţele atletice, precum şi consumul de alcool sau MDMA (Ecstasy) care le îndepărtează anxietatea.

Utilizarea acestor substanţe în adolescenţă duce la perturbarea funcţiei cerebrale, determinând lipsa de motivaţie, tulburări de memorie, învăţare, control, gândire şi comportament.

Scopul tratamentului este stoparea consumului de stupefiante şi oportunitatea unei vieţi active în familie, la locul de muncă, precum şi în societate. Rezultatele tratamentului depind de mai mulţi factori: amploarea şi natura problemelor personale, tratamentul recomandat, disponibilitatea serviciilor suplimentare şi tipul de interacţiune dintre cel reabilitat şi furnizorii săi de tratament. Familia şi prietenii joacă un rol important în motivaţia persoanelor cu probleme în vederea reabilitării prin identificarea unor programe potrivite.

Programe de prevenţie bazate pe cercetare

Aceste programe acţionează prin stimularea factorilor de protecţie şi eliminarea sau reducerea factorilor de risc pentru consumul de droguri. Sunt concepute pentru diferite vârste şi sunt proiectate fie individual, fie pentru grupuri de persoane, precum şcoală sau casă. Există 3 tipuri de programe:

• Universale: abordează factori de risc şi de protecţie ai copiilor la şcoală sau în comunitate.
• Selective: vizează grupurile ţintă ale copiilor şi adolescenţilor care au factori de risc pentru consum de droguri.
• Indicate: destinate tinerilor care au început să consume droguri.

Dacă programele de prevenire a utilizării substanțelor bazate pe cercetare sunt implementate corect de către școli și comunități, consumul de alcool, tutun şi droguri ilegale este redus. Astfel de programe ajută profesorii, părinții și profesioniștii în domeniul sănătății să cunoască riscurile de utilizare a substanțelor. În timp ce diferiţi factori sociali şi culturali afectează tendințele consumului de droguri, adolescenţii percep consumul de droguri ca fiind dăunător, reducându-le nivelul de utilizare, deci rezultatele sunt benefice.

Dependenţa poate fi tratată?

Studiile şi cercetarile tulburărilor legate de consumul de substanţe a dus la dezvoltarea unor intervenţii bazate pe dovezi care ajută pacienţii să renunţe la droguri şi să işi recapete viaţa productivă. Dependenţa nu se poate vindeca întotdeauna, dar ca şi alte boli cronice, poate fi gestionată cu succes. Tratamentul permite adesea recâştigarea controlului asupra propriei vieţi.

Medicamente utilizate pentru tratamentul dependenţei de tutun: înlocuirea nicotinei (cu gume, plasturi, inhalaţii), Bupropion, Vareniclina, opiacee: Metadona, Buprenorfina, Naltrexona, alcool şi abuz de diferite substanţe: Naltrexona, Disulfiram, Acamprosat. (2, 3, 5, 6)