De la sosul de soia la etichetele produselor: cum gestionează Japonia reducerea sării în alimentație

Articolul publicat în Hypertension Research prezintă o analiză privind impactul inițiativelor de reducere a consumului de sare în Japonia asupra sănătății publice și a cheltuielilor sociale asociate bolilor cardiovasculare. Studiul, realizat de cercetători din domeniul sănătății publice din Japonia, sintetizează atât tendințele de consum de sare și eforturile de reformulare a produselor alimentare, cât și rezultatele modelelor de simulare economică ce estimează beneficiile acestora.
Japonia se confruntă cu o populație îmbătrânită rapid (29% având peste 65 de ani și o proiecție de 36% până în 2045), ceea ce pune presiune asupra sistemului public de sănătate și amenință sustenabilitatea cheltuielilor sociale. Costurile medicale depășesc 8% din PIB, iar bolile cardiovasculare (BCV) generează aproximativ 19% din cheltuielile naționale de sănătate la toate categoriile de vârstă, crescând la 24% în rândul vârstnicilor.

În Japonia, consumul excesiv de sare este un factor de risc major pentru BCV, contribuind la 8% dintre decesele și anii de viață ajustați în funcție de dizabilitate (DALYs) asociate acestor boli. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă un aport zilnic sub 5 g de sare, însă media globală este de 10,8 g, iar în Japonia, aceasta depășește 10 g/zi. Deși există eforturi de zeci de ani pentru reducerea aportului de sare (începând cu 13,9 g/zi în 1995, până la aproximativ 10 g/zi în prezent), valoarea rămâne ridicată în comparație cu alte națiuni, iar obiectivele naționale (8 g/zi sau chiar 7 g/zi pe termen lung) sunt dificil de atins.

Detaliile studiului

Studiul sintetizează:

• Tendințele consumului de sare: media națională s-a stabilizat în jur de 10 g/zi (cu diferențe semnificative pe zone geografice: nord-estul Japoniei cu peste 11,9 g/zi la bărbați, comparativ cu 9,1 g în sud).
• Sursele principale de sare: în ciuda faptului că Japonia este o țară dezvoltată, mai mult de jumătate din aportul de sare provine din utilizarea directă (discreționară) - sosuri, paste de soia, condimente. Pentru generațiile tinere, o pondere semnificativă vine și din alimente procesate, fast-food și restaurante.
• Inițiative globale și japoneze: OMS a stabilit mai multe politici („Best-Buy”) și ținte de reformulare, etichetare și campanii media de conștientizare. Japonia a implementat numeroase programe (Health Japan 21, obiective de consum sub 10 g, apoi 8 g, respectiv 7,5 g/zi în Aporturile dietetice de referință) și strategii multilaterale ce implică guvernul, societățile științifice și industria alimentară (de ex. liste de produse cu conținut redus de sare și susținerea reformulării).
• Baza pentru analiza economică: autorii au integrat studii și modele de simulare utilizate la nivel internațional (Markov, life table, sistem dinamic) adaptate la contextul japonez, estimând numărul de evenimente cardiovasculare prevenite și potențialele economii la nivel de costuri medicale.

Metodologia studiului implică atât analiza tendințelor istorice (scenarii contrafactuale unde consumul de sare nu ar fi scăzut din anii ’50 până azi) cât și simulări pentru deceniile următoare, luând în calcul țintele naționale (sub 8 g/zi) și inițiative externe (ex. reformulare voluntară și obligatorie, modelul Angliei). De asemenea, cercetătorii se concentrează pe realizarea unei platforme de simulare la nivel subnațional (prefecturi), pentru a sprijini factorii de decizie locală.

Rezultate

• Impactul istoric al reducerii sării: scăderea consumului de sare din anii ’50 până în prezent se estimează că a prevenit ~298.000 decese cardiovasculare la bărbați și ~118.000 la femei.
• Scenarii viitoare: modele Markov și de tip cohortă indică faptul că îndeplinirea țintelor de reducere a consumului de sare (Health Japan 21 sau OMS) pe o perioadă de 10 ani ar putea diminua cu 1-3% evenimentele cardiovasculare și reduce cheltuielile medicale asociate cu până la 2%.
• Reformularea voluntară vs. obligatorie: simulările bazate pe date din alte țări (în special Anglia) arată că reformularea obligatorie (fără a include costurile de implementare a politicilor) ar putea genera cele mai mari beneficii nete în Japonia, urmată de un program voluntar robust.
• Politici actuale: În 2021, Japonia a obținut un scor de nivel 3 din 4 la evaluarea OMS privind eforturile de reducere a consumului de sare. S-au introdus reglementări obligatorii privind etichetarea conținutului de sodiu și standarde pentru mâncarea din școli, în paralel cu parteneriate public-privat ce vizează reformularea produselor alimentare.
• Cercetări în desfășurare: Autorii lucrează la un model de simulare pentru fiecare prefectură japoneză și la un ghid de bune practici pentru companiile care doresc să seteze voluntar ținte de reducere a sarei în produsele lor. Aceasta va oferi un instrument localităților și industriei pentru a adopta politici bazate pe dovezi.

Rezultatele subliniază eficacitatea și rentabilitatea scăderii consumului de sare în contextul prevenirii bolilor cardiovasculare și reducerii cheltuielilor asociate sistemului de securitate socială. Conform concluziilor studiului, intensificarea colaborării între guvern, industrie, specialiști și organizații internaționale reprezintă un pas cheie pentru atingerea țintelor ambițioase de consum (<7 g/zi), contribuind la menținerea sustenabilității financiare și la îmbunătățirea stării de sănătate a populației.